Salvini și Berlusconi, artizanii repunerii în funcție a președintelui Mattarella

Realegerea lui Sergio Mattarella în funcția de președinte pentru următorii 7 ani, chiar și fără să fi candidat, spun unii, este un semn de stabilitate. Așa e, denotă stabilitatea establishmentului globalist în Italia, dar mai arată ceva: așa-zisul pol de centru-dreapta, chipurile antisistem, nu există!

Alegeri sau doar teatru politic?

În Italia, președintele nu este ales direct. Astfel, parlamentarii italieni și delegații administrațiilor regionale – 1009 în total – s-au reunit la Roma pentru a alege un viitor președinte. Două candidaturi păreau să întrunească o majoritate: cea depusă de Silvio Berlusconi, susținut de coaliția de centru-dreapta alcătuită din partidul Lega al lui Matteo Salvini (grupul ID), Fratelli d’Italia (ECR) condusă de Giorgia Meloni și Forza Italia (PPE) a lui Silvio Berlusconi.

Cel de-al doilea candidat puternic era șeful executivului, Mario Draghi, susținut de gruparea partidelor de centru-stânga – în lipsa unui candidat propriu, grupare ce includea inclusiv Mișcarea 5 Stele, care inițial era un partid anti-sistem! Coaliția de centru-dreapta controla în această situație un total 452 de voturi, în timp ce partidele de centru-stânga, cu tot cu Mișcarea Cinci Stele, doar 413. Ambele grupări, sub linia de 505 voturi necesare! Astfel că, alegerea președintelui depindea de jocurile din culise. Mai punem la socoteală și faptul că Berlusconi s-a retras din cursă, chiar înainte de a se demara procedura propriu-zisă de votare.

După opt runde de negocieri și tot atâtea votări, cel ales a fost președintele în exercițiu, Sergio Mattarella, care a declarat că nu își mai dorește un al doilea mandat. Mattarella a obținut însă 759 de voturi, în aplauzele generale! Adresându-se națiunii, Mattarella a spus că nu poate lăsa dorințele sale personale să prevaleze asupra „simțului responsabilității” în timpul „urgenței de natură sanitară, economică și socială” pe care o îndura Italia.

Fostul premier Silvio Berlusconi, care conduce Forza Italia, partid de centru-dreapta, a spus că „unitatea nu poate fi găsită astăzi decât în jurul figurii președintelui Sergio Mattarella, căruia știm că îi cerem un mare sacrificiu”. Berlusconi a fost secondat de Matteo Salvini în această alegere. Cei doi, au fost sprijiniți și de Enrico Letta, (PD), care a spus că „Parlamentul a dat dovadă de înțelepciune pentru că Mattarella a fost președintele pe care l-au dorit italienii”.

Potrivit RaiNews24, în mod paradoxal, premierul în exercițiu Mario Draghi, candidat pentru funcția de președinte, a luat legătura cu diverși lideri politici pentru a-i convinge să se regrupeze în spatele lui Mattarella. Dar, o subită dragoste pentru șeful statului au simțit chiar și cei de la Mișcarea 5 Stele, care anterior tocmai îi ceruseră demiterea!

Stupoare pe segmentul de centru-dreapta

„Fotoliile au fost singurul lucru cut greutate la aceste alegeri. Chiar și în locul președintelui Mattarella aș fi avut dificultăți să accept un al doilea mandat care a sosit doar pentru că parlamentarilor le era frică să plece acasă”, a scris Giorgia Meloni, decepționată, pe Twitter. „Încă o dată, Parlamentul dovedește că nu depinde de italienii pe care ar trebui să-i reprezinte. Începând de mâine Fratelli d’Italia își va înmulți eforturile pentru o reformă prezidențială a republicii noastre și pentru a reitera faptul că suveranitatea aparține poporului, nu intrigilor Palatului.”

Meloni a rămas, din nou, singură pe centru-dreapta, în timp ce Berlusconi și Salvini – chiar încălcându-și propriile interese, au votat cu Mattarella, nu doar pentru a păstra fotoliile parlamentarilor pentru câteva luni, ci pentru a-l păstra în fruntea Guvernului pe Mario Draghi.

Draghi este, apoi, speranța șefei Comisiei Europene – Ursula von der Leyen – că banii – din granturi și împrumuturi – destinați „redresării”, se vor utiliza pentru a „redresa” cu prioritate companiile germane din Italia sau firmele care produc pentru Germania. Speranțe similare are și Emmanuel Macron, doar că, legat de companiile franceze. „Dragă Mattarella, Italia poate conta pe UE”, a transmis imediat după realegere Ursula von der Leyen. Menținerea unui status quo a făcut și instituțiile financiare să răsufle ușurate, căci ele dețin o mare parte din datoria publică italiană.

Plecarea lui Draghi din fruntea cabinetului ar fi produs deranj pe scena politică. În primul rând, ar fi trebuit găsit un nou premier, ceea ce ar fi generat dispute politice prelungi. O a doua opțiune ar fi fost alegerile anticipate, iar așa-zisa coaliție de centru-dreapta ar fi avut șanse, din nou, atât să câștige aceste alegeri, cât și să își numească propriul prim-ministru, așa cum nu a putut în urma alegerilor trecute, exact din cauză că Mattarella a refuzat să-l numească pe cel propus de Matteo Salvini!

De aici și uimirea generată de gestul lui Salvini de a-l susține pe Mattarella! Giorgia Meloni, cdolega de coaliție, avea să afle de pe agențiile de știri că Salvini îl susține pe cel care i-a băgat cel mai constant bețe în roate.

Refacerea opoziției

În ceea ce privește zona de centru-dreapta, „ceea ce a fost în Parlament, cu siguranță s-a terminat”, a declarat Giorgia Meloni imediat după alegeri. În schimb, susține șefa singurului partid din opoziție, „Ceea ce nu s-a terminat este opțiunea de centru-dreapta a alegătorilor noștri. Desigur, trebuie reconstruită mișcarea și trebuie să avem o altă reprezentare.”

Această „nouă reprezentare”, s-ar înțelege că nu s-ar mai baza pe Salvini și Berlusconi! Altminteri, Salvini a și beneficiat de un primul val de insulte: rasist, idiot, fascist, trădător, fiind doar câteva dintre acestea. În ultimul timp, Lega a pierdut procente semnificative în beneficiul partidului condus de Meloni, iar acum, tendința riscă să se amplifice. La fel, Mișcarea 5 Stele pare să fie incapabilă să-și găsească nu doar direcția, ci și liderul. Giuseppe Conte și Luigi diMaio

În altă ordine de idei, Meloni a precizat deja că va milita pentru schimbarea modului în care este ales președintele republicii, dorind ca acesta să fie ales de cetățeni, prin vot direct și nu prin jocuri de culise.

Criza? Care criză?

Realegerea lui Mattarella – spun parlamentarii italieni – este semnul crizei politice cu care se confruntă Italia? Care criză? Criza aceea din care stânga ar ieși ciufulită. Criza aceea care ar aduce la conducerea țării personajele politice dorite de alegători (de pe zona de centru-dreapta), și nu de establishmentul național sau european.

Actualul președinte este o „mobilă” din dotarea Davosului, ca și premierul Draghi, nici nu prea ajută, dar nici nu strică! Victoria acestor alegeri nu ține de Italia, ci de cei care au reușit să mențină la putere un octogenar în palatul prezidențial și pe Mario Draghi la cârma executivului, stăpân incontestabil pe „reformele” statului, dar mai ales pe împărțirea banilor europeni. Și, evident, care impune „green pass”-ul și vaccinarea obligatorie, măsuri brutale, pe care italienii le urăsc. Majoritatea populației consideră că măsurile impuse de Draghi sunt neconstituționale, că îngrădesc libertățile cetățenilor și dreptul lor la muncă. În multe orașe, cetățenii depun deja plângeri penale împotriva premierului.