Un Don Quijote de Ardeal?

Numele jurnalistului Dan Tănasă a devenit pentru mulți sinonim cu românismul. Pentru cei din UDMR, însă, Tănasă este „un mâncător de unguri pe pâine”.

Păstrarea identității, o luptă grea

Este născut în Sfântu Gheorghe, județul Covasna. A absolvit Colegiul Național Mihai Viteazu din localitate și Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Transilvania” Brașov. În februarie 2011 a absolvit un masterat în Comunicare și Relații publice în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, tema lucrării fiind „România și românii în presă de limbă maghiară din România”.

De un deceniu scrie despre abuzurile administrației publice locale din Covasna și Harghita, controlată de către Uniunea Democrata Maghiară din România (UDMR) și Partidul Civic Maghiar (PCM), împotriva comunităților de români din cele două județe. Din aceeași perioadă, Dan Tănasă a început să fie mai vigilent și, pentru ca lupta să să nu fie donquijotească, a intentat o mulțime de procese împotriva acelor care au comis acte de sfidare a țării sau ilegalități împotriva românilor din Ardeal.

Tănasă luptă de fapt pentru păstrarea identității naționale într-o zonă în care românii sunt minoritari dar, a nu se uita, sunt la ei acasă. Pentru aceasta, Dan Tănasă a fondat Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC).

Pentru cei din vechiul regat, sintagma „ungurii vor Ardealul” poate părea, în cel mai bun caz, o exagerare.

„Acelora care vin și-mi spun că lucrurile nu stau chiar așa cum spun eu, le-aș propune să se mute aici, să trăiască aici, să încerce să-și caute un loc de muncă în această zonă. Și, după un timp i-aș întreba cum este să fii român în Harghita, Covasna sau Mureș?”, îmi spune cu amărăciune în glas Dan Tănasă.

Îl uimește și îl revoltă superficialitatea cu care este tratat subiectul despre relația românilor cu maghiarii din administrația publică. Din cauza politicii, poate din cauza jemanfișismului politicienilor de la București, România ar putea să piardă controlul asupra acestei părți de țară.

„Este doar o chestiune de timp”, îmi spune Tănasă. „Să nu-și imagineze cineva că ungurii vor da năvală peste noi. O fac mult mai subtil, investind în ceea ce nu investește statul român: în pământ și oameni”.

Un apartheid ardelenesc

Despre abuzurile primarilor UDMR din comunitățile preponderent maghiare, despre arborarea steagului unguresc la primării românești, despre felul în care românii sunt discriminați în propria țară, a tot vorbit Dan Tănasă. Uneori, lucrurile s-au inflamat atât de mult încât știrile au ajuns și la urechile cetățenilor. Dar, aproape niciodată nu au existat luări de poziții oficiale, vehemente, demne.

„Dacă nu am vorbi de români și maghiari, ci de albi și negri cu siguranță toată lumea ar fi strigat «Rasism!». Dar așa, niciun ONG care spune că luptă pentru valori, pentru libertăți, pentru drepturi nu zice nici pâs. Oficialii își întorc privirea în partea cealaltă și se fac că nu văd. Nu cred că exagerez dacă spun că în acest spațiu se manifestă o formă de apartheid. Și pe nimeni nu interesează”, îmi spune cu amărăciune Dan Tănasă.

Un altfel de Centenar

Cei 100 de ani de la Marea Unire nu au fost sărbătoriți peste tot la fel. Dincolo de ceea ce s-a văzut la televizor, dincolo de festivismul momentului, au existat și situații despre care mai puțini au vorbit.

Cu câteva zile înainte de sărbătoarea Zilei Naționale, pe scena singurului teatru românesc din județele Covasna și Harghita, Teatrul „Andrei Mureșianu” din Sfântu Gheorghe pusese pe afiș piesa „Nu chiar 1918”. Era un alt mod de  a batjocori Ziua Națională a României în anul Centenarului Marii Uniri prin punerea în scenă a unei comedii care ia în derâdere momentul istoric de la 1918.

Tănasă a somat-o public pe Anna Popa, managerul instituției să oprească aceată insultă la adresa demnității naționale a românilor.

„Nu pot permite ca un moment istoric ca cel de la 1 Decembrie 1918 să fie bătaia de joc a unor mancurți fără nicio legătură istoria poporului român, unși în funcții publice tocmai pentru a batjocori istoria și simbolurile naționale ale românilor”, a spus Dan Tănasă.

Jurnalistul a povestit pentru Q Magazine și un alt moment la fel de revoltător.

„De ani de zile, primăria din Carei nu a alocat niciun leu pentru Ziua Națională a României. Cum este posibil ca un român în țara lui să nu poată sărbători 1 decembrie? Cu ce sunt de vină românii că au neșansa unui primar șovin? Este inacceptabil. Și nimeni nu se sesizează”, îmi spune Tănasă.

Mă întreb: când palma grea a istoriei va înroși obrazul nostru, noi ce vom face?

Foto: Radu Fachin