Platou de filmare în sufrageria actriței Anca Sigartău

Totul este posibil când îți dorești cu adevărat. Vă asigur că nu e vreun citat preluat din cărțile motivaționale. Demonstrația mi-a fost făcută de actrița Anca Sigartău și soțul ei, Dragoș Pandele.

• Raed Arafat, pus sub acuzare pentru contrabandă
• Cristian Pîrvulescu propune un prim-ministru cu profil neutru / independent sau „un guvern cu un grad ridicat de independență politică”
• Bolojan: Vom iniția discuții cu USR, UDMR și grupul minorităților, pentru a clarifica prin ce formulă ar putea funcționa un guvern minoritar
• Era Tim Cook se încheie. Apple va avea un nou CEO din toamnă
• Raed Arafat chemat la Parchetul Militar

Într-o seară târzie de iunie, am ajuns la Anca și Dragoș, care locuiesc într-un bloc vechi din centrul Bucureștiului. Întâlnirea fusese programată chiar în acea după amiază, ușor precipitată din punctul meu de vedere, dar…

Dragoș ne-a deschis ușa și ne-a invitat în sufragerie. Șocul pe care l-am avut nici nu vi-l pot descrie. Nu îmi venea să-mi cred ochilor. Pășisem nu într-o sufragerie micuță, așa cum ne așteptam, ci pe un adevărat platou de filmare, însă unul micuț.

Camere, cabluri, reflectoare, perdele, oameni care se mișcau și vorbeau gesticulând teatral, telefoane care sunau ca nebunele. Pe scurt: totul era un mare haos. Pe Anca am zărit-o târziu, fiind încredințată abia atunci că nu am greșit adresa. 

–  Ce se întâmplă aici? am întrebat-o complet nedumerită.

–  Aaaa! Îți place? Ne pregătim să filmăm „Enigma Otiliei”.

–  Aici?!?

–  Da, da, da, aici. Uite, pe partea asta e casa lui Giurgiuveanu, aici e cea a lui Tulea, aici, camera lui Felix. Mă rog, asta va fi cabina unde se vor schimba actorii.

Mă uitam în jur fără să înțeleg cum o masă poate deveni casa lui Costache Giurgiuveanu, cum spațiul de lângă bibliotecă poate fi casa Aglaei. Dar Anca vorbea foarte serios. A venit și Dragoș să confirme cele spuse de ea, adăugând că i-a fost foarte greu să reducă un roman de 400 de pagini la 40 de pagini de scenariu.

–  E greu să aduci la esență romanul lui Călinescu, în așa fel încât elevul care nu a citit cartea să înțeleagă acțiunea, relațiile dintre personaje etc. Gândește-te că, potrivit unor studii, atenția unui tânăr navigator pe net a scăzut de la cinci la trei secunde. A trebuit să găsim formula prin care să o reținem mai mult. Dincolo de piesă, o să existe mici intervenții de analiză a ceea ce se întâmplă.

–  Bine, dar nu înțeleg totuși cum de ați ajuns să vă transformați sufrageria în platou de filmare…

–  N-a mai fost timp să găsim sală, decoruri și tot ce mai trebuie. Proiectul nostru a fost aprobat zilele trecute, iar dacă nu reușim să-l difuzăm până pe 28 iunie, ni se taie finanțarea. Ne-am gândit că, pentru refacerea atmosferei din roman, merită să ne punem casa la dispoziție. E cam strâmt, nu prea avem spațialitate, dar o să ne descurcăm.

Discuția ne-a fost întreruptă de tânărul Felix (Cristi Neacșu).

–  Anca, eu de unde intru? Trebuie să am ceva în mână?

Anca a început să dea indicații regizorale, iar pe Dragoș îl puteai auzi din când în când strigând: „Nu, nu, nu! Nu uita replica asta! Este foarte importantă!”

Ceilalți repetau textul, mișcarea, astfel încât să nu iasă din cadru. Lipsea, însă, Pascalopol. Ancuța a pus mâna pe telefon și l-a convocat de urgență pe Damian Oancea.

Nu a trecut o oră și cel care îl interpreta pe Pascalopol s-a prezentat la locul faptei. Din rucsacul pe care îl avea, Damian a început să scoată tot felul de lucruri vechi, astfel că am avut senzația stranie că spațiul îi aparține lui Taica Lazăr (n.r. – Taica Lazăr a fost un personaj din perioada interbelică, ce a dezvoltat în centrul Bucureștiului o afacere de vânzare a lucrurilor pe care alții nu le mai foloseau. Un fel de second hand avant la lettre).

–  Uite, Anca, am adus o față de masă veche, câteva lucruri mai ponosite ca să refacem atmosfera perioadei.

Anca, foarte încântată de ideea generoasă a lui Damian, nu prea avu timp să se manifeste, așa că…

–  Viorel (alias Costache Giurgiuveanu), ia vezi dacă îți e bun costumul… Oana (Georgeta), când ai întâlnirea cu Felix trebuie să ai o atitudine mai… Iar tu, Felix, nu sta de parcă nu ai mai văzut-o niciodată.

–  Am înțeles… Dar nu crezi că…?

Cuvintele se întretăiau, se lucra intens. La un moment dat, s-a făcut liniște. Parcă totul amorțise. Trecuse de miezul nopții. Anca, după ce a tras aer în piept, a zis:

–  Mâine filmăm tot!

Scepticismul se citea pe fața tuturor celor prezenți. Nu se poate să filmezi atâta într-o singură zi. În mod sigur Anca nu-și dă seama ce spune. Cu toate acestea, nimeni n-a îndrăznit s-o contrazică. Mai erau doar câteva ore până se va vedea ce și cum. Filmările începeau la orele 8 ale dimineții.

…Și știți ceva? A reușit!  

Proiectul „Teatrul de repertoriu școlar”, coordonat de Anca Sigartău și Dragoș Pandele, finanțat de Ministerul Culturii, oferă liceenilor posibilitatea să cunoască subiectele textelor literare incluse în programa școlară, prin intermediul spectacolelor filmate.