Maria Marica a câştigat Concursul Internaţional „George Enescu” 2022, la Secţiunea Vioară, iar pe locurile următoare s-au situat românul Ştefan Aprodu şi francezul Gregoire Torossian.

• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
• Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani
• România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
• Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”

Juriul Secţiunii de Vioară la ediţia 2022 a Concursului Enescu este format din: Dmitry Sitkovetsky (preşedintele Juriului), Remus Azoiţei, David Grimal, Frank Huang, Simon James, Paul Kantor, Silvia Marcovici, Igor Petrushevski şi Krzysztof Wegrzyn.

Maria Marica a studiat vioara de la vârsta de şapte ani şi este în prezent îndrumată de David Grimal, la Universitatea de Muzică din Saarbrucken.

În urmă cu patru ani, când Maria era un boboc al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, a declarat pentru Q Magazine că vioara este modalitatea prin care se exprimă cel mai bine. Tot atunci, Maria a definit pentru Q Magazine sufletul de artist: „capacitatea de a vedea frumos realitatea, dincolo de ciment și calculatoare”.

Ca un remember, vă prezentăm un fragment din interviul pe care Maria Marica l-a oferit Q Magazine.

„Maria, studentă în anul I la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, s-a născut într-o familie de muzicieni. I-a plăcut muzica dintotdeauna, dar vioara nu și-a ales-o ea, ci tatăl ei. A început să studieze acest instrument când majoritatea copiilor se mărginesc la a buchisi abecedarul.

„Vioara este, pur și simplu, modalitatea prin care mă exprim cel mai bine. Muzica mi-a plăcut dintotdeauna. Nu am ales eu vioara, deși mama susține că a avut o discuție cu mine despre ce instrument vreau să aleg. Părinții m-au dat la vioară. Abia târziu a început să-mi placă vioara și ca instrument efectiv, să-mi placă să studiez de dragul de a studia, nu doar ca să pot să cânt pe scenă muzica pe care o iubesc atât de mult. Eu aș fi vrut să fac pian, însă tata a zis să fac vioară și vioară a rămas”, a declarat pentru Q Magazine Maria Marica.

Maria este convinsă că fără vioară nu și-ar putea exprima trăirile și sentimentele, pe care niciodată nu le poate transpune în cuvinte. Viața de artist, așa cum o trăiește Maria, nu înseamnă o stare boemă ci, din contră, foarte multă muncă și foarte multă disciplină.

„Viața de artist presupune foarte multă muncă. Nu este așa cum se vede în filme, o viață fără griji, fără supărări, fără probleme. Studiez individual cel puțin patru ore. Niciodată mai puțin. Mai mult poate, mai puțin deloc. Am învățat de la tata, care mi-a spus nu o dată: ori studiezi, ori te lași. Așa am fost crescută, în disciplina asta. Nu te poți duce pe scenă așteptând să-ți pice din cer inspirația. Cu siguranță nu va veni. Iar ca artist nu-ți aparții ție, aparții publicului care vine să te vadă. Scopul muzicii este să atingă sufletul măcar unei persoane din public și pentru asta eu, ca interpret, trebuie să trăiesc muzica și să dau mai departe ceea ce trăiesc. Nu știu să spun în cuvinte ce anume simt atunci când cânt și ce simt atunci când ascult muzică. Dar poate că este mai bine așa”, îmi explică Maria, cu o siguranță de sine extraordinară, dar și cu o veselie aproape contagioasă.

MUZICA TREBUIE CÂNTATĂ CU PASIUNE

A devenit serioasă atunci când am întrebat-o dacă are un compozitor sau o lucrare preferată.

„Mi-am spus că la o astfel de întrebare nu am să răspund niciodată. Nu pot să aleg un compozitor sau o lucrare. Mi s-ar părea necinstit să aleg pe unul dintre ei. Muzica trebuie cântată cu aceeași pasiune. Dacă vă spun acum că-mi place Mozart, am să regret peste o săptămână că nu am zis Bach, iar peste două că nu am zis Rahmaninov”, mi-a zis tânără violonistă.

În ciuda agendei zilnice destul de încărcate, Maria își găsește timp și pentru micile ei plăceri: cititul și înotul. S-a obligat să-și facă timp pentru că altfel ar fi amânat sine die orice activitate care nu era obligatorie. În ciuda tinereții sale, pare că Maria devine mai înțeleaptă cu fiecare experiență pe care o are. Din fiecare concert, din fiecare recital pe care îl are, ea extrage o învățătură, mai deslușește un fapt care cu siguranță îi va folosi în viață. Unul dintre cele mai frumoase momente trăite de ea s-a petrecut în Germania, la un festival de muzică clasică.

„Cu o seară înainte de concertul nostru la festivalul de la Berlin, primisem invitații pentru un concert susținut de Orchestra de Tineret a Olandei, o orchestră absolut fenomenală. A fost un concert senzațional. Chiar ne-am gândit atunci cu ce putem veni noi în plus față de ei. Cu toate acestea, publicul a fost extrem de reținut. Ne-a mirat și nu prea, pentru că publicul german este în general foarte reținut. A doua seară, am susținut noi concertul. Și, după ce am terminat, ne-am ridicat în picioare și am văzut o sală de 4.000 de locuri, plină ochi, în picioare. Atunci am înțeles că mai important decât perfecțiunea tehnică este sufletul cu care transmiți muzica”, îmi spune tânăra violonistă.

Maria își dorește să se implice în acțiuni caritabile, crede că muzica poate să ajute mult și în plan social. Deși acceptă ca idee posibilitatea de a cânta pe marile scene ale lumii, ea nu-și dorește gloria, ci o viață liniștită. Am întrebat-o care ar fi, din punctul ei de vedere, definiția sufletului de artist.

„Hm. Să definesc sufletul de artist? Cred că este capacitatea de a vedea frumos realitatea, dincolo de ciment și calculatoare”, mi-a răspuns.

Despre întâlnirea ei cu Marin Cazacu și Cristian Mandeal mi-a povestit următoarele:

„Pe maestrul Cazacu îl știam de când eram copilă. Tatăl meu, violoncelist și el, îl știe de mult, fratele meu a lucrat cu el. Iar despre maestrul Mandeal, ce să vă spun? Fiecare proiect cu el este o experiență extraordinară. Nimic și nimeni nu mă obosește în repetiții cum mă obosește maestrul Mandeal. Dar, în același timp, niciun concert nu este mai plin de satisfacții decât concertele cu el. Are puterea să scoată din noi ceea ce nici noi nu credeam că există”, mi-a mărturisit Maria.

Ce a făcut Maria în ultimii patru ani

A susţinut recitaluri şi concerte atât în România, cât şi în Franţa, Italia, Germania şi Statele Unite şi este laureată a mai multor concursuri din România.

A concertat în formule camerale alături de muzicieni renumiţi, precum Marc Coppey, Philippe Cassard, David Grimal, Frans Helmerson, Boris Brovtsyn, Sergey Malov, Victor Julien-Laferriere şi Solenne Paidassi.

Este membră a Ansamblului Les Dissonances şi a fost, de asemenea, membră a Orchestrei Române de Tineret, alături de care a avut şansa să concerteze în săli precum Musikverein Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Filarmonica din Paris, Konzerthaus Berlin.

Maria a fost susţinută în trecut de Fundaţia Constance et Andrei Rhoe şi de MOL România şi în prezent este susţinută financiar printr-o bursă a statului german.

Doi români şi un francez au urcat marţi seară, de la ora 18,00, pe scena Ateneului Român în finala Secţiunii de Vioară a Concursului Internaţional „George Enescu” 2022, cu lucrări de Brahms şi Ceaikovski. Finala, constând în trei concerte cu participarea extraordinară a Orchestrei Filarmonicii “George Enescu”, dirijată de Wilson Hermanto, a avut loc în Sala Mare a Ateneului Român.

La semifinalele Secţiunii Vioară, care s-au desfăşurat pe 10 şi 11 septembrie, la Ateneul Român au luat parte 12 concurenţi, juriul de specialitate decizând, duminică, cei trei finalişti: Ştefan Aprodu (România), Maria Marica (România) şi Gregoire Torossian (Franţa).

Ştefan Aprodu şi Maria Marica au ales ca repertoriu Concertul în re major pentru vioară şi orchestră op. 77 de Johannes Brahms, unul dintre cele mai faimoase concerte de vioară din istoria muzicii.

Al treilea concurent, Gregoire Torossian, a interpretat Concertul în re major pentru vioară şi orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, unul dintre cele mai renumite concerte pentru vioară, dar şi unul dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic.

Ediţia a XVIII-a a Concursului Internaţional „George Enescu” are loc la Bucureşti, între 4 şi 18 septembrie.