Exclusiv Q Magazine. Colegiul Înaltei Curți dă o nouă decizie anticonstituțională

Aflu cu stupoare că la Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de Conducere al acesteia continuă să legifereze. Greșit. Ilegal. Anticonstituțional. 

Surse din mediul judiciar au declarat pentru Q Magazine că ultima decizie luată joi, 21 februarie, de Colegiu sfidează, în continuare, decizia Curții Constituționale 685 din 2018.

Citește și: Recordul negativ al DNA

ÎCCJ ÎN CONFLICT CU CCR

Alegerile europene se apropie. ÎCCJ trebuie să trimită cinci judecători în Biroul Electoral Central. Tragerea la sorți a acestora ridică iarăși probleme.

După ce a provocat un uriaș scandal – nestins încă – prin hotărârea de a modifica legea care în mod expres obliga la formarea completurilor de cinci judecători exclusiv prin tragere la sorți, iată că ÎCCJ ne transmite mesajul că este stat în stat și modifică însăși definiția aleatoriului spre a legifera, din nou abuziv, în materia formării structurilor Biroului Electoral Central (BEC).

Mai exact, Colegiul ÎCCJ trebuia să desemneze prin tragere la sorți cinci judecători care să facă parte din BEC cu prilejul apropiatelor alegeri europene. Fiind vorba de asigurarea corectitudinii alegerilor problema este de importanță constituțională.

În ceea ce privește procedura de tragere la sorți CCR s-a pronunțat chiar cu privire la înțelesul deformat dat acesteia de ÎCCJ cu alte prilejuri: desemnarea aleatorie trebuie să fie integrală, respectiv să se raporteze la toți judecătorii instanței (supreme); în plus tragerea la sorți trebuie să fie publică, neutră etc.

Dacă ne amintim  decizia CCR 685/2018, aceasta mai constata lipsa de credibilitate a ÎCCJ, după îndelungate și constante manifestări de rea credință în organizarea procedurilor cu caracter aleatoriu, identificând, totodată, atribuțiile constituționale și legale ale CSM în exercitarea cărora acesta era chemat să „identifice soluțiile de principiu și să ghideze ÎCCJ cu privire la caracterul aleatoriu al compunerii completurilor”. Mutatis mutandis această implicare este valabilă și în cazul compunerii BEC, precum și în altele similare.

Cu alte cuvinte, potrivit precizărilor obligatorii ale CCR, Colegiul de conducere al ÎCCJ, organism cu caracter pur administrativ, nu poate avea nici un rol în stabilirea procedurii de investire a judecătorilor în vederea exercitării competențelor legale ale acestora, învestirea având caracter jurisdicțional și nu administrativ.

Ei bine, mai multe surse au declarat pentru Q Magazine, sub protecția anonimatului,  că joi 21 februarie 2019, Colegiul ÎCCJ a stabilit că tragerea la sorți a judecătorilor care urmează să facă parte din BEC cu prilejul alegerilor europene nu se va face dintr-o urnă care să cuprindă numele tuturor judecătorilor acestei instanțe, ci din patru urne, fiecare cuprinzând doar numele judecătorilor unei singure secții. Cum numărul secțiilor este de patru, iar numărul judecătorilor care trebuie desemnați este de cinci, printr-o tragere la sorți ad hoc nepublică, organizată între membrii Colegiului, s-a mai stabilit ca al cincilea judecător să fie ales din urna cu membrii secției penale (sic!).

ARBITRARIUL ÎCCJ BATE ALEATORIUL

În consecință, rolul hazardului, care putea face ca din urna cu numele tuturor judecătorilor să iasă, să zicem, numai judecători de la secția de contencios administrativ și cea civilă, cu riscul ca „nava amiral” a secției penale, cuprinzând majoritatea colaboratorilor încă nelustrați ai serviciilor secrete, să rămână nereprezentată, a fost moderat de Colegiul ÎCCJ care a stabilit cu de la sine putere că fiecare secție va trimite la BEC câte un membru. În plus – ce să vezi? – secția penală, desemnată printr-o tragere la sorți neprevăzută de lege, dintre secții iar nu dintre judecători, va trimite doi membri. În concluzie arbitrariul bate aleatoriul.

Peste câteva zile, la 1 martie 2019,  în mod „transparent”, tragerea la sorți oficială va avea loc potrivit acestei proceduri de două ori ilegale și neconstituționale: o dată, pentru că nu respectă principiul caracterului absolut al aleatoriului în învestirea judecătorilor cu competența de a soluționa viitoarele contestații referitoare la procesul electoral; a doua oară, pentru că acela care a decis asupra procedurii nu este CSM, instituția abilitată să o facă, ci Colegiul ÎCCJ, instituția abilitată să o pună în aplicare.

ÎCCJ se manifestă astfel în continuare ca stat în stat, ca for paralegislativ în concurs cu legislatorul constituțional. Aceasta, în timp ce Consiliul Superior al Magistraturii se complace, pare-se, în postura frumoasei adormite din pădurea justiției selective.

Prin contrast, putem menționa practica Tribunalului București care atunci când a avut de îndeplinit sarcini similare a procedat constant la tragerea la sorți din totalul judecătorilor, cu excepția celor bolnavi și a gravidelor.

ABUZURILE ÎCCJ NU POT FI STĂVILITE PRIN IMPUNITATE

Judecătorilor ÎCCJ, sătui să își mai asume riscurile jocurilor politice făcute de conducerea respectivei instanțe, li se spune că altfel ar exista riscul ca una sau două secții să fie puse în situația de a trimite la BEC pentru câteva luni prea mulți judecători, ceea ce ar îngreuna soluționarea cauzelor pe rol. Chiar dacă, prin ipoteză, am fi de acord cu asta, nu este acceptabil ca presupusul surplus de înțelepciune managerială a Colegiului ÎCCJ să îi transforme pe judecători în legislatori.

Ideea obsesivă a conducerii ÎCCJ că este mai pricepută decât cei desemnați de popor să legifereze în numele său, și că, fiind astfel poate să și legifereze negând ceea ce a decis legiuitorul constituțional și CCR, supraviețuiește și se exprimă sfidător.

Dacă CSM, pe care prin prezentul articol îl sesizăm public, nu va interveni imediat, deciziile jurisdicționale ale BEC riscă să fie nule absolut, ca și fostele decizii ale completurilor de cinci judecători, provocând astfel un scandal la fel de mare și probleme la fel de complicate, cu urmări asupra validității alegerilor europene. Deciziile ilegale ale Colegiului ÎCCJ trebuie oprite imediat.

Nu pot încheia fără a observa că recidiva conducerii ÎCCJ are loc pe fondul lipsei de tragere la răspundere a celor care au săvârșit abuzuri în serviciu cu ocazia forțării altor proceduri de tragere la sorți, deja condamnate la modul general de CCR. Judecătorii care au decis formarea neconstituțională a completurilor de cinci și au intrat în componența acestora, continuă să fie văzuți judecând ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, în loc să se afle în fața procurorilor Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ). Doar Cristina Tarcea parcurge o procedură de răspundere disciplinară, în care, lipsită de amenințarea unor sancțiuni pe măsura gravității faptelor sale, își permite să continue a susține că interpretarea dată de ea legii și amendată drastic de CCR a fost cea corectă, punând astfel în discuție o hotărâre definitivă și principiul res judicata.

Somnul CSM și al SIIJ garantează supraviețuirea monștrilor.