Congresul extraordinar al PSD putea fi o mare șansă pentru relansarea partidului, a guvernării dar și pentru lansarea unui proiect de țară pentru România. A fost însă Congresul în care PSD a arătat că nu are nici energia intelectuală, nici voința de a face diferența în politica românească. Dar și Congresul în care apărătorii familiei tradiționale au primit un premiu de consolare: vestea că domnul Dragnea va întemeia o nouă familie pe căsătoria dintre domnia sa și o femeie.

Citeşte şi: Kovesi și Iacob, reaudiați

Așteptări prea mari de la un Congres atât de mic

Ideea unui Congres extraordinar al PSD nu a fost una greșită. Câștigătorii alegerilor parlamentare din 2016 nu au avut parte de un an 2017 prea confortabil. Tensiuni și presiuni externe, dar și puternice crize interne, ar fi trebuit să oblige atât conducerea cât și pe membrii și simpatizanții PSD să își regândească viziunea și strategia partidului ținând cont de noile provocări și realități.

De asemenea, perspectiva Centenarului României, an în care am intrat deja cu stângul, dar și cea a României care va avea președinția UE în 2019 și aspiră la fotoliul de membru temporar al Consiliului de Securitate al ONU în anii următori, ar fi trebuit să oblige PSD-ul să propună un plan de țară, o viziune care să redea încrederea tuturor (români și străini) în România.

Așteptările de la Congres nu erau puține. Iar zvonurile ce au circulat înainte de începerea lui arătau această tensiune a așteptărilor. Coaliția pentru Familie și Biserica Ortodoxă așteptau ca PSD să își asume curajos continuarea demersului de revizuire a Constituției în scopul protejării familiei.

De asemenea, în contextul tot mai multelor tensiuni dintre PSD și socialiștii europeni, dar a și luărilor de poziție tot mai patriotice și mai tradiționale ale PSD, se aștepta ca partidul să se repoziționeze la nivelul politicii europene, alăturându-se conservatorilor europeni. De asemenea circulau zvonuri cu privire la apropierea PSD și guvernului acestuia de grupul țărilor din grupul de la Vișegrad.

Citește și: Miza unui război: libertatea de exprimare

Evident, nimeni nu își făcea iluzii că Liviu Dragnea ar fi putut pierde puterea în partid și că la sfârșitul acestui congres, morometele pesedist nu va ieși întărit. Dar iluzia care persista era aceea că Liviu Dragnea va conduce un alt PSD: mai curajos, mai clar, mai coerent.

Între protest și logodnă: cele două evenimente mediatice ale congresului

Însă toate aceste așteptări au fost rapid îngropate de chiar desfășurarea congresului. Noroc cu eternii contestatari stradali ai PSD, care cu ridicolul ce îi caracterizează, au reușit să lase impresia că acest congres a fost un eveniment politic. Și, desigur, noroc cu prezența logodnicei lui Liviu Dragnea care a făcut ca acest congres să se bucure de un minimum interes mediatic și monden.

De altfel prezența logodnicei domnului Dragnea la congres, nu în ultimul rând ci chiar între principalii lideri ai partidului, a fost și singurul argument în favoarea afirmației contestatarilor din stradă cum că am asistat la reeditarea parodică a congreselor comuniste. Nimeni nu cred că poate explica logica prezenței viitoarei doamne Dragnea între conducătorii oficiali ai partidului, nici concursul declarațiilor elogioase și ofertelor de nășire făcute de lideri importanți ai partidului, altfel decât prin rememorarea ascensiunii la putere a Elenei Ceaușescu al cărei singur merit inițial era acela că era soția șefului partidului comunist.

Citește și: Tarcea vrea să se facă lumină

Planul de țară

Dar propun ca privirea noastră să se îndrepte spre singurul text cu conținut doctrinar din cadrul congresului: discursul domnului Liviu Dragnea, în care acesta, după ce a înșiruit general o serie de probleme și de priorități pe care le vede ca provocări pentru PSD ca partid de guvernământ al României, lăsând iluzia că va începe o dezbatere consistentă în partid și în societate, supune totuși votului congresului alte probleme și priorități. Acestea au fost numite de domnul Dragnea „Convenții naționale”.

Dacă inițial domnul Dragnea lăsa să se înțeleagă, și nu era deloc greșit, că o problemă importantă a României este faptul că suveranitatea națională trebuie reafirmată, supune votului Congresului, într-o mimare a democrației, tocmai una din deciziile care presupun cea mai consistentă cedare de suveranitate a României: renunțarea la moneda națională pentru Euro.

Această Convenție națională (votată de partid-de parcă partidul s-ar confunda cu națiunea, altă asemănare dramatică cu PCR-ul) pentru adoptarea monedei Euro până în anul 2024, exclude de la bun început discuțiile cu privire la oportunitatea acestei măsuri.

Ca și în cazul altor decizii grave pentru suveranitatea națională și viitorul țării, direcția este trasată de partid și de clasa politică fără nicio discuție. De altfel când o supune votului, domnul Dragnea se rezumă să întrebe doar: „Cine este pentru?„. Opoziția sau abținerea nu sunt opțiuni acceptabile democratic nici la congresele PSD, nici când vine vorba de Uniunea Europeană.

A doua ”Convenție națională” vizează perioada scurtă în care România va avea un rol mai important la conducerea Uniunii. Singura chestiune consistentă a acestei ”Convenții” este scoaterea de la cutie și revitalizarea de mult fumatei ”strategii a Dunării” (Dunăre care curge acum, până în România, doar prin țări din ce în ce mai mult eurosceptice).

A treia ”Convenție națională” este dedicată Culturii. Aici aflăm că PSD vrea să obțină un acord național pentru cheltuirea unui miliard de euro în șapte ani pe diverse proiecte de infrastructură culturală. Ca de obicei când vine vorba de politicieni care vorbesc despre investiție în cultură, nu înțelege mai nimeni ce se dorește de fapt prin acest lucru. Probabil niște bani pentru primari…

Dacă vă așteptați ca a patra „Convenție națională” să fie dedicată măcar unei probleme serioase, cum ar fi dezastrul demografic care amenință chiar viitorul României, sau măcar educației, vă înșelați.

Planul de țară al domnului Liviu Dragnea a fost deturnat de pasiunea sa pentru frumusețea feminină.

Ca atare PSD ia una din deciziile cele mai contraproductive din politică: impunerea egalității de gen în funcțiile de conducere și pe listele electorale.

Astfel de decizii motivate ideologic și nu rațional (opțiunea rațională fiind criteriile de competență) au făcut posibil, probabil, ca o doamnă ale cărei competențe în politica externă au stupefiat la propriu oficiali europeni, să ajungă superiorul ierarhic în guvern a ministrului de externe, portofoliu ocupat de un excelent și competent diplomat.

Și probabil pentru că viitoarea doamnă Dragnea se plictisise de prea lungul discurs, a cincea ”Convenție națională” votată la partid e una conform căreia în anul 2040 România ar trebui să devină ceva important. E cea mai vagă dintre moțiunile propuse la congres, dar din pricina aceasta și cea mai promițătoare, având în vedere cât de dezamăgitoare au fost cele cu subiecte concrete.

Congresul extraordinar al PSD s-a încheiat într-o sală goală în fața căreia noua conducere a partidului se felicita grăbit înainte de a părăsi și ea clădirea. Să sperăm că planul de țară al partidului nu se va încheia la fel: cu o țară goală în fața căreia niște politicieni grăbiți se vor felicita că au ajuns președinți și miniștri, înainte să emigreze și ei.