Zece ani fără poetul care a oprit tancurile sovietice cu poezii

Se împlinesc zece ani de la moartea poetului basarabean Grigore Vieru, care nu a visat să ajungă în Cosmos, ci doar să treacă Prutul.

Grigore Vieru a murit la 18 ianuarie 2009, în Spitalul de Urgenţă din Chişinău. La 16 ianuarie 2009, poetul se întorcea din orașul Cahul, unde participase la o ceremonie pentru omagierea lui Mihai Eminescu. În preajma localităţii Dănceni, raionul Ialoveni, automobilul în care se afla poetul a fost implicat într-un grav accident rutier.

Grigore Vieru s-a născut în anul 1935, în localitatea Pererâta, aflată acum pe teritoriul Republicii Moldova. A debutat în anul 1957, pe vremea când era student la Chişinău, cu o plachetă de versuri pentru copii. Ulterior, în 1968, se remarcă cu volumul de versuri lirice „Numele tău”, cartea devenind obiect de studiu în universități în anul apariției.

Este autorul a numeroase volume de versuri printre care: „Numele tău”(1968), „Fiindcă iubesc” (1980), „Izvorul şi clipa” (1981), „Cel care sunt” (1987), „Hristos nu are nicio vină”(1989), „Rădăcina de foc” (1988), „Curăţenia fântânii” (1993), „Văd şi mărturisesc”(1997).

În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici şi a participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Un an mai târziu, în 1974, a dat curs invitaţiei oficiale din partea Uniunii Scriitorilor din România, adresată de preşedintele acesteia, scriitorul Zaharia Stancu. Astfel, a vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, a vizitat oraşele Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

Grigore Vieru a fost membru de onoare al Academiei Române. De altfel, tot Academia Română l-a propus la premiul Nobel pentru Pace, în 1992.

La 7 noiembrie 1989 a fost unul dintre cei care au oprit tancurile sovietice, citind poezii, la frontiera de pe Nistru. 

Pe lângă scrierea nenumăratelor poeme în care predomină tema mamei, natura, dragostea, războiul, Vieru a luptat şi pentru Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale având rolul de a deştepta poporul.

A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular şi s-a aflat printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989.

A fost ales deputat al poporului (1989). A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină. 

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în 2009, de Traian Băsescu, fostul președinte al României. De asemenea, câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău şi o stradă din Iaşi poartă numele lui.

În 2015, anul în care poetul ar fi împlinit 80 de ani, a fost inaugurată Casa-muzeu „Grigore Vieru” în satul său de baştină, Pererâta. Aceasta are şi o anexă cu expoziţia creaţiei lui Grigore Vieru, cu volume de poezii editate pe parcursul anilor, manuscrise, fotografii, volume de traduceri şi critică literară.

În memoria poetului, din 2009, se desfăşoară anual, la Iaşi, Festivalului Internaţional de Poezie Iaşi-Chişinău „Grigore Vieru”.