Ponta: Când o țară este distrusă pas cu pas, viitorul e sumbru

Victor Ponta a postat astăzi pe pagina sa de Facebook o analiză pertinentă a situației în care se se află România în acest moment. Potrivit opiniei fostului premier, România se află, pentru prima dată în 25 de ani, în situația de a nu avea în mod real niciun vecin prieten. Ponta consideră, de asemenea, că inexistența unei strategii pe termen mediu sau lung, a unei viziuni geopolitice nu fac altceva decât să distrugă țara „pas cu pas”, din interior. Dacă în 2015 s-au pus bazele unor colaborări, în 2016 totul s-a năruit prin lipsa de acțiune ceea ce va face ca anul 2017 să aducă o serie de provocări și de probleme la care este foarte posibil ca România să nu facă față.

Vă prezentăm analiza fostului premier Victor Ponta:

Am pornit de la o analiză publicată pe site-ul „Forbes” cu titlul „Nimeni nu mai vorbeşte de Marea Neagră!”. Şi am decis să vorbesc eu, despre România – care este şi va rămâne la Marea Neagră!
Pentru a face o analiză raţională este necesar să fie consemnate datele şi evenimentele cele mai importante şi relevante în mod obiectiv.

În final însă trebuie să acceptăm o concluzie – după câţiva ani de stabilitate şi predictibilitate Regiunea Mării Negre (şi implicit România) se află într-o situaţie de o volatilitate şi periculozitate fără precedent în ultimii 25 de ani! Este prima dată când ţară noastră nu are practic NICIUN vecin regional „prieten” cu care să dezvolte o strategie comună şi se bazează doar pe Parteneriatul Strategic cu SUA! E pregătită România pentru asta?

Să vedem întâi principalele evenimente geostrategice din 2015/16/17.

2015 – REGIONAL ŞI STRATEGIC

1. Finalizarea lucrărilor la Scutul Antirachetă construit de SUA la Deveselu şi operaţionalizarea primei escadrile româneşti de Avioane Multirol F16. Se fac planurile pentru ca la Summitul de la Varşovia să fie aprobate baze militare şi dislocări masive de trupe NATO în Polonia, Ţările Baltice şi România;
2. Vizită oficială la Bucureşti a Preşedintelui Turciei (care în discuţiile purtate cu Preşedintele şi cu Prim-Ministrul României a reiterat parteneriatul strategic);

3. Lansarea Iniţiativei Trilaterale „România – Bulgaria – Serbia”, sub numele de „Grupul de la Craiova” (cu principii de funcţionare similare „Grupului de la Vişegrad”). S-au stabilit întâlniri bianuale între şefii de Guvern din cele 3 ţări pentru coordonarea acţiunilor politice;
4. Şedinţa comună la Constanţa a Guvernelor din România şi Moldova cu decizii privind sprijinul pentru stabilitate democratică şi integrarea europeană a Republicii Moldova;
5. România acceptă (deşi s-a opus) principiile şi numărul propus de Comisia Europeană privind relocarea refugiaţilor şi sprijină Acordul Turcia – UE;
6. România susţine negocierile privind rămânerea Marii Britanii în cadrul UE (cu statut special privind migraţia şi protecţia socială – chiar dacă acestea ar afecta comunitatea românească din UK);
7. România militează şi primeşte promisiuni privind intrarea în Spaţiul Schengen şi ridicarea MCV;
8. Guvernul de la Budapesta salută alegerea în România a unui preşedinte de altă etnie decât cea românească (cu masiv sprijin electoral din partea comunităţii maghiare din România) şi consideră că relaţiile „tensionate” avute cu Guvernul social-democrat de la Bucureşti vor fi astfel schimbate;
9. Ucraina primeşte sprijinul României pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi pentru integrarea europeană.
10. Austria – principalul investitor în România (în special în sistemul bancar) şi un factor de sprijin în UE pentru interesele noastre comune, placă turnantă între ţările membre din Estul şi Vestul Uniunii.

2016 – REGIONAL ŞI STRATEGIC

1. Summitul NATO de la Varşovia se încheie fără nicio decizie privind România – se aprobă doar dislocarea de trupe NATO în Polonia şi Ţările Baltice. În România este posibil un batalion internaţional (la care însă nu a anunţat deocamdată nicio ţară participarea) – construcţia unei flote NATO la Marea Neagră se amână pe termen nedefinit. În 2016 nu există nicio investiţie, majoră sau minoră, în capacitatea de acţiune a Armatei din România;

2. Preşedintele Turciei urmează să efectueze prima vizită oficială în Rusia (declarând că „la discuţiile cu prietenul meu Vladimir cred că se va deschide o nouă pagină în relaţiile bilaterale”);
3. Nu mai are loc nicio întâlnire a Trilateralei România – Bulgaria – Serbia (din motive necunoscute). La vizita la Sofia a Preşedintelui Iohannis are loc un incident diplomatic în sensul în care premierul Borisov anunţă public refuzul de a participa la proiectul unei flote NATO în Marea Neagră şi dorinţa Bulgariei de a avea relaţii „constructive” cu Rusia. În Serbia, Premierul proeuropean Aleksandar Vucic face o vizită la Moscova şi anunţă că relaţiile istorice cu Rusia sunt esenţiale;
4. Nu mai are loc nicio întâlnire de înalt nivel cu liderii din Republica Moldova (premierul Cioloş va merge posibil pe 27 August). Nu se alocă împrumutul promis Moldovei în 2015, în sondajele de opinie pentru alegerea preşedintelui pe primul loc se află Igor Dodon (om politic care se manifestă public pro-Rusia şi anti-UE) şi Partidul Socialiştilor (pro-Rusia);
5. România nu mai are nicio poziţie (nici pro, nici contra) faţă de Planul de relocare a refugiaţilor. Acordul Turcia – UE practic este în pragul eşecului (deoarece UE nu îşi poate respectă angajamentul de a ridica vizele pentru cetăţenii turci);
6. În Marea Britanie se votează prin referendum ieşirea din Uniunea Europeană. Premierul Cameron (vehement anti-Rusia) este înlocuit. Nu există niciun fel de elemente concrete privind dreptul la liberă circulaţie şi la muncă al cetăţenilor români în viitor în cadrul Marii Britanii;
7. Discuţia despre intrarea României în Spaţiul Schengen şi ridicarea MCV este pur şi simplu scoasă total de pe agenda românească şi europeană. Nu mai există niciun termen concret sau condiţii în care aceste decizii vor fi luate;

8. Ministrul de Externe al Ungariei afirmă pe 2 August 2016 că „noi nu avem sentimente negative faţă de Rusia, nu cred că Rusia reprezintă un risc pentru Ungaria”;
9. Relaţiile României cu Ucraina nu trec dincolo de declaraţii diplomatice standard. Nu există niciun acord sau colaborare instituţionalizată în domeniul politic, economic, militar. Subiectul privind anexarea Crimeei de către Rusia dispare total de pe agenda europeană sau internaţională. Olanda respinge prin Referendum Acordul de asociere al Ucrainei la UE. Reîncep acţiunile militare în Republicile separatiste din Estul Ucrainei şi situaţia economică este din ce în ce mai gravă.
10. Austria are un candidat la funcţia de Preşedinte şi un Partid radical aflaţi în mare ascensiune şi cu un sprijin politic şi popular uriaş!

2017 – REGIONAL ŞI STRATEGIC

1. Evoluţia relaţiilor Turcia – Rusia este esenţială pentru situaţia din Marea Neagră;

2. Alegeri prezidenţiale în Bulgaria şi Serbia, la fel în Franţa;
3. Alegeri parlamentare în Germania;
4. Politica regională a viitoarei Administraţii SUA (Clinton/Trump) urmează a fi definită;
5. Noul Guvern care se va forma la Bucureşti după alegerile din Decembrie 2016 urmează să îşi stabilească politicile regionale şi de securitate.
Este pregătită România pentru anul 2017? Răspunsul meu este categoric – NU!

1. Este prima dată după 1989 când România nu are practic niciun prieten în Regiune (şi nici perspective în acest sens), prima dată după 2008 când Rusia se află în ofensivă diplomatică (şi chiar militară în Siria şi Ucraina) în Regiunea Mării Negre;
2. Toate energiile naţionale sunt concentrate în bătălia politică internă pentru alegerile care urmează să stabilească noul Guvern pentru perioada 2016-2020;
3. Lipsa totală a resurselor umane care să poată elabora şi aplica o strategie pe termen mediu şi lung – „epurările” făcute în 2015-16 în cadrul elitelor politice, economice, de media şi sociale sunt comparabile ca număr şi impact doar cu anii 1950-60, când bătălia pentru acapararea puterii pe plan intern de către PCR cu sprjinul URSS a „masacrat” o generaţie întreagă de lideri);
4. Un Preşedinte total nepregătit pentru politică geostrategică şi care, realizând lipsa de capacitate şi viziune, preferă absenţa totală de iniţiative concrete în acest domeniu;

5. Parlament şi Partide politice decredibilizate de atacurile permanente şi de învinovăţirea generalizată din partea mass-media/societate civilă/procuratură. Din acest motiv se preferă pragmatic emiterea de opinii oficiale „şablon” în domeniul politicilor de strategie regională şi se evită total dezbaterea sau aderarea la orice alte idei care ar putea fi imediat acuzate de „deviaţionism” de la dogma oficială;
6. O bătălie internă aproape deschisă între Serviciile de Informaţii şi instituţiile de justiţie (law-enforcement). O media complet polarizată şi partizană, o societate civilă acaparată aproape în totalitate de ONG uri „talibane” construite şi finanţate pe filiera „Soros” şi care acum doresc puterea politică prin infiltrarea de miniştri în Cabinetul „tehnocrat” sau de candidaţi în Partidele Anti-sistem (tipul „Movimento 5 Stelle” sau „Podemos”)!

Concluzia: când o ţară este distrusă „pas cu pas” din interior şi se află înconjurată doar de vecini „neprieteni”, într-o regiune şi un continent aflate în crize fără precedent, viitorul său arată sumbru. Poate reuşim noi să ne trezim în acest moment extrem de negativ – şi poate reuşim să facem mai mult decât să spunem resemnaţi că avem „ghinion”!