Cătălin Striblea – Despre jurnalism, moguli și DNA

A făcut radio şi TV. Mult. Şi bine! Cătălin Striblea este un jurnalist incomod. Dezvăluirile recente despre Mona Pivniceru l-au făcut să cadă, el însuşi, în vitrina celor „judecaţi”. Face lumină, în exclusivitate pentru Q Magazine.

„NU ȘTIU SĂ FAC DECÂT JURNALISM. EU ALTĂ MESERIE NU CUNOSC!”
În copilărie a vrut să se facă, întâi de toate, poliţist. Apoi pompier şi mai apoi medic. Viaţa l-a făcut însă… jurnalist, deşi familia îl încuraja spre Facultatea de Drept. Prima sa iubire a fost radioul, pe care l-a descoperit acasă. Lucra la televiziunea locală din Vaslui, pe la 15-16 ani, iar când patronul a deschis un radio… „am fugit imediat acolo, la Unison Radio Vaslui. Pe patron îl știți: e realizatorul TV din «A fost sau n-a fost» al lui Corneliu Porumboiu. Există cu adevărat și e bine conturat personajul. Dumitru Marin se numește”. Intrarea în presă n-a fost deloc uşoară. „Am urmat traseul clasic, cumpărat bere, adus ţigări, cărat stativul de la cameră, făcut teren în zeci de sate şi locuri uitate, comentat fotbal la matineu, bătut culoare de Parlament şi Palate, rupt de frig şi de foame după fundu’ unor nesimţiţi întâmplaţi în fruntea ţării, umflat egoul în faţa camerei, găsit linişte în faţa microfonului”. Cu toate acestea, nu a fost niciodată tentat să renunţe: „Eu sunt jurnalist prin formație. Am făcut Facultatea de Drept la Iași, la Universitatea «Al. I. Cuza», dar nu am profesat niciodată. Prin urmare, eu altă meserie nu cunosc. Așa că nu știu să fac decât jurnalism. În plus, mie îmi place ce muncesc. Nu mă văd făcând nicicând altceva! Îmi place aerul din redacție. Îmi plac emoțiile date de o știre mare. Îmi place alergătura după un subiect. Iubesc veșnicele polemici din jurul unui subiect. Nu cred că o să părăsesc meseria asta”. Revenind la formarea profesională, Cătălin Striblea recunoaşte că traseul în presă nu este unul tocmai lin. „În liceu am lucrat la radioul și televiziunea din Vaslui. Apoi, la Iași, am lucrat, în facultate, la radioul public. Și am reușit, colaborator fiind, să merg de la reporter până la realizator de emisiuni. Era un loc OK atunci pentru mine, la 23-24 de ani. Probabil că aș fi rămas mult timp acolo, dar nu-mi făceau carte de muncă. Mereu alții aveau prioritate. N-am reușit să mă descurc în hățișul relațiilor și pilelor din radioul public. Așa că, neangajându-mă, mi-au făcut cel mai mare bine din lume. Am plecat la București să caut «o carte de muncă». Am trecut pe la Universitatea Media, apoi m-am angajat la Realitatea, iar din 2003 la BBC”. La radio, timp de un an şi jumătate, a realizat un matinal de patru ore, exclusiv vorbit. „Realitatea FM e cel mai drag proiect al meu. Am visat la el și l-am construit mental ani buni. Laolaltă cu cei cu care am plecat din BBC am vrut să facem un radio exclusiv vorbit, așa cum sunt peste tot în lume. Și am reușit cum nu se putea mai bine, atât ca notorietate, cât și ca audiență. O experiență pe care o doresc oricărui jurnalist. Momentele zilei erau făcute de dialogurile dintre noi. Eram trei oameni pe post. Eu, Gabi Maricescu, Roxana Lăzărescu, apoi Carmen Constantin. Am avut libertatea să comentăm orice subiect, de la politică la sport și de la economie la modă. Recunosc, a fost locul de muncă în care m-am simțit cel mai bine. Mi-e dor de radio”.

„DACĂ AȘ ȘTI SĂ FAC AUDIENȚE FOARTE MARI ÎN ORICE CONDIȚII, AȘ FI GENIAL ȘI BOGAT”
Când a venit la Realitatea tv, s-a spus că este una dintre cele mai de succes achiziţii ale postului. „Am venit în Realitatea TV din Realitatea FM. Am fost primit bine, programul de la radio era un bun deschizător de drumuri. Mie mi-a fost însă foarte greu, iar perioada mea de adaptare a fost lungă și dificilă. Erau alte rigori, alte construcții editoriale, abordările uneori mă speriau, mediul era cu totul agresiv și extrem de concurențial. Mult timp am avut impresia că se face totul pe dos față de ce știam eu. Factorul audiență e atât de puternic, încât schimbă modalitățile de lucru”. În şase luni, emisiunea „Ultima oră”, cu el la cârmă, şi-a dublat cifrele de audienţă. Aşa că îl întreb, simplu: „V-au ajutat evenimentele politice ale acelei perioade sau aţi putea face oricând audienţe mari?”. „Încă nu trăiam vârtejul de acum. Era o perioadă pe care puteai construi politic. Dar nu asta a fost metoda aleasă de noi. Întâi că am făcut cuplu cu Corina Drăgotescu şi am realizat, în scurt timp, că ne completăm foarte bine, iar de multe ori gândim la fel. Cred că reușita constă în faptul că am renunțat la încrâncenare. Nu ne-am ales ținte și am lărgit gama de subiecte. De fapt, nu ne-a fost frică de niciun subiect și de niciun personaj. Dacă povestea e bună, ea merită spusă. Și mai e ceva. Noi ne distrăm foarte bine și râdem foarte mult și de foarte mulți. Dar, ca să răspund, dacă aș ști să fac audiențe foarte mari în orice condiții, aș fi genial și bogat. Nu sunt nici una, nici alta. Dar ne distrăm”.

VIAŢA DUPĂ… „MAREA SCHISMĂ”
În Realitatea TV l-a adus Mihai Tatulici. „Mihai Tatulici m-a auzit la radio, mi-a propus să vin la TV. Am stat de mai multe ori de vorbă, dar nu am fost prieteni. La împărțirea Realității și-a dorit să vin cu el. În seara în care a început emisia de la Willbrook, eu am rămas în Casa Presei. A făcut el emisia și m-a sunat apoi, spunându-mi: «Mâine te aștept să-ți iei emisia înapoi». M-am dus doar să-i anunț că nu mai vin. Probabil e încă supărat pe mine. Eu, acum, nu pot decât să-i mulțumesc pentru că m-a ajutat”. La „Marea Schismă” a postului Realitatea TV a ales să rămână alături de România TV. „Am rămas cu cei care mi-au fost aproape și cu care construisem programul «Ultima Oră». Niciun program de seară nu avusese, de-a lungul anilor, audiențele pe care le-am avut noi la Realitatea. Toți oamenii cu care lucram au hotărât să rămână în România TV. Sunt foarte conștient că fără echipa cu care lucrez nu aș avea succes. Așa că am rămas împreună. Mihai Tatulici, Sergiu Toader și Elan Schwarzenberg au încercat să mă convingă, dar nu am vrut să mă despart de oamenii în care am încredere. Și, am mai spus-o, Elan mi-a zis că preferă să lucreze cu niște băieți, așa, mai bine plătiți, ca mine. Iar noi nu mai suntem, de mult, chiar… nişte băieţi. România TV caută încă rețeta corectă. Cine suntem, unde ar trebui să mergem. Cum ne diferențiem noi de concurență. Sunt trei stații mai mari ca noi. Deocamdată singurul lucru clar e că nu există subiecte tabu. De aceea ne numim România. În orice caz, simt că e cea mai puternică echipă în care am lucrat”.

SEBI GHIŢĂ, IPAD-UL ŞI COPILUL
Pentru el, Mogulul Sebastian Ghiţă este, simplu, Sebi Ghiţă. „O să vi se pară ciudat, dar Sebi e ca un coleg pe care-l vezi mai rar. Serios vorbind, e foarte interesant să ai un patron de vârsta ta, comunici mult mai ușor. Ne unesc foarte multe puncte de vedere și tot atât de multe ne despart. Am să vă povestesc însă o întâmplare, ca să vedeți atmosfera. Mergem uneori la meciurile de baschet ale Asesoftului. La pauza meciului am vrut să ieșim la o cafea la barul sălii. Dar nu aveam cu cine să ne lăsăm copilul, care pe atunci avea 5 ani. Cum să facem? Păi, zice Sebi, lăsați-l cu mine! Și așa am lăsat copilul, făcându-l baby-sitter pe mogul. S-au jucat împreună pe iPad. M-am întrebat atunci dacă l-aș fi lăsat cu Vîntu sau cu Elan… Așa că patronul nostru, ca să-i respect domeniul, e user friendly”.

MAMA – ÎN PROCES PENAL, SOŢIA – LA DNA
Revenind la realitatea politică a vremii, îl întreb, dorindu-mi un răspuns sincer: „În perioada «atacului» RTV la adresa Monei Pivniceru circula pe internet informaţia cum că mama dvs. este inculpată într-un proces penal şi că soţia dvs. ar fi lucrat la DNA. De aici s-a spus că aţi fi privit cu înverşunare subiectul Mona Pivniceru. Cum comentaţi?”. „ Știu unde bateți. Dar nu am nicio simpatie pentru DNA, credeți-mă. Din punctul meu de vedere, dosarul penal al mamei e un abuz de la un capăt la altul. E un dosar făcut la reclamația unui primar PD-L, ca să ne înțelegem. Iar procurorul DNA a refuzat orice probă, căutând nod în papură. Ba chiar a dat toate semnalele necesare că e un dosar împotriva ei, deși altcineva e personajul principal al dosarului. Sunt convins de nevinovăția ei. Va fi demonstrată ușor în instanţă, iar după achitare o să fac publice toate detaliile abuzului. În orice caz, dacă până la acel moment mai aveam dubii, acum mi-e clar că în România se pot fabrica dosare. Soția mea se ocupă de dosarele civile ale DNA, nu are legătură cu activitatea penală propriu-zisă a DNA. Noi oricum ne-am separat viețile profesionale de mult timp, de atunci când lucra la Biroul de presă al Ministerului Justiţiei. Ca să fiu clar: nu am fost înverșunat cu Mona Pivniceru! I-am pus cele mai grele întrebări cu putință, pentru că într-o astfel de situație un viitor demnitar e dator să-și clarifice situația. Câtă vreme răspunsurile sunt convingătoare, nu văd nicio problemă. E datoria demnitarului să dea explicații clare, iar a jurnalistului să pună întrebări. Un scenariu pe tema asta nu-și are rostul. Am procedat la fel cu toți miniștrii. Nu uitați că noi l-am demis pe Botiș”.

„TRAIAN BĂSESCU ARE MEREU TENDINŢA DE A TE PUNE LA PUNCT”
Cel mai incomod invitat… Traian Băsescu! „E mereu plin de surprize și are tendința de-a te pune la punct. Nu suportă să-l ataci, te taxează pentru orice greșeală cât de mică. Emil Boc era mereu în gardă, crispat. Cred că trăia cu sentimentul că sunt dispus să-l atac fără niciun motiv, te vede ca pe un inamic. Incomod e și Victor Ponta. În multe momente reacționează pe dos de cum te-ai aștepta. Unde speri să-l enervezi, zâmbește, și se aprinde acolo unde ai vedea un lucru mai puțin important”. Însă descoperirea de presă cu care se mândreşte cel mai mult este din 2011. „Mi-a fost cel mai drag, că am reușit în mijlocul unui vârtej politic să dedic o oră unor repere morale din România: Ion Diaconescu și familia Arnăuțoiu. E o emisiune din 2011 de care sunt mândru și care sper să ne fi învățat câte ceva!”