O nouă criză economică mondială în 2012?

Se poate întâmpla peste şase luni sau peste trei ani, s-ar putea să mai dureze, deşi indicii avem", ne-a spus consultantul economic Matei Păun, managing partner la BAC Investment Bank. „
Un puseu inflaţionist la nivel mondial este inevitabil şi se face deja simţit. În ceea ce priveşte România, pericolul este foarte serios", este de părere Aurelian Dochia, analist economic şi membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Român pentru Politici Economice (CEROPE). Cine declanşează inflaţia?„Trecerea Chinei la o economie bazată pe consum se traduce printr-o creştere a cererii pe piaţa internă.Oferta rămâne constantă, deci preţurile cresc.Acest lucru se întâmplă deja", spune raportul BRD.Există, în China, o creştere foarte mare a puterii de cumpărare, a numărului de persoane care trece în clasa de mijloc. În fiecare an, 100 de milioane de oameni ajung să aibă putere de cumpărare, iar această trecere de la sărăcie la bunăstare duce la presiuni inflaţioniste, explicăPăun. „
China reprezintă, ca şi alte ţări emergente, un potenţial inflaţionist.Nu este exclus ca această ţară să tragă întreaga lume într-o criză mondială. Şi nu este doar China, mai sunt Brazilia, Rusia, India…Trecem prin momente de mare volatilitate şi de mare impredictibilitate.Ultimii trei ani au dovedit-o clar", a declarat Păun, pentru Q Magazine.Un puseu inflaţionist la nivel mondial este inevitabil şi se face deja simţit, dar el nu este cauzat în primul rând de China, ci de deriva din politica economică a principalelor economii ale lumii: Statele Unite şi Uniunea Europeană, este de părere Aurelian Dochia. „Din dorinţa de a combate recesiunea şi criza, autorităţile din aceste zone au folosit politici monetare şi fiscale care au ca rezultat o creştere masivă a cantităţii de bani din economiile proprii, şi, având în vedere rolul de monedă internaţională pe care îl joacă dolarul şi euro, creşterea cantităţii de monedă ajunge să se facă simţită în toată lumea.
Or, creşterea cantităţii de monedă, sub toate formele, de la deficite publice şi până la preluarea activelor toxice din băncile comerciale de către băncile centrale, se regăseşte întotdeauna în creşterea preţurilor la materii prime, produse intermediare şi, apoi, la produsele de consum", a explicat Dochia, pentru Q Magazine. Inflaţie pentru export„Această dinamică pare la fel de inevitabilă precum forţa gravitaţiei", potrivit analiştilor SocGen.Cererea de petrol şi de oţel a Chinei a determinat creşterea preţurilor pe aceste pieţe.Acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa produselor din bumbac şi a produselor alimentare.Aceste efecte au fost transferate pieţelor dezvoltate, precum SUA, unda de şoc urmând să fie resimţită cu adevărat în 2012.
Acest proces este în curs de desfăşurare, spune studiul. „S-ar putea ca SUA să importe inflaţie, au ele însele motive să producă inflaţie, printre care deprecierea dolarului emisă de masa monetară din ultimii ani", a spus Păun.China are propriile ei dezechilibre care accentuează riscul inflaţionist pe plan intern, afirmăDochia.Totuşi, potrivit analistului, China nu are nici pe departe influenţa pe care o au Statele Unite asupra economiei mondiale, yuanul nefiind o monedă de circulaţie internaţională.„Nu cred că actuala creştere a presiunilor inflaţioniste la nivel mondial este cauzată în primul rând de China. În cazul în care cantitatea de dolari la nivel mondial ar rămâne constantă, creşterea cererii chineze pentru petrol, de exemplu, ar duce poate la o creştere a preţului petrolului, însoţită însă de scăderea preţurilor la alte produse: aceiaşi bani se mută pur şi simplu dintr-o parte în alta şi nu poate apărea o inflaţie generalizată", a explicat Dochia.    Şocul cererii „
Reechilibrarea economică a ţării (Chinei – n.r.) pe termen lung duce la o creştere permanentă a cererii la nivel mondial.Oferta este limitată şi va dura până îşi va mai reveni, reducând astfel capacitatea lumii de a face faţă acestei creşteri a cererii.Acest proces a început deja", mai spune raportul BRD.„Consumul Chinei este un factor care creşte de la an la an şi are un efect foarte puternic asupra cererii şi ofertei de materii prime.Există un risc semnificativ ca aceste previziuni să se întâmple.
Sunt mecanisme foarte puternice care au fost puse în mişcare în 2008", a adăugat Păun.Există totuşi, potrivit analistului, nişte situaţii care ar putea preveni o extindere a inflaţiei. „Aceste previziuni nu se vor întâmpla dacăSUA intră din nou în recesiune sau în cazul în care criza obligaţiunilor suverane nu se extinde în SUA", a precizat Păun. Mai puţine produse „Made in China"Pe de altă parte, Melania Hăncilă, economist-şef la Volksbank, este de părere că, pe fondul diminuării ratei de utilizare a capitalului din industria prelucrătoare în majoritatea statelor, ca urmare a contracţiei cererii la nivel global,  o revigorare a cererii ar putea fi suplinită prin creşterea gradului de utilizare a capitalului şi a ocupării forţei de muncă în economiile afectate de criză, ducând, astfel, la o reechilibrare a balanţei comerciale la nivel global şi la diminuarea ponderii Chinei în exportul mondial, mai ales dacă scade competitivitatea acesteia prin preţ.Astfel, o creştere a inflaţiei în China ar diminua competitivitatea de export a produselor chinezeşti şi ar conduce la câştiguri de competitivitate ale altor economii, deci ar avea un aport pozitiv la revenirea şi dezvoltarea altor pieţe de export.    „În anii următori, mă aştepx la creşterea inflaţiei la nivel global, datorită acţiunii coroborate a mai multor factori: injecţiile masive de lichidităţi ale băncilor centrale, în special Federal Reserve, pe perioada crizei, creşterea cererii de produse alimentare din partea pieţelor emergente în plină dezvoltare, diminuarea resurselor de materii prime etc.
Totuşi, această creştere a ratei inflaţiei pe termen mediu nu va avea un ritm îngrijorător, datorită perspectivelor de menţinere a unei cereri modeste de consum atât la nivel privat, cât şi guvernamental a economiilor dezvoltate, cât şi ca urmare a reorientării investiţiilor către sectorul agricol din ţările emergente care continuă să prezinte un potenţial imens de creştere", a declarat Hăncilă, pentru Q Magazine. România, o bărcuţă într-un oceanCât de ferită este România de factorii internaţionali?O monedă mai apreciată poate tempera inflaţia importată, generată de intrările de capital, dar nu temperează presiunile inflaţioniste din surse interne, a declarat, recent, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu. „Nicio economie emergentă nu îşi permite să neglijeze costul erodării competitivităţii şi pe cel al creşterii inflaţiei.Provocarea constă în evaluarea corectă a acestora şi în concentrarea atenţiei asupra indicatorului cu costurile asociate cele mai mari", a mai precizat guvernatorul BNR.„Noi suntem o mică bărcuţă într-un ocean, oricum suntem afectaţi de preţurile materiilor prime", a mai spus Păun.O economie mică şi deschisă precum cea a României, în faţa proceselor economice globale, nu poate face altceva decât să suporte pasiv efectele deciziilor luate de „cei mari", este de părere Aurelian Dochia.
El atrage atenţia, totuşi, asupra pericolului aprecierii monedei naţionale.„În privinţa României, pericolul este foarte serios, deoarece o politică monetară şi fiscală prudentă, aşa cum ne propunem şi cum este necesar, poate face moneda naţională, leul, mai atractivă pentru investitorii care încearcă să fugă de monedele ce tind să se devalueze.Dar o întărire a leului dincolo de o anumită limită, deşi măreşte puterea de cumpărare, duce la pierderea competitivităţii exporturilor, care s-au dovedit motorul principal al revenirii din criză. În plus, România are o dependenţă destul de mare de importurile de materii prime şi de produse energetice al căror preţ internaţional este în creştere; asta înseamnă costuri de producţie sporite şi o presiune inflaţionistă mai mare", a explicat Dochia.