UCRAINA. UN RĂZBOI DE UZURĂ

La aproape 7 luni de când rușii au invadat Ucraina, avem multe întrebări și puține răspunsuri… și de la Kremlin, și de la Washington.

• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare
• Grindeanu: Cer secretarilor de stat și prefecților PSD să își prezinte demisiile
• Proiectul de lege privind interzicerea vânzării activelor statului la companii strategice a intrat în procedură de urgență
• Gruia Stoica, GFR: Autoritățile invocă raționalizarea consumului de energie și, în același timp, favorizează transportul cu cel mai mare consum de motorină
• AUR și PSD, front comun împotriva Guvernului Bolojan. 5 mai, data votării moțiunii de cenzură

DE CE?

La ora actuală, războiul din Ucraina este, după o expresie foarte bine găsită, o cafea care stă să dea în clocot, dar, în momente decisive, butonul aragazului este dat la minim, iar cafeaua nu poate să fiarbă. Altfel spus, niciuna dintre părţi nu face un pas decisiv şi nu va putea face în viitorul apropiat.

Lloyd J. Austin III, Secretarul Apărării SUA: „Vrem să vedem Rusia slăbită în aşa fel încât să nu mai facă ce a făcut invadând Ucraina” Foto NATO

Există câteva certitudini privind evoluţia războiului.

Atunci când Ucraina a primit echipament militar performant, a reuşit să deţină supremaţia pe câmpul de luptă.

Rachetele Stinger au început să facă diferenţa în luna martie, lansatoarele HIMARS, începând cu luna iunie. Dacă e valabilă o asemenea constatare, întrebarea legitimă este ce anume împiedică Occidentul să-i trimită Ucrainei mai mult armament, din categorii care pot face diferenţa şi pot determina cursul războiului? SUA a aprobat recent 1 miliard de dolari ca sprijin pentru Ucraina, dar este vorba tot despre sistemele HIMARS, şi nu despre avioane sau tancuri. Această politică a fost criticată recent prin scrisoarea din 17 august semnată de 20 de experţi din domeniul securităţii din SUA, care au afirmat că, având armele necesare… pe care nu le are încă în prezent, Ucraina poate câştiga războiul, semn că la Washington a început să se pună foarte serios întrebarea cât de eficient este ajutorul militar. Răspunsul oficial a fost până acum că este nevoie ca ucrainenii să se antreneze pentru a putea folosi noul armament. O logică ce a fost, de fapt, contrazisă de evoluţia evenimentelor: ucrainenii trimişi la antrenament în Marea Britanie au învăţat foarte rapid să manevreze noile arme. Danemarca a făcut recent o ofertă similară: partea ucraineană a acceptat, dar toate aceste gesturi nu pot suplini nevoia acută de armament pe linia frontului.

RĂZBOI PE VERTICALĂ SAU PE ORIZONTALĂ

Se tem, oare, SUA de o escaladare a situaţiei militare din Ucraina? Aşa ar rezulta, din interpretarea tuturor acestor gesturi. Realizând că, de fapt, acest diagnostic este cel corect şi că, pentru a schimba situaţia de pe teren, este nevoie de o altă abordare, partenerii europeni au început să atingă public acest punct nevralgic: premierul eston Kallas a afirmat recent că, în realitate, escaladarea s-a produs deja şi nu mai suntem în scenariul în care se aşteaptă ca Federaţia Rusă să înceapă escaladarea. Ce înseamnă asta, în contextul războiului din Ucraina? Putem vorbi despre o escaladare orizontală, prin încercarea Federaţiei Ruse de a implica direct NATO în conflict, prin agresiuni armate, sau pe verticală, prin folosirea armelor chimice sau nucleare în Ucraina? Ministrul Apărării ruse Şoigu a exclus recent trecerea la un război de tip chimic sau nuclear, dar să ne aducem aminte că, doar cu câteva zile înainte de invadarea Ucrainei, oficialii ruşi o negau cu vehemenţă, prin urmare nu se poate avea prea multă încredere în astfel de declaraţii. Dar ele sunt semnul că la Moscova s-a înţeles punctul slab al administraţiei SUA, anume temerea de escaladare şi nevoia de garanţii că aceasta nu va avea loc.

Potrivit unor documente ale Ministerului german al Economiei, Rusia va încasa în acest an, din exporturile de energie, circa 337,5 miliarde de dolari, mai mult cu 38% decât în 2021

Fără îndoială, evoluţia războiului va schimba şi percepţiile despre escaladare în rândul partenerilor occidentali. Din această perspectivă, contraofensiva ucraineană în zona Herson este crucială, după cum şi recentele atacuri surprinzătoare din Crimeea au, categoric, un efect important. Dacă această contraofensivă va fi de succes, se va arăta că mai multe arme pot provoca o întorsătură a războiului în favoarea Ucrainei. Dacă aceasta va stagna sau va eşua, nevoile de armament ale Ucrainei nu vor fi primite cu aceeaşi determinare. Tocmai din acest motiv strategia Ucrainei este de a nu devoala foarte mult despre planurile sale militare în avans şi de a provoca panică în rândul forţelor armate ruse, cu scopul de a prelungi cât mai mult momentul la care se va putea spune dacă această contraofensivă a fost de succes sau nu.

Serviciu religios pentru eroi ucraineni căzuți pentru apărarea patriei, 9 martie 2022 Foto Depositphoto

CE VOR RUȘII? ȘI POT CE VOR?

Vrea Federația Rusă o trecere la nivelul următor şi, dacă răspunsul este afirmativ, are mijloacele de-a o face?

Ne amintim că, la începutul războiului, Vladimir Putin declara că, dacă se va interveni din afară în sprijinul Ucrainei, consecinţele vor fi „cum nu s-au mai văzut în istorie”. Ne amintim că tot atunci Putin le ordona lui Şoigu şi Gherasimov (n.r. – Șeful Marelui Stat Major al Armatei ruse) să pună armele nucleare în stare de alertă maximă, iar Şoigu raporta ulterior că acest fapt s-a realizat. În luna aprilie, Federaţia Rusă realiza demonstrativ teste cu racheta Satan, capabilă să transporte încărcătură nucleară şi să ţintească la mii de kilometri depărtare. Ne amintim, de asemenea, că, relativ recent, Vladimir Putin declara că în Ucraina forţele armate ruse sunt „abia la început”. Ce se ascunde însă în spatele acestor declaraţii menite a genera teamă şi panică? Mai nimic.

Vladimir Putin: „Dacă veţi încerca să ne opriţi, veţi vedea consecinţe cum nu s-au mai văzut în istorie”. (24 februarie) Foto Kremlin.ru

SUA şi Rusia schimbă cu regularitate informaţii privind armele nucleare pe care le posedă, potrivit unui aranjament de la sfârşitul Războiului Rece. Partea americană nu a remarcat nimic deosebit. Prin urmare, retorica pro-escaladare a Federaţiei Ruse nu are în spate foarte multe aspecte concrete. Rusia nu va escalada situaţia de pe teren, deoarece nu are capacitatea să o facă. Iar acest adevăr începe să pătrundă mai adânc în mintea celor care concep strategia occidentală de raportare la războiul din Ucraina. Din ce în ce mai multe voci afirmă public în SUA că Rusia nu va ataca NATO şi nu va utiliza arme nucleare, prin urmare riscul escaladării prin trimiterea de mai mult echipament Ucrainei este mult mai redus decât se crede în prezent.

O altă abordare, în prezent majoritară, este că ne aflăm în prezenţa unei escaladări incrementale, aproape insesizabilă, ceea ce înseamnă că Vladimir Putin are un scop maximal, cucerirea întregii Ucraine şi anihilarea totală a puterii alese de la Kiev, orice altceva fiind considerat înfrângere. Dacă acceptăm această abordare, o acțiune militară masivă se poate produce în orice moment şi chiar are loc în prezent, dar cu o intensitate pe care nu o vedem sau refuzăm, de fapt, să o vedem. Întrebarea momentului este de ce aviaţia rusă nu este mai implicată în conflict şi de ce ucrainenii deţin încă, după şase luni de la începutul războiului, supremaţia aeriană? Ar putea rușii să folosească mai eficient aviaţia? Cu certitudine da. De ce nu o fac? Nu există o evaluare pe deplin acceptată în această privinţă.

Joe Biden: „Orice folosire a armelor nucleare în acest conflict ar fi complet inacceptabilă pentru noi şi pentru restul lumii şi ar atrage consecinţe serioase”. (31 mai)

NU EXISTĂ RĂSPUNSURI, DEOCAMDATĂ

Ne aflăm în plin război de uzură. Acest tip de războaie poate dura foarte mult, aşa cum ne arată istoria recentă. Atunci când puterile nucleare sunt implicate în astfel de conflicte, dinamica este foarte lentă. În Vietnam, puterile nucleare au evitat un contact direct, motiv pentru care războiul s-a prelungit. La fel s-a întâmplat în Afganistan, după invazia URSS, atunci când SUA a luat decizia sprijinirii mujahedinilor. În Siria, SUA şi Federaţia Rusă au evitat contactul direct, iar războiul civil a durat mulţi ani. În lipsa unei escaladări bruşte, situaţia Ucrainei este identică. Aceasta înseamnă că şansele ca ibricul de cafea – care este actualul război – să dea în clocot sunt minime: războiul se va prelungi cu siguranţă.

Pod distrus de armata rusă în satul ucrainean Hostroluchchya, 8 martie 2022 Foto Depositphotos

Totuşi, ce anume ar putea determina Federaţia Rusă să amplifice conflictul şi să aibă loc o escaladare similară din partea Occidentului? Surprinzător sau nu, actuala situaţie din Ucraina nu se încadrează în niciun scenariu al doctrinei de securitate ruse. Aceasta se referă la utilizarea armelor nucleare doar în cazul în care teritoriul Federaţiei Ruse este atacat direct şi apare o ameninţare existenţială la adresa statului. În ce ecuaţie ne aflăm în prezent? Două răspunsuri sunt posibile. Primul este acela că războiul se poartă în afara teritoriului Federaţiei Ruse, prin urmare escaladarea nu se justifică. Al doilea răspuns este că Ucraina atacă direct Federaţia Rusă prin loviturile din Crimeea şi asupra centrelor de aprovizionare ale armatei ruse, aflate pe teritoriul rus, în apropierea graniţei cu Ucraina. Ce se va întâmpla dacă se va organiza referendumul de alipire a regiunii Herson la Federaţia Rusă? Va fi considerată contraofensiva ucraineană un atac asupra teritoriului rus? La Kiev există două opţiuni în acest moment: accelerarea contraofensivei până la data referendumului şi stagnarea deliberată a acesteia pentru ca riscul unui eşec (ceea ce ar duce la livrarea de mai puţine arme) să pară îndepărtat.

Timothy Garton Ash: „«Suntem în război» am auzit pe cineva spunând recent la radio, dar era un expert în energie, nu un politician”. (5 august)

De fapt, ce înseamnă ameninţare existenţială la adresa statului rus, din moment ce Vladimir Putin a numit chestiunea Ucrainei „o problemă de viaţă şi de moarte” pentru țara pe care o conduce? Prin urmare, Rusia nu are un răspuns la întrebarea cum ar trebui aplicată propria sa strategie de securitate, după cum Occidentul nu are un răspuns la a evalua corect riscurile şi modalităţile escaladării războiului din Ucraina.

Suntem sau nu în mijlocul unei creșteri a nivelului de conflict militar din partea Rusiei? Ori, mai elaborat, Federaţia rusă percepe actuala evoluţie a războiului din Ucraina drept o escaladare din partea Occidentului, căreia îi va răspunde acum sau mai târziu? Nu avem răspuns la această întrebare. Are însă Vladimir Putin un răspuns? Oricât de surprinzător ar părea, nici măcar el nu are o viziune clară despre liniile roşii ale acestui război, din simplul motiv că acesta a fost gândit ca o operaţiune blitzkrieg care s-a dovedit a fi, de fapt, un război de uzură. Obiectivul politic a rămas acelaşi, dar liniile roşii militare şi strategice sunt pe cale de a fi definite.

Imediat după atacul-surpriză din Crimeea (numit ironic de ucraineni Lucky Strike, cu trimitere la marca de ţigări, pentru a favoriza ipoteza unui incendiu provocat de o ţigară a unui militar rus, dar şi pentru a oferi adevărata interpretare – o lovitură norocoasă, şi nu accident), televiziunile de propagandă ruse au ridicat deschis problema: unde sunt liniile roşii? Strategia oficială a Kremlinului a fost de a institui tăcerea asupra acestor lovituri din Crimeea, deoarece într-adevăr ar fi trebuit să se pună în discuţie liniile roşii stabilite înainte de 24 februarie. Această tăcere este dovada că la Moscova nu există un răspuns la întrebarea: care ar fi factorii ce ar putea determina o escaladare.

La 24 august o rezoluție ONU prin care era condamnată invazia Rusiei în Ucraina a primit doar 54 de voturi dintre cele 193 de țări membre ale Organizației. O rezoluție similară adoptată la 2 martie fusese votată de 141 de țări. În cadrul G20 doar jumătate dintre țări au votat împotriva Rusiei. Foto Manuel Elías, UN

PÂNĂ UNDE?

Dacă nu putem evalua cu exactitate liniile roşii ale Federaţiei Ruse, le putem evalua pe cele ale partenerilor occidentali, în special ale SUA? Întrebarea este atât de importantă, încât Preşedintele Biden a ţinut să precizeze într-un articol publicat în New York Times, din 31 mai, ce nu ar face SUA: nu ar trimite trupe în Ucraina, nu l-ar da jos de la putere pe Vladimir Putin, nu ar ajuta Ucraina să lovească ţinte de pe teritoriul Federaţiei Ruse. În cazul în care rușii vor folosi arme nucleare, vor urma „consecinţe serioase”. Ce înseamnă aceste consecinţe – ambiguitatea a fost păstrată intenţionat. Neoficial, administraţia de la Washington admite că folosirea armelor nucleare ar antrena nu un răspuns nuclear, ci unul convenţional, dar ce înseamnă aceasta nu este clar. Are SUA în acest moment o linie roşie în războiul din Ucraina sau trebuie să ne limităm la declaraţii politice şi la articolul din New York Times? Va accepta SUA pierderi teritoriale ale Ucrainei, în schimbul unei păci negociate, cu garanţii ferme pentru viitor? În acest moment administraţia de la Washington vorbeşte despre „o Ucraină democratică, independentă, suverană şi prosperă”, dar se vorbeşte din ce în ce mai puţin despre a ajuta Ucraina să câştige războiul, iar despre obiectivul de a slăbi Federaţia Rusă se vorbeşte doar în media şi deloc în declaraţii oficiale. Ultima dată când s-a menţionat acest obiectiv a fost la întâlnirea de la Ramstein, din 26 aprilie, fiind enunţat de secretarul SUA al Apărării, Lloyd Austin. De atunci, tipul acesta de discurs a dispărut, fiind regăsit doar la nivelul liderilor Poloniei sau ai statelor baltice.

Soldați ucraineni la un punct de control. Foto: Oles Navrotskyi, Depositphotos

Din moment ce liniile roşii nu sunt clare nici la Moscova, nici la Washington, războiul de uzură va continua garantat. Pare că toţi actorii implicaţi aşteaptă să vadă evoluţia situaţiei de pe teren, pentru a se adapta din mers şi a-şi defini obiectivele strategice. Problema este că un astfel de război poate genera dispariţia consensului legat de ajutorarea Ucrainei: dacă nu există linii roşii, şi inflaţia în ţările occidentale este accelerată – pentru a culmina prin efecte economice devastatoare –, iar lipsa livrărilor de gaz în Europa va provoca frustrări sociale, Vladimir Putin se poate considera învingător.

Care este atunci soluţia pentru a opri războiul din Ucraina? Nu ştim unde poate duce o escaladare deliberată din partea Occidentului, nu ştim dacă Federaţia Rusă vrea cu adevărat şi are mijloacele să ducă ea însăși conflictul la nivelul următor.

Dintr-o anumită perspectivă, a escalada acum conflictul, în speranţa că se ajunge rapid la un punct culminant, apoi la o dezescaladare, este o abordare raţională. Dintr-o altă perspectivă însă, dacă riscul escaladării este un conflict nuclear, atunci liderii occidentali nu vor putea fi blamaţi că nu au acţionat corect, prin adoptarea unor măsuri de precauţie. Deocamdată, acestea sunt singurele opţiuni la îndemână. Pentru a adopta una sau alta dintre acestea, este absolut necesar să evaluăm corect actualul moment.

Ne aflăm într-un război declanşat de Federaţia Rusă nu asupra Ucrainei, ci asupra civilizaţiei occidentale. Or, dacă suntem într-un război şi conştientizăm această stare de fapt, alegerea între opţiunile disponibile devine infinit mai simplă. Însă, aşa cum remarca recent Timothy Garton Ash, nu pare că Occidentul realizează că suntem într-un război, chiar dacă doar oraşele ucrainene suferă de pe urma acestuia în acest moment; de fapt, suferinţa lor este şi a tuturor celor care împărtăşesc încrederea în democraţie.

Până când se va realiza acest adevăr, războiul de uzură din Ucraina va continua, însă uzura nu este, de fapt, a Ucrainei, ci a propriilor noastre valori.

2014 – 15 august 2022: 2.251 de sancțiuni impuse de Statele Unite Rusiei. 1.300, după 22 februarie 2022

Refugiați

11.976.498 de ucraineni au părăsit țara de la declanșarea războiului; 5.324.798 s-au reîntors în Ucraina.

2.132.581 de cetățeni ucraineni au intrat în România începând cu data de 10 februarie 2022; 4.381 dintre aceștia au solicitat o formă de protecție din partea statului român.

400.000 de locuri de cazare pentru refugiați poate asigura România la nivel național.

Comisariatul pentru refugiați al ONU și Guvernul României. Date valabile la 30 august 2022