23 August 1944, o dată istorică, indiferent de interpretări. Între salvare și trădare

23 August 1944 este o dată în istoria României asupra căreia istoricii nu s-au pus de acord. A fost ziua salvatoare, în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste sau a marcat, prin trădarea alianților, începutul dezastrului, când Rusia sovietică ne-a invadat pentru 50 de ani? 23 August este, înainte de orice interpretare, un moment de cotitură în destinul României.

Momentul are doi protagoniști. Bărbatul de 62 de ani care conducea statul și Armata, Mareșalul Antonescu, și tânărul Rege Mihai, la 23 de ani, aflat între interesele divergente ale clasei politice și cele ale conducătorilor militari. Politicienii și Regele credeau într-un armistițiu cu Armata Roșie, care spărsese frontul de la Iași și înainta triumfal spre Focșani. De partea cealaltă, generalul Antonescu voia să păstreze pactul cu Hitler, temându-se că slăbiciunea trupelor naziste nu putea stăvili dezastrul pe care l-ar fi reprezentat ocuparea României de către Rusia comunistă.

Regele Mihai și Ion Antonescu s-au aflat, la 23 August 1944, în fața celei mai complicate decizii pe care au luat-o vreodată.

• intraserăm în război în iunie 1941 alături de Germania lui Hitler și duceam o campanie dramatică împotriva Armatei Roșii

• din vara lui 1943, URSS era într-o ofensivă pe care părea că nimic n-o poate opri

• iunie 1944, debarcarea din Normandia a trupelor americane și sovietice schimbă harta războiului. Pe frontul de Vest, Hitler intră în defensivă. 

• 5 august 1944 este data ultimei întâlniri dintre Antonescu și Hitler, în Germania, la care mareșalul îl asigură pe conducătorul fascist de interesul României de a rămâne aliați

• în august 44, Antonescu și, separat, partidele politice românești negociază cu rușii un armistițiu. O telegramă a rușilor, despre care a vorbit Neagu Djuvara, care era la vremea aceea diplomat, arată că Stalin punea o singură condiție, înlocuirea lui Antonescu

Regele Mihai și Mareșalul Antonescu au avut, la 23 August, o întâlnire la Palatul Regal, care astăzi adăpostește Muzeul Național de Artă, unde, după o discuție de o oră, Ion Antonescu a fost arestat. Regele a fost acuzat pentru acest gest că a instrumentat o lovitură de stat, prin decizia de a întoarce armele împotriva Germaniei naziste, în înțelegere cu rușii și cu insignifiantul pe atunci Partid Comunist din România. Într-un interviu pe care l-a acordat la începutul anilor '90, Regele spune că PCR era a cincea roată la căruță. 23 August 1944 nu a fost nici insurecție, nici lovitură de stat, spune Regele Mihai.

Între urmările zilei de 23 August se află și momentul în care Mareșalul Antonescu a fost arestat, ținut în închisoare și predat apoi rușilor. Doi ani mai târziu, a fost judecat și executat, un fapt consemnat de istorie și comentat încă diferit de istorici.

„Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări”, este titlul unei cărți-document, scrisă de Neagu Djuvara, angajat la Ministerul de Externe în august 1944 – Humanitas, 2012. Istoricul spune ce urmări ar fi avut armistițiul cu rușii în condițiile negociate de Mareșalul Antonescu

''Dacă am fi cerut germanilor să evacueze ţara, să accepte să mute frontul cu 650 de kilometri mai spre Vest, reacţia lor ar fi fost, cu forţele pe care le aveau pe teritoriul nostru, să aresteze tot Guvernul şi să-i aducă la putere pe Horia Sima şi pe legionari”

Întârzierea cu care se recuperează adevărul istoric și faptele, așa cum au fost, are la origini și propaganda. Vreme de 50 de ani, comuniștii ajunși la putere în România au decretat ziua de 23 august ca zi națională. Au mistificat adevărul, rând pe rând i-au scos din scenă ca protagoniști pe Regele Mihai și pe Ion Antonescu și i-au lăsat să pară pe membrii PCR ca unici făptuitori ai istoriei. Parada de la 23 august atinsese proporții propagandistice cum numai Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen mai cunoscuse. În imagini din arhiva TVR, ultima defilare, din august 1989.

În zilele noastre, în manualele de istorie 23 August 1944 este prezentată sec, fără prea multe interpretări, ca ziua în care România a schimbat taberele. Încă se mai spune că am contribuit cu scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial cu șase luni și nu se afirmă clar dacă am capitulat, trădând, sau dacă ne-am salvat de la transformarea teritoriului într-un teatru de război.

Istoricii nu au căzut încă de acord, controversele persistă, însă această zi, indiferent dacă este o aniversare sau o comemorare, a marcat shimbarea destinului României.