J.P. Vettovaglia: Neutralitatea elvețiană într-o lume nouă

Țara mea este tot mai presată să renunțe la un concept care a impus-o pe scena geopolitică internațională ca factor de echilibru, chiar în timpul unui război mondial. Va rezista?

• „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
• Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
• Planul de criză al UE: Zile fără mașini, munca de acasă, aerul condiționat „mai cald”

DREPTUL LA NEUTRALITATE a fost ratificat prin Convențiile de la Haga din 18 octombrie 1907 și face parte din dreptul internațional. Principalele obligații sunt, printre altele:

• Abținerea de a participa la război
• Garantarea tratamentului egal al beligeranților pentru exportul de material de război
• Abținerea de a furniza mercenari beligeranților
• Abținerea de a-și pune teritoriul la dispoziția beligeranților

Ne dăm seama imediat că Statele Unite și aliații săi par astăzi să ignore complet aceste realități și vor să constrângă Elveția să le ocolească.

POLITICA DE NEUTRALITATE nu este guvernată de reguli de drept. Ea reunește ansamblul măsurilor pe care un stat neutru le ia din proprie inițiativă pentru a asigura credibilitatea neutralității sale. Implementarea lor va depinde de contextul internațional al momentului. Neutralitatea elvețiană a fost întotdeauna menită să servească menținerii păcii și prosperității. În orice caz, ea nu este intangibilă și poate varia în funcție de circumstanțe.

ELVEȚIA, ȚARA CARE APLICĂ CELE MAI MULTE SANCȚIUNI

Războiul din Ucraina a creat o nouă situație. De ce? Pentru că narativul impus, propus de Statele Unite în special și preluat de țările NATO și de Uniunea Europeană cu docilitate, sau chiar cu supunere (generalul De Gaulle trebuie că se întoarce în mormânt, el fiind cel care a vrut să fie un aliat al Americii, însă nu un vasal) nu lasă loc nici unei alte atitudini decât transformarea completă a țărilor Europei în „oile lui Panurge” (n.r. din scrierile lui Rabelais.) Această unanimitate, într-o rusofobie generos împărtășită, lasă foarte puțin loc unei politici de neutralitate elvețiană. Atitudinea Elveției, taxată drept abținere în fața deciziilor luate la Washington și Bruxelles, îi aduce zilnic critici nesfârșite cu privire la „egoismul” și „lipsa ei de bunăvoință”.

Prin urmare, Elveția este pusă la încercare de criza ucraineană și trebuie să facă față numeroaselor presiuni menite să o facă să se alăture cohortei celor care doresc să sancționeze Rusia, să slăbească pentru totdeauna această țară sau chiar să o dezmembreze complet.

Guvernul elvețian a hotărât cu celeritate, la 28 februarie 2022 (doar patru zile după începerea războiului) să se alinieze la sancțiunile europene și chiar să dea dovadă de zel, deoarece, socotind bine, Elveția este țara care aplică cel mai mare număr de sancțiuni…peste 1900!

Președintele Elveției, Ignazio Cassis, l-a vizitat pe Volodimir Zelenski la Kiev, în octombrie 2022 Foto President of Ukraine

Președintele Confederației din 2022, Ignazio Cassis, sublinia că  a face jocul agresorului nu este compatibil cu neutralitatea Elveției și că atacul militar al Rusiei împotriva unui stat european a determinat Consiliul Federal să-și modifice practica în materie de sancțiuni. Aceasta este esența adaptării pe care a suferit-o politica noastră de neutralitate la presiunile din jur. De asemenea, el a avut grijă să precizeze că atacul Rusiei nu a fost în niciun caz „provocat”, acesta fiind refrenul preluat în cor de occidentul reprezentat de NATO și chiar de Charles al III-lea…

Băncile elvețiene au făcut un minim posibil prin blocarea a aproximativ opt miliarde de franci elvețieni din fonduri rusești.  Aceasta reprezintă, fără îndoială, circa 15% din sumele depuse efectiv în Elveția de ruși sau de entități rusești. UE se așteaptă ca Elveția să urmărească mai eficient activele oligarhilor ruși,  fără să pară că observă că aceste depozite din zona UE par să se fi evaporat, fiindcă o anchetă întreprinsă de Banca Centrală Europeană la băncile europene a dus doar la anunțarea a mai puțin de 40 de miliarde față de cele câteva sute presupuse a fi sechestrate și blocate… Rusia, la rândul ei, deține aproximativ 150 de miliarde de dolari în conturi străine, blocate și ele, ca măsură de represalii.

Punctul important în validarea unei politici de neutralitate este refuzul Elveției de a preda Ucrainei, sub influența poziției de neclintit a Ursulei von der Leyen, fondurile rusești blocate care fuseseră depuse legal în Elveția. Așa cum făcuseră Statele Unite cu depozitele Băncii Centrale Afgane din America, un veritabil „furt”, oricât de inalterabile ar fi fost ele, conform dreptului internațional în vigoare.

Alte două evenimente au fost judecate uneori drept scandaloase de presa străină și de comentatorii avizați ai canalelor permanente de știri:

–        Interdicția impusă Germaniei, Spaniei și Danemarcei  de a reexporta în Ucraina arme cumpărate din Elveția. Elveția produce și vinde arme… și realizează un profit de un miliard  prin angajarea a 1% din forța de muncă elvețiană.  Parlamentul elvețian a spus nu reexportului de arme elvețiene. Va trebui ca țările care achiziționează arme elvețiene să semneze o declarație de nereexport, revânzare, împrumut sau ofertă a acestui material de război. Ceea ce este un fapt pozitiv.

–        De asemenea, Confederația a refuzat să transfere vechile rachete sol-aer Rapier (60 de unități datând din 1980) către Ucraina sau către fabricantul lor de origine, Marea Britanie. Ea a ales să le caseze, spre supărarea europenilor. „E un scandal”, spune la LCI un general francez, purtător de cuvânt neoficial al Palatului Elysée.

În fața tuturor acestor europeni și americani care îi cer Elveției să facă mai mult în ceea ce privește solidaritatea cu Ucraina, Berna răspunde că are neutralitatea ei, care îi permite să-și manifeste solidaritatea într-un mod diferit.  Să ne scuze NATO și UE, dar Elveția nu este un pasager clandestin în Europa! Nu este nici un străin oarecare pentru a-i impune politica! E o țară suverană.

Neutralitatea este brusc văzută din exterior drept oportunistă și depășită, deoarece nu se încadrează în narativul occidental, bazat pe o multitudine de minciuni grosolane sortit, de altfel, eșecului.

Actualul președinte al Elveției, Alain Berset, în Consiliul de Securitate, încadrat de ambasadorii Rusiei și ai Emiratelor Arabe Unite la ONU Foto Twitter AB

CONCLUZIE

Elveția are totul de pierdut dacă nu adoptă o linie suficient de fermă în materie de drept și de politică de neutralitate, desigur cu prețul unor contorsionări dificil de explicat, dar care sunt necesare. Întrebarea pusă de europeni este următoarea: neutralitatea poate fi încă susținută în fața ravagiilor războiului din Ucraina?

În privința acestui război, cu siguranță! Marele tribut plătit de Ucraina este un lucru care angajează responsabilitatea atât a Statelor Unite, cât și a europenilor și care a eșuat în cele două tentative principale de pace propuse de Zelenski în martie 2022 și în primăvara aceluiași an, la Istanbul. Occidentul vrea să lupte împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean (în special Polonia, țările baltice, ca și Washington, Londra și Bruxelles-UE). Neutralitatea elvețiană este necesară mai mult ca niciodată. De ce ar participa o țară neutră la această acțiune, prin orbirea oficialilor săi din guvern, a clasei sale politice și a presei foarte părtinitoare?

Neutralitatea elvețiană nu trebuie condamnată acum și nici principiul ei fondator. Ea trebuie să reziste dictatelor momentului. Chiar dacă atitudinea ei displace guvernelor occidentale și presei lor dedicate, paralizată de ura viscerală față de Rusia. Va trebui să trăim din nou cu ea într-o bună zi și să nu o lăsăm să plece în plină luptă pentru Heartland, conform teoriei lui Mackinder. De altfel, circa 80% dintre companiile europene nu au părăsit Rusia și așteaptă un viitor mai bun.

Jucându-se prea mult de-a „Oile lui Panurge”, Elveția și-a ipotecat deja, se pare, relațiile cu Rusia, care nu o mai consideră o țară neutră. A pecetluit pentru o lungă perioadă de timp rolul pierdut al Genevei ca centru privilegiat pentru negocierile de pace. Ea nu va mai juca vreodată un rol de mediator în războiul din Ucraina și nu va fi mandatată în acest conflict drept putere protectoare.

Să reamintim că în 2014 Elveția nu a urmat sancțiunile împotriva Rusiei după anexarea Crimeei, mulțumindu-se doar să aplice măsuri pentru ca teritoriul său să nu fie folosit pentru eludarea sancțiunilor europene, așa cum făcuse cu Africa de Sud la vremea ei.

Coreea de Sud, care este membră AUKUS, nu furnizează arme Ucrainei pentru a menține relații stabile cu Rusia. Această atitudine nu este denunțată de nimeni. Mi se pare a fi la îndemâna Elveției.

Există, de asemenea, mai ales dincolo de granițele noastre, o majoritate a populației lumii care nu acceptă narativul occidental referitor la Ucraina și țări importante care lucrează pentru apariția unei noi ordini mondiale. Vrea Elveția să fie asociată doar cu hiper-hegemonia Statelor Unite în timp ce se naște o lume nouă?  Elveția, a cărei neutralitate este o adevărată marcă înregistrată, e pe cale să o pună ușor în pericol. Cu siguranță presiunile sunt semnificative, războiul economic nu ne cruță și America nu este cel mai bun prieten al nostru, din acest punct de vedere: achiziționarea forțată prin constrângere de F-35, a 1000 de miliarde de fonduri de pensii americane aflate în administrare, care se pot evapora, sancțiuni arbitrare ale „Departamentului de Justiție” împotriva băncilor și companiilor noastre, extrateritorialitatea dreptului american. Toate acestea cântăresc foarte mult în privința neutralității noastre, a suveranității și independenței noastre reale. Nimeni nu a spus că situația este simplă: însă neutralitatea nu trebuie să se vândă ieftin. Din fericire, sprijinul populației elvețiene pentru neutralitate pare de neclintit.