Demografia României. Ce s-a schimbat?

O măsură generoasă și efectele ei benefice: concediul și indemnizația de creștere a copilului.

Măsura a fost introdusă în primăvara anului 2003 pe fondul  evoluției descendente a natalității.  Efectele pozitive nu au întârziat să apară și începând cu anul următor numărul de născuți a crescut în mediul urban, acolo unde se află cele mai multe dintre femeile salariate și care pot beneficia de concediu și indemnizație. Redresarea din urban a compensat continuarea reculului  din mediul rural și, la nivel național, numărul de născuți a cunoscut o creștere moderată în anii următori.

În cei peste zece ani de la introducerea măsurii s-au produs două schimbări importante în structura născuților: proporția celor aduși pe lume de mame salariate (și celelalte categorii de femei beneficiare ale măsurii) s-a majorat de la 36% în anul 2002 la 49% în anul 2014, iar ponderea născuților din mediul urban a depășit, pentru prima dată în istoria socială a țării,  pe cea  a născuților din rural, ajungând la 54%. Schimbările ar trebui să-și găsească echivalent în creșterea numărului și proporției copiilor care se pot bucura  de un standard general de viață mai bun: alimentație, asistență medicală, educație, petrecerea timpului liber, condiții de locuit.

36% în anul 2002 la 49% în anul 2014

Modificările aduse recent legii ar trebui să  amplifice efectele pozitive asupra numărului de născuți prin cel puțin două prevederi: (i) – nivelul minim al indemnizației urmează să crească de la 600 la 1062 de lei (reprezentând 85% din salariului minim brut pe ţară garantat în plată, majorat la 1250 lei de la 1 mai 2016);  (ii) – eliminarea plafonării indemnizației la 3400 de lei și revenirea la 85% din media veniturilor din cele 12 luni.

Este greu de spus acum dacă această a doua schimbare va avea efect stimulativ semnificativ la femeile cu venituri foarte ridicate dar este de așteptat ca prima schimbare  să aibă un astfel de efect, consolidând de fapt contribuția majoră a femeilor salariate cu venit mic la redresarea natalității în mediul urban. Să nu omitem faptul că la aproape jumătate din cele 140 de mii de femei  care au avut drept la indemnizație în anul 2014 nivelul acesteia a fost cel minim – de 600 de lei iar nivelul mediu al indemnizației a fost de numai 927 de lei (nivel aproape similar și în anul 2015).

Schimbările aduse legii ar trebui să aibă efecte pozitive asupra numărului de născuți dar nu vor putea modifica semnificativ nivelul natalității în țara noastră atât timp cât și femeile casnice, care aduc pe lume cealaltă jumătate din copiii țării într-un an, nu vor beneficia și ele de stimulente economice consistente.

Asistăm astăzi la o anumită discriminare. Indemnizația de creștere a copilului nu se plătește din bugetul de asigurări sociale, ci din bugetul de stat.

Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului este singura măsură generoasă luată pentru stimularea natalității în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii.

Ce se află în spatele efectelor pozitive este aproape necunoscut: nivelul de educație a mamei, grupa ocupațională, distribuția mamelor (a beneficiarilor) după venit și nivel al indemnizației,  câți copii în viață are mama, starea civilă a mamei, etnia mamei, condițiile de locuit. Datele lipsesc.

Când vom avea aceste date, și altele, și când vom cunoaște motivația numeroaselor cupluri tinere care au luat decizia de a nu avea copii ori de a avea un singur copil, dar și ce fel de măsuri ar putea schimba astfel de decizii, vom putea trece la elaborarea unor strategii pe termen lung de redresare autentică a natalității și de reducere a imensei mortalități din țara noastră,  având drept obiectiv diminuarea  dimensiunii declinului  populației și a gradului de depopulare a țării.

Articol publicat în 22 aprilie 2016.