COVID-19 nu iubește săracii

Într-un singur sezon, civilizația noastră este subminată de un virus microscopic, de 10.000 de ori mai mic decât un gram de sare.

• Raed Arafat, pus sub acuzare pentru contrabandă
• Cristian Pîrvulescu propune un prim-ministru cu profil neutru / independent sau „un guvern cu un grad ridicat de independență politică”
• Bolojan: Vom iniția discuții cu USR, UDMR și grupul minorităților, pentru a clarifica prin ce formulă ar putea funcționa un guvern minoritar
• Era Tim Cook se încheie. Apple va avea un nou CEO din toamnă
• Raed Arafat chemat la Parchetul Militar

DATORII PUBLICE CA NICIODATĂ

În timp ce transhumaniștii visează la nemurire prin progresul inteligenței artificiale, un liliac și un mamifer mic au îngenunchiat planeta. Ce lecție de umilință pentru oamenii care încearcă să ajungă la cer din turnurile lor Babel!

OMS evocă o criză sanitară „cum vedem la un secol” și deci „efectele ei se vor resimți decenii la rând”. Iată principalele consecințe.

Datoria publică mondială crește cu peste100% din PIB-ul planetei, mai mult decât după cel de-al Doilea Război Mondial.

Va atinge 121% din PIB în Franța. (Era de 66,5% din PIB sub președinția lui Jacques Chirac și 99,7% sub Hollande).

Asta implică programe economice drastice în anii următori despre care știm deja că nu vor avea loc. Deficitul statului și datoria publică vor continua să crească și ne vor însoți permanent, la fel ca o masă largă de șomeri.

Corolarul descompunerii statelor și al națiunilor, neîncrederea în politică și în instituțiile acesteia vor determina dezangajarea cetățenilor. Absența unui leadership și a strategiilor vor încuraja dezintegrarea societăților și exploziile de violență.

Pandemia a făcut praf aproape 10 ani de creștere. Al doilea trimestru al anului 2020 a dus la pierderea a 10-15% din PIB-ul economiei mondiale.

REFUGIU DIN TOATE TIMPURILE

Prețul aurului bate toate recordurile și uncia (n.red. – 31 grame) depășește pragul simbolic de 2000 de dolari pentru prima dată în istorie, ceea ce face să fie investiția cea mai bună în 2020. Și asta pentru două rațiuni esențiale: ratele dobânzilor sunt la nivelul cel mai scăzut, iar dolarul continuă să scadă.

Goldman Sachs vrea să crească până la 2300 de dolari pe uncie într-un an, ceea ce e o adevărată mană cerească pentru țări producătoare precum China, Rusia, Australia, Statele Unite ale Americii, Canada, Peru, Ghana, Africa de Sud.

Potrivit ONU, cel puțin 100 de milioane de persoane vor atinge sărăcia extremă din cauza coronavirusului (adică sub 1,90 de dolari pe zi), în condițiile în care avem deja în această situație 734 de milioane, adică 10% din populația mondială.

Covid-19 nu iubește oamenii săraci și, în mod special, populațiile cu imunitate scăzută.

În realitate, sărăcia extremă crește continuu de la debutul pandemiei. Această deteriorare se datorează combinării pierderii locurilor de muncă în timpul pandemiei și dificultăților de aprovizionare.

De pildă, în Bangladesh și Cambodgia s-au anulat comenzi de textile dar și de îmbrăcăminte, produsă aici, în valoare de mai multe miliarde de dolari.

Zambia depinde în proporție de 70% de minereurile sale, iar curba a scăzut. Angola a pierdut 80% din valoarea aurului său negru.

Prețurile resurselor naturale și petrolului, în mod particular, s-au prăbușit.

47 de țări, cel mai puțin avansate, au înregistrat un puternic șoc. Indicele global al materiilor prime, intitulat Cyclope a scăzut cu 42% în ianuarie-aprilie 2020.

Potrivit Băncii Mondiale, în 90% dintre țările lumii venitul pe cap de locuitor va scădea, confirmând astfel amploarea crizei. Inegalitățile vor continua să crească.

În schimb, virusul iubește bogații și acțiunile la Bursă precum cele ale Tesla, de pildă. Se așteaptă o creștere de 300 de miliarde de dolari, adică mai mult decât cele ale Volkswagen, Daimler, Honda, General Motors, Fiat, Chrysler, PSA și Renault Nissan la un loc.

Ratele dobânzilor zero sunt, mai întâi, prietenii finanțelor, înainte de a fi prieteni ai creșterii economice.

Wall Street, raportat la 1 ianuarie 2020, când scăzuse cu 33%, în 3 luni, este în creștere. Comparativ, după căderea din octombrie 1929, au fost necesari 30 de ani, pentru a reveni la nivelul său, atins din nou abia în 1959.

PRINCIPALII PERDANȚI

1.  China

Nu doar pentru că a mințit o lume întreagă ascunzând adevărul în materie de pandemie, ci pentru că acest virus a îngropat literalmente „Drumul mătăsii”.

Lipsa banilor, a forței de muncă și a materiilor vor face ca cele mai mari proiecte ale lui Xi Jinping să fie blocate. Unele pentru o durată nedeterminată, altele pentru totdeauna.

Proiectele nu mai sunt alimentate cu materii prime, frontierele sunt închise și mâna de lucru este blocată.

Pandemia a rupt lanțul ofertei chineze și a evidențiat slăbiciunile sistemului financiar.

Covid-19 a pus Pekinul în fața responsabilităților sale: nu mai poate continua să finanțeze lucrări faraonice, de cele mai multe ori pierzătoare, în țări care nu vor putea vreodată rambursa cheltuielile.

 Noua ordine mondială dominată de China a fost stopată, unele dintre șantierele sale neavând niciun sens economic. Drumul Mătăsii se va întoarce împotriva Pekinului: prea multă corupție, investiții poluante și niciun control asupra calității finanțărilor opace. O reală catastrofă în termenii soft power-ului!

2.  Turismul

Este sectorul care a suferit enorm în pandemie. De pildă, turismul francez va pierde 40 de miliarde de euro în acest an. O parte dintre turiștii străini au dispărut din cauza granițelor închise și a multiplelor restricții de a călători.

La nivel global, deficitul se ridică la 320 de miliarde de euro în perioada ianuarie-mai, potrivit Organizației Mondiale a Turismului.

Sunt cu 300 de milioane mai puțini vizitatori față de aceeași perioadă a anului trecut. Numeroase restaurante și hoteluri nu s-au mai redeschis.

OMT vorbește despre punerea în pericol a 100-120 de milioane de angajați direct în această industrie, în urma unei căderi între 60-80% a numărului de turiști externi și pierderii a cca 910-1.200 miliarde de dolari din activitate.

Perspectivele redresării par tot mai îndepărtate, odată cu temerile creșterii valurilor acestui virus.

IATA (Asociația Internațională de Transport Aerian), în care sunt înscrise 290 de companii, estimează că nu se va reveni la nivelul de dinainte de criză înainte de 2024, iar pentru acest an prognozează o pierdere de 419 de miliarde de dolari. Aceasta este o reducere la jumătate a veniturilor globale din aviația comercială în 2020.

Giganții hotelieri sunt fragilizați de această criză fără precedent. Marriott, Hilton, Intercontinental, Accord și Hyatt înregistrează pierderi de mai multe miliarde de dolari pentru primul semestru al anului.

3.  Tinerii

Deși au fost cel mai puțin afectați de coronavirus în planul sănătății, tinerii sunt în prima linie în a suporta consecințele. Toată viața lor profesională riscă să fie afectată. Amenințarea vine, în mod special, pe frontul angajărilor. Mulți se pregătesc să sosească pe piața forței de muncă și vor găsi ușile închise. Amintim doar exemplul Franței: 700.000 de tineri vor fi în căutarea primului lor loc de muncă în septembrie. Vor fi primii disponibilizați.

Lumea de după pandemia Covid-19 va fi mult mai dificilă din punct de vedere al accesului, mai precară și mai prost plătită.

Această generație Covid-19 va vedea în depărtare muntele datoriei, pe care va trebui s-o ramburseze într-o zi.

Datoriile colosale contractate în timpul pandemiei nu vor dispărea ca prin magie. De fapt, împrumutul guvernului francez corespunde unei datorii a fiecărui cetățean francez, de peste 40.000 de euro.

4.  Artizanii, comercianții, profesiile liberale și șomajul

Amploarea repercusiunilor crizei sanitare asupra economiei se va vedea în mod particular asupra artizanilor, a comercianților și asupra profesiilor liberale (se va înregistra o scădere cu cel puțin 30% a acestor sectoare în al doilea trimestru, în Franța)

E mai rău în sectorul hotelurilor, cafenelelor, restaurantelor cu o scădere de 88% între mai și iunie. Problemele de trezorerie sunt gigantice peste tot în lume.

Această situație are o incidență imensă asupra muncii. În toată lumea, în cel de-al doilea semestru al anului, se va recruta foarte puțin.

În consecință, șomajul va atinge procentaje inedite și foarte ridicate. Falimentele se vor multiplica. Toate țările vor înregistra căderi ale întreprinderilor de 35%, iar valul va crește în trimestrul 4 al acestui an.

Al doilea trimestru al anului 2020 a înregistrat o dublare a numărului de falimente ale companiilor cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro (în sectoarele textile și îmbrăcăminte, distribuție și servicii, energie și auto).

Totul va fi ca un efect de domino. Și ce e mai rău abia urmează să vină.

Furnizorii mici sunt dependenți de clienții mari. Un singur incident de plată poate duce la închiderea unei companii mici sau mijlocii. Situația actuală este realmente o veritabilă bombă cu întârziere.

Franța a pierdut 600.000 de angajați de la începutul pandemiei. 

Principalii câștigători

Printre învingători se numără giganții agroalimentari. În fond, pandemia ne face anxioși și, astfel, crește vertiginos consumul de chipsuri, biscuiți, produse snack.

Unilever, Magnum, Ben & Jerry’s, Dove n-au mai vândut atât de bine de vreo 20 de ani. Nestlé, PepsiCo, Kellogg’s, Danone și-au văzut activitatea crescând. Consumatorii petrec mai mult timp acasă și, în consecință, cumpără mai mult.

De cealaltă parte, confortați de pandemie, giganții Tech (GAFA-Amazon, Apple, Alphabet, Facebook, Microsoft) nu cunosc criza și rezultatele lor s-au ameliorat, având în vedere că țările, închise între propriile limite, nu le foloseau serviciile până acum. 89 de miliarde de dolari a fost cifra de afaceri a Amazonului între aprilie și iunie 2020.

GAFA așteaptă o capitalizare bursieră de până la 5800 miliarde de dolari. Cea a Amazonului este egală cu capitalizarea primelor 40 de companii franceze.

Concluzie

Este înțelept să luăm în considerare faptul că am intrat într-o fază complet ilizibilă de la douăsprezece până la optsprezece luni. Criza de sănătate este aici, pentru a rămâne, și există multe incertitudini în întreaga lume, începând cu Statele Unite și cu alegerile prezidențiale.

Va fi nevoie de timp, poate de câțiva ani, pentru a depăși această perioadă și a reporni o economie care nu va mai fi aceeași. Eram deja într-o epocă a schimbărilor (computerizare, inteligență artificială, munca de acasă etc.), acum suntem sus pe perete și va trebui să facem față provocărilor extrem de dificile. Recuperarea economică va fi și mai dificilă cu finanțele slabe într-o sănătate precară.

Spre deosebire de speranțele președintelui Comisiei Europene, lumea de după va fi lumea de dinainte și chiar mai rău. Ca și în crizele anterioare, cei mai privilegiați vor fi supraviețuind, iar cei mai vulnerabili vor fi plătind un preț greu. De data aceasta, cei bogați au devenit considerabil mai bogați, în special șefii GAFA, iar cei săraci vor fi permanent afectați de criză. Lecția dată de coronavirus nu este că globalizarea a eșuat. Aceasta este fragilă, în ciuda sau din cauza beneficiilor ei uriașe. Globalizarea trebuie să continue, însă epidemia ne-a dezvăluit dependența crudă în care ne-a cufundat tocmai globalizarea. Relocarea a devenit un cuvânt neplăcut, dar nu știm foarte bine ce fabricate vom repatria sau cum.

Covid-19 nu va face procesul capitalismului sau al liberalismul. Managerul rămâne supus acționarului care îl îmbogățește. Această castă se comportă ca o forță consacrată, dominatoare, un Stat în Stat, cu o putere extrateritorială și supranațională.

Acțiunea băncilor centrale și celebrul QE (relaxarea cantitativă) este o modalitate de a asigura prosperitatea piețelor financiare, alături de cea a piețelor economice. Totul se face astfel încât sistemul actual să fie durabil, băncile să trăiască bine, comerțul global să asigure exploatarea săracilor și îmbogățirea bogaților. Finanțarea și liberul schimb sunt legate.

Lumea a făcut probabil trei greșeli. În primul rând, negarea: lumea a fost păcălită de această dictatură opacă – China – care a avut nevoie de aproape două luni pentru a admite realitatea pandemiei. În al doilea rând, uimirea: guvernelor le-a luat prea mult timp pentru a realiza gravitatea crizei. Și, în sfârșit, tendința de a amâna sistematic acțiunile: au ales să aducă economia mondială în stare de oprire virtuală și să închidă mai mult de jumătate din populația lumii. Această cascadă de erori va avea un preț de plătit.

Ajutată de criza Covid-19, toată lumea jură pentru o viață din ce în ce mai sănătoasă, pentru un aer tot mai pur și un Pământ tot mai curat. Cine nu și le-ar dori? Această schimbare radicală, pentru a evita „sfârșitul lumii”, a inoculat un alt virus periculos pentru epoca noastră: la nivel agricol și energetic, în special, dictatul antipoluare confundă viteza și precipitarea. Ecologia interzice și sancționează, fără a se gândi la consecințele economice și sociale pe termen scurt și nu dorește să ia în calcul urmările. E o capcană, bineînțeles.

Ecuația este delicată: guvernele trebuie să-și stimuleze durabil economiile, fără a face ca datoria să nu fie durabilă.

Aproape 11 miliarde de dolari au fost deja alocați de autoritățile publice gospodăriilor și întreprinderilor afectate de paralizia economică legată de virusul Covid-19. Ratele dobânzilor sunt scăzute la un nivel istoric, dar, firește, ar putea să crească din nou într-o zi. Datoria perpetuă nu se poate alimenta continuu cu noi împrumuturi, cu rate ale dobânzii permanent zero. Cine ar putea crede această fabulă?

74% din populația lumii s-ar vaccina împotriva Covid-19. 25% nu ar face vaccinul. Sondajul a fost realizat de Ipsos pentru Forumul Economic Mondial și a chestionat 20.000 de persoane din 27 de țări.