Situație fără precedent în Israel: Nici Benny Gantz nu a reușit să formeze un guvern

Nu s-a întâmplat încă niciodată în istoria Israelului ca nici un lider de partid să nu reușească să formeze guvernul. Colac peste pupăză, prim-ministrul în exercițiu, Benjamin Netanyahu, este pus sub acuzare, sporind haosul.

Knessetul (Parlamentul) chemat să nominalizeze un prim-ministru

Orice membru al Knessetului care câștigă sprijinul a 61 din cei 120 de parlamentari într-o perioadă de 21 de zile, care începe 21 noiembrie și se încheie la miezul nopții de pe 11 decembrie, va fi numit prim-ministru desemnat de către președinte, potrivit legii. Cel desemnat va avea o perioadă suplimentară de 14 zile pentru a forma un guvern care să fie aprobat de Knesset.

Parlamentarii pot nominaliza orice membru Knesset, inclusiv pe Netanyahu și Gantz, singurii care ar avea șanse să găsească vreo formulă guvernamentală.

Dacă nu este găsit niciun candidat sau dacă acest candidat nu reușește să alcătuiască o majoritate, o a treia rundă de alegeri în mai puțin de un an va avea loc în termen de 90 de zile. Iar aceasta este varianta cea mai probabilă.

Netanyahu a eșuat de două ori în alcătuirea executivului, prima dată în luna mai, iar apoi, după o nouă rundă de alegeri, în luna septembrie. Un al treilea scrutin ar putea avea loc în martie anul viitor.

Cum au eșuat negocierile

Prima șansă a avut-o Netanyahu care a încercat să alcătuiască un guvern de dreapta, dar a trebuit să se retragă în favoarea adversarului său. Benny Gantz, liderul Kahol Lavan, și-a desfășurat campania electorală urmând promisiunea de a-l debarca pe Benjamin Netanyahu, subminându-și șansele ulterioare din timpul negocierilor în privința acceptării unui acord de împărțire a puterii cu liderul Likud, Bibi Netanyahu.

Dreapta lui Bibi Netanyahu pornea de la 32 de mandate pentru Likud, având suportul Shas, Tora Unită și Yemina, adică partidele religioase, respectiv 9, 7 și alte 7 mandate. În total, 55 de mandate în loc de 61 – cât ar reprezenta majoritatea din cele 120 de mandate din Knesset.

Benny Gantz a câștigat cu Kahol Lavan 33 de locuri în Knesset, acestora mai adăugându-se Labor-Gesher cu 6 și Uniunea Democratică cu 5. În total, liberalii și stânga adunând 44 de mandate din necesarul de 61.

Ca atare, partidul lui Avigdor Liberman, Yisrael Beiteinu, cu 8 mandate, ar fi putut înclina balanța în favoarea lui Netanyahu, făcându-l premier în fruntea unei coaliții majoritare cu 63 de parlamentari, sau ar fi putut oferi mandatele lui Gantz, dar acestuia i-ar fi lipsit 9 voturi.

Singurii disponibili în Knesset mai erau doar arabii de pe Lista Comună, care aveau nu mai puțin de 13 parlamentari. Cum ar veni, soluția necesară și suficientă pentru Benny Gantz pentru a se vedea prim-ministru cu o zestre de 65 de parlamentari. Numai că, Liberman nu a fost de acord să intre în coaliție nici cu Gantz.

Obiecțiile lui Liberman

Avigdor Liberman a strâmbat din nas când a venit vorba să intre în coaliție cu Netanyahu, motivând că nu poate din cauza partidelor religioase. Ca fapt divers, el n-a avut nici o reținere în alegerile municipale, în urmă cu un an, când Tora Unită și Yisrael Beytenu au cooperat în multe orașe, inclusiv în Ierusalim, unde ambii au susținut candidatul câștigător, pe Moshe Lion.

La fel, când s-a pus problema de a-l susține pe Gantz, Liberman a declarat că nu poate din cauza Listei Comune.

Cu alte cuvinte, indiferent de uriașele concesii făcute lui Liberman, inclusiv promisiunea de a-l face vicepremier sau chiar premier pentru ultimul an de mandat, ofertele nu i s-au părut suficiente.

Același Liberman a făcut tot ceea ce i-a stat în putere și pentru a zădărnici constituirea unui guvern de uniune națională despre care vorbea toată lumea. Dacă într-o primă fază chiar el a propus o coaliție între Gantz și Netanyahu, care ar fi avut cu sau fără Liberman o majoritate confortabilă, la negocierile ulterioare s-a opus cu vehemență tuturor formulelor guvernamentale.

Netanyahu, înțelegând jocul lui Liberman, a încheiat o alianță cu partidele religioase care-l sprijineau, constituind un bloc al dreptei care negocia solidar. Sigur că acest lucru era necesar și ca să blocheze tentativele de coaliție cu Gantz, pentru că nici liderul Likud și nici liderul Kahol Lavan nu-și doreau cu adevărat o alianță.

Liberman a încercat apoi să rupă alința lui Gantz, care a ajuns la formula unui guvern minoritar susținut de Lista Comună arabă. Cu alte cuvinte, Liberman își dorea o alianță cu Likud și cu Kahol Lavan, fără vreun sprijin al partidelor de stânga care-l susțineau pe Benny Gantz și fără sprijinul partidelor religioase, de dreapta, care-l susțineau pe Bibi Netanyahu.

Matematic, o majoritate parlamentară pe o formulă de 32 + 33 + 8 parlamentari, adică 73 de mandate. Ambițiile lui Avigdor Liberman s-au lovit însă de angajamentele prealabile ale celorlalți doi lideri – Benny și Bibi – care nu au fost de acord să denunțe alianțele deja constituite în favoarea partidului lui Liberman, care este popular printre imigranții din fosta Uniune Sovietică.

O majoritate rezultantă din alianța dintre Gantz și Netanyahu este, de asemenea, imposibilă. Gantz dorește să profite de punerea sub acuzare a lui Netanyahu, sperând că va ajunge să conducă un posibil guvern realizând o alianță cu un Likud fără Bibi Netanyahu, în condițiile în care partidul a declarat deja că îl susține pe Netanyahu în continuare, existând chiar șansa ca în cazul unui al treilea tur de scrutin să sară peste alegerile primare și să-l desemneze direct pe Netanyahu drept candidat, întrucât nu s-a schimbat nimic de la precedenta desemnare.

Netanyahu s-a delarat nevinovat de acuzele ce i se aduc. El a declarat într-o intervenție televizată: „Ancheta nu a urmărit adevărul, m-a urmărit pe mine”.

Netanyahu nu va trebui să renunțe la funcția de premier în urma punerii sub acuzare, ci doar dacă ar fi condamnat și ar fi epuizat toate căile de atac. El a spus că nu are nici o intenție de a demisiona și susține că este victima unei conspirații a opozanților de stânga și a unor persoane din mass-media care deplâng agenda sa naționalistă și sunt frustrați de incapacitatea de a-l îndepărta prin vot de la putere.

La o conferință de presă, Liberman a relatat că a avut o zi amuzantă. El a glumit că a primit trei apeluri – unul spunându-i că dacă-l va sprijini pe Netanyahu va fi terminat, altul spunându-i că dacă se va alătura lui Gantz și arabilor într-o coaliție, va fi terminat, iar altul că, dacă va exista un al treilea rând de alegeri, va fi terminat.

Liberman a fost acuzat direct de președintele Shas, Arye Dery, că a împiedicat orice șansă de a se forma un guvern. Al doilea pe listă, co-liderul lui Kahol Lavan, Yair Lapid, care a insistat pentru susținerea arabilor. Netanyahu a numit asta „o idee delirantă” și a denunțat posibilitatea unei coaliții care să fie în vreun fel dependentă de susținerea arabilor.

Și Gantz l-a criticat pe Lapid! Dar și pe Liberman care a cerut reforme electorale ample, inclusiv alegeri directe pentru premier și cerința ca fiecare cetățean să fie obligat să voteze.

Ce variante mai există în afară de un al treilea scrutin?

În primul rând, un compromis Likud – Kahol Lavan. Ca o asemenea coaliție să existe, Gantz ar trebui să renunțe la ideea îndepărtării lui Netanyahu și să accepte să conlucreze cu dreapta și partidele ultra-ortodoxe, ceea ce ar încălca promisiunile electorale, ca să nu mai vorbim de opoziția partenerilor lui Gantz – Yair Lapid și Moshe Ya’alon.

În al doilea rând – sprijinul lui Liberman pentru un guvern minoritar. Ajuns în impas, Liberman pare în cele din urmă de acord să participe la o formulă de guvern minoritar susținut din Knesset de arabi? Din punctul de vedere al lui Gantz, aceasta ar fi un pas tactic menit să permită rebelilor Likud să iasă împotriva lui Netanyahu. Însă, este mai probabil ca Liberman să prefere să-și trădeze alegătorii și să se alăture unei coaliții de dreapta cu ultra-ortodocșii, și nu unui guvern de stânga susținut de arabi.

În ultimele săptămâni, oamenii lui Gantz au încercat să găsească potențiali dezertori din blocul de dreapta. Au fost contactați Naftali Bennett și Ayelet Shaked. Kahol Lavan a fost în contact cu ei de multă vreme, iar Gantz le-a prezentat oferte ispititoare, dar până la urmă Bennett a decis să iasă din joc și să se alăture lui Netanyahu în schimbul portofoliului de la Apărare și o fuziune între Hayamin Hehadash și Likud. Șansele ca Gantz să reușească să înroleze alți membri ai blocului par destul de slabe.