La finalul anului trecut, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a lansat în dezbatere publică trei propuneri de plan-cadru pentru clasele V-VIII. Timp de o lună, toţi cei interesaţi – cadre didactice, specialişti în curriculum, elevi, părinţi sau reprezentanţi ai societăţii civile – au avut posibilitatea de a participa la această consultare şi de a-şi exprima punctele de vedere şi sugestiile pe acest subiect. Decizia privitoare la noul plan cadru pentru gimnaziu va fi luată la sfârşitul lunii februarie.
Marian Staş, unul dintre promoterii schimbării paradigmei în Educaţie şi membru al grupului de expertiza care lucrează, în prezent, la noul plan-cadru, le-a vorbit cititorilor Q Magazine despre consecințele transformaționale profunde pe care le va genera procesul regândirii arhitecturilor curriculare pentru gimnaziu și liceu.
_____________________________________________________________________________________
„Uraganul” meu înseamnă consecințele transformaționale profunde pe care le va genera procesul regândirii arhitecturilor curriculare pentru gimnaziu și liceu. Așteptările sunt imense, gradul de insatisfacție generalizată privind starea curentă este dincolo de apogeu, iar marja de toleranță pentru încă o iterație iresponsabilă de încremenire în proiect, zero.
Casa Corpului Didactic a Municipiului București a coordonat dezbaterile profesorilor din școlile Capitalei, care au vorbit răspicat. 70% afirmă că propunerile de planuri-cadru aflate în dezbatere publică NU DIFERĂ (semnificativ sau deloc) de planul-cadru actual. Pentru 85%, numărul orelor la decizia școlii din cele trei variante este INSUFICIENT, iar pentru 79%, numărul disciplinelor evaluate în cele trei variante este PREA MARE. În fine, 94% spun că în viitor trebuie aplicat un ALT PLAN-CADRU, diferit de cele trei variante ȘI de planul-cadru actual.
Președintele a vorbit. Educația, temă de securitate națională extinsă
Concluzii limpezi ca lacrima, fără urmă de ambiguități. Fiecare răspuns contorizează o opțiune tranșantă și numai una, exprimată în proporții aflate între min. 64% (propunerile diferă nesemnificativ de planul-cadru actual) și max. 94% (în viitor trebuie aplicat ALT PLAN-CADRU)
Profesorii bucureșteni s-au exprimat și în format liber. Zic ei: niciuna din cele trei variante de plan-cadru propuse nu oferă elevilor și părinților posibilități reale de alegere a unui parcurs școlar individualizat, în funcție de aptitudini, interese și/sau perspective și nici nu oferă posibilitatea flexibilizării și personalizării ofertei curriculare la nivelul unității de învățământ. Și, încă: variantele de plan-cadru aflate în dezbatere aplatizează, uniformizează și nu vizează dezvoltarea liberă a elevilor. Și, încă: planurile-cadru propuse reprezintă sisteme închise, fără continuitate între planurile-cadru de la nivel primar, gimnazial și liceal.
Elevii constănțeni, reprezentați de Asociația Elevilor din Constanța, constată și ei fără echivoc: „Din păcate, toate cele 3 propuneri lansate în dezbatere publică de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei sunt forme fără fond, care nu modifică cu nimic situaţia actuală, în care accentul este pus pe norma cadrului didactic, nu pe interesul elevilor, aşa cum ar fi normal”. Dixit!
Bref: AȘA NU! ALTCEVA! ALTFEL!
Ok. Așa nu. Și, dacă așa nu, atunci CE altceva? Și CUM altfel?
Răspuns corect: arhitecturi curriculare definite în cheie de leadership real, adică în termeni de viziune, valori, principii, acestea, la rândul lor, operaționalizate prin competențe-cheie și, respectiv, „arii de învățare” (ariile de învățare, learning areas, sunt echivalentul extins al disciplinelor atunci când gândim transdisciplinar).
Pun modelul în discuție, publicându-l acum în Q Magazine. Referința pentru reprezentarea grafică este în Noua Zeelandă (detalii, aici: http://nzcurriculum.tki.org.nz/The-New-Zealand-Curriculum). Mi-a plăcut mult structura: e simplă, clară, puternică – mă reprezintă, ca să zic așa. Am formulat viziunea și am enunțat valorile, competențele-cheie și „ariile de învățare” pentru cazul României. Cu excepția primei, formularea celorlalte principii aparține profesorului Ștefan Vlaston.
Educația, pântecul slab al României profunde
În mod inexplicabil pentru mine, blocajul de fond al procesului transformării Școlii ca sistem vine fix din incapacitatea dovedită în fapt a societății de a-și răspunde convingător la întrebările-cheie atunci când vine vorba de educație: cum să fie tinerii pe care școala i-a educat și i-a scos în lume? care sunt valorile pe care școala le cultivă acestor tineri? ce și cum ar trebui să învețe ei pentru a-și consolida, pe termen lung, personalitățile și comportamentele potrivit viziunii și valorilor agreate la nivel societal? Și tot așa – logic, firesc, cu fond profund. De ce oare? Așa încât am decis să corectez anomalia, invitându-vă să ne învingem frica.
Acum suntem în Ochi. Ochiul Uraganului Curricular. Hai că putem! Curaj.
Marian Staș este profesor la Universitatea Harvard şi președintele Asociației clubul „Liderii Mileniului Trei”
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
