Povestea ultra-maratonului de la Cercul Polar. GALERIE FOTO

Din 2007, de la prima ediţie a “6633 Extreme Ultramaraton”, doar 19 oameni reușiseră să treacă linia de sosire. Cei trei concurenți care au purtat, anul acesta, steagul României la Polul Nord, povestesc, în exclusivitate pentru Q Magazine, cum au trăit cea mai dificilă şi mai provocatoare experienţă din viaţa lor.

Temperaturi de minus 50 de grade Celsius, un vânt răstit care suflă cu peste 100 de kilometri pe oră, o sanie încărcată cu zeci de kilograme de echipament, mâncare și băutura și 566 de kilometri de parcurs. Așa arată, schematic, ultra-maratonul de la Cercul Polar. Printre cei 12 concurenți care s-au încumetat să ia startul în 2016 la cea mai inumană competiţie imaginată vreodată s-au aflat și trei români – Andrei Roșu, Vlad Tănase și Tibi Ușeriu. Cursa, care a început pe 11 martie, la Polul Nord, s-a încheiat 8 zile mai târziu, la Tuktoyaktuk, după o călătorie la limita supraviețuirii, pe albia înghețată a fluviului McKenzie. Pe 19 martie, la ora 4.44 PM, organizatorii au făcut un anunț aşteptat de miile de români care urmăreau pe internet desfăşurarea evenimentului: “Avem numele câştigătorului celei de-a zecea ediţie a Maratonului Artic 6633 Ultra. Tiberiu Uşeriu din România, care a condus de la început până la sfârşit cursa, a trecut primul linia de sosire!”. La distanță de patru ore, ceilalți doi compatrioţi ai săi, Andrei Roșu și Vlad Tănase, reușeau să termine cursa în tandem, pe podium, în ciuda asigurărilor date de organizatori: “nimeni nu poate reuși acest lucru, toți cei care au încercat să alerge cot la cot au eşuat lamentabil din cauza diferențelor de formă fizică și psihică și a multiplelor provocări”.

DECLARAŢIE

“Mulţi dintre noi descoperim că suntem puternici doar atunci când acest lucru este ultima opţiune. Limitele sunt acolo unde le înălţăm!” – Andrei Roșu

Finalul cursei i-a găsit desfigurați pe cei trei români: “Am prins temperaturi de minus 52 de grade, ne-am ales cu degerături la mâini și pe față.  Arătam groaznic, ne-am felicitat, dar nu prea ne mai recunoșteam”, mărturisește, câștigătorul ultra-maratonului de la Cercul Polar. “Sunt atât de multe de spus, încât nu cred ca ne-ar ajunge 200 de pagini să relatăm prin câte am trecut”, ne spune Andrei Roșu, fost component al trupei “Gaz pe foc”. Andrei Roşu a intrat în Guiness Book, în 2012 , după ce a devenit primul om din lume care a alergat 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe cele 7 continente. Se apucase de alergat cu doi ani înainte!

Acele momente în care…

Vlad Tănase , consultant fiscal: “Nu mi-e ruşine s-o spun. Au fost multe momente în care am vrut să renunţ… M-am accidentat încă din prima zi, am avut ceva răni la picioare, după care toate au degenerat şi s-au amplificat. De la senzaţiile fizice la colapsul mental nu este decât un pas. Imensitatea aceea albă şi faptul că avansul nostru se măsura practic în ore, nu în kilometri ne tortura mental încet şi constant, precum picătura chinezească. Erau momente când vedeam punctul care marca unul dintre check point-uri, însă ne lua 8 ore să ajungem la el… Zi de zi, oră de oră aceleaşi scenarii, repere aflate în raza noastră vizuală, dar la zeci de km distanţă… Din fericire, am trecut peste acele momente. De multe ori m-a ajutat Andrei, de multe ori m-am ajutat singur. Mă gândeam că dacă renunţ, în momentul în care mă voi urca în maşina organizatorilor, îmi va părea nespus de rău… Nu mi-aş fi putut-o ierta niciodată!

Andrei Roșu, fost corporatist, fost economist, actualmente vorbitor inspiraţional: Ştiam ce înseamnă minus 30 sau minus 40 de grade, de la cursele alergate la Polul Nord şi în Antarctica, ştiam ce înseamnă efort de lungă durată şi privare de somn, de la Quintuple Ultra Tri, ştiam că acesta era “cel mai rece şi mai dificil” ultra din lume, o cursă dusă la capăt doar de 19 oameni din cei peste 200 de participanti prezenţi la start din 2007 şi până astazi, însă nu puteam să îmi imaginez că va fi chiar atât de greu. Ajunsesem să mă bucur că erau doar…  minus 36 de grade, aveam halucinatii cum nu am mai avut niciodată, îmi era atât de dor de casă, încât ore întregi discutam imaginar cu familia.

Despre o versiune mai bună a noastră

Tibi Uşeriu, administrator al Asociaşiei Tăsuleasa Social: “N-am dormit trei zile pentru a reuşi să iau acel avans care, în cele din urmă, s-a dovedit hotărâtor. Efortul mi-a provocat halucinatii puternice, dar au fost frumoase. Acum pot spune că, da, au fost şi părţi frumoase, de exmeplu, aurora boreală.“

Andrei Roşu: Viaţa este şi despre a duce lucrurile la bun sfârşit. Despre a ne aştepta la ce este mai bun, dar a ne pregăti pentru ce este mai rău, despre a alerga în întuneric având convingerea că undeva, acolo, urmează o licărire sau răsăritul. Despre a ne construi, zilnic, o versiune mai bună a noastră, despre a ne baza pe oamenii de lângă noi, despre a avea vise cu termen-limită, despre a lupta pentru lucrurile în care credem, despre a înlătura orice barieră din mintea noastră.

Singur cu Dumnezeu

Vlad Tănase: Să te afli printre cei 24 de oameni de pe planetă care au reuşit asta, nu poate fi decât onorant. Această competiţie nu este una cu ceilalţi adversari sau cu natura vitregă, ci o competiţie cu tine însuţi, cu cel care erai în urmă cu o zi. Este o comeptiţie pe care dacă o gestionezi corect poţi ieşi învingător. Chiar dacă eram căzut în genunchi, şi am fost de atâtea ori, chiar dacă am plâns până mi-au secat lacrimile, am ieşit învingător şi împlinit din toate aceste bătălii extreme purtate cu mine însumi la Cercul Polar.

Tibi Uşeriu: Frigul, durerea, suferința s-au transformat în ceva unic după ce am terminat cursa. Am cântat, m-am rugat, am făcut eforturi mari să-mi amintesc când e ziua mea de naștere și diferite numere de telefon ca să nu o iau razna. M-am simțit ca și cum aș fi fost singur cu Dumnezeu. Când am trecut linia de sosire nu am simțit niciun entuziasm, durerea parcă era din altă lume, eram epuizat. Aveam halucinații când m-au felicitat, la final. Numai după ce am dormit vreo șapte ore mi-am dat seama ce realizasem…

DECLARAŢIE

“Câte lucruri am realiza în viaţă, dacă am şti că nu putem eşua…” – Andrei Roșu

Andrei Roşu: Pe de alta parte, nu am crezut ca va fi atât de frumos. Că vom respira un aer atât de curat, că vom alerga noaptea la lumina aurorei boreale, că ne vom bucura atât de mult pentru că reuţeam să deschidem un termos îngheţat sau că vedem un tir trecând pe lângă noi, că în ziua a 4-a a cursei podiumul era România – România – România, ca pe vremuri la Jocurile Olimpice, că organizatorii ne-au spus “nu am mai văzut aşa ceva până acum: milioane de români vă susţin şi vă urmăresc zilnic pe site!”, că ne vom simţi fabulos când vom trece cu tricolorul linia de sosire, că ne vom transforma atât de mult, că ne vom recalibra din punct de vedere fizic, emoţional şi spiritual, că vom ajunge să nu mai avem nicio frică şisă am certitudinea că, de acum înainte, orice s-ar intampla, totul va fi foarte bine.

Cum te antrenezi pentru un maraton polar

“Antrenamentul a decurs conform recomandărilor organizatorilor primite la înscriere, cu aproape un an înainte de cursă: Căliţi-vă, faceţi duşuri reci, dormiţi iarna în aer liber, renunţati la căldură pe timpul iernii, îmbrăcaţi-vă subţire, consumaţi hrană rece, obişnuiţi-vă să dormiţi puţin, faceţi plimbări lungi, alternaţi alergarea cu mersul s.a.m.d”. – Andrei Roşu. „Am făcut alergări dimineaţa şi seara, uneori şi noaptea, îmbrăcat doar în pantaloni scurţi, am făcut băi în copcă minute în şir şi meditaţie.” – Tibi Uşeriu. “Pentru a mă acomoda cât de cât cu temperaturile scăzute, m-am antrenat aproape dezbrăcat şi am dormit toată iarna în balcon.” – Vlad Tănase.

Recordul absolut, deţinut de o bunică

Martie 2007 – Prima ediţie a ultramaratonului de la Cercul Polar. Mimi Anderson, o alergatoare britanică de 45 de ani, se prezintă la startul cursei. Suferind de anorexie, se apucă sa alerge cu doar câţiva ani în urma, după ce medicii îi recomandă să facă un pic de mişcare. Începe un maraton aproape sinucigaș… Marathon Des Sables, celebrul maraton al deşertului. Mimi avea acasă 3 copii, un job full time si alte multe probleme pe cap. Vine la Cercul Polar pentru a-si explora limitele. Dupa 4 zile si 4 nopti de alergare, refuză încă să se odihnească, deşi prezintă halucinaţii severe. Organizatorii o obligă să facă o pauză de minim 6 ore. Femeia reia cursa după fix 6 ore şi stabileşte  recordul cursei: 143 de ore si 25 de minute, unul care a rrămas şi astăzi în picioare. Cu o zi inainte de finish, tatăl său moare, dar alergătoarei nu i se spune. La linia de sosire, unde o aştepta fiul cel mare, este îmbrăţişată de acesta. Încearcă să ăi dea tragica veste, dar Mimi îl intrerupe: “Ştiu ce vrei să îmi spui, am văzut un înger noaptea trecută”. Supranumită “Super bunica” de ceilalţi competitori, Mimi Anderson continua să alerge, la cei 54 de ani ai săi, doborând record după record.