Întrebarea care se pune în legătură cu dezvăluirile ce vizează finanțările americane prin USAID în lume (de ce acum?) este mai importantă decât magnitudinea dezvăluirilor. În această materie, ceea ce se dezvăluie, se face cu un scop. Important este să vedem scopul acestor dezvăluiri și care va fi cursul evenimentelor geopolitice viitoare.
- Q MAGAZINE FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ALEXANDRU BALAN. PION. SPION. TRĂDĂTOR
- CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
- Criza facturilor neplătite lovește economia
- Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
- Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
BRICS VERSUS SUA
Statele Unite au fost până ieri puterea care a dominat scena geopolitică globală. Realitatea este că, odată cu hotărârea Rusiei de a porni războiul împotriva extinderii NATO în Ucraina, precum și cu evenimentele care au însoțit această acțiune, anume sudarea definitivă a relațiilor geostrategice ruso-chineze și modificările de perspectivă geopolitică în zona Eurasiei, prin poziționarea Turciei, Iranului, Indiei etc., geopolitica planetară a luat un curs antiamerican din ce în ce mai pronunțat. BRICS este o amenințare reală și în creștere pentru SUA, care au două cărți importante în mână: armata SUA și dolarul.
Capacitățile militare americane, impresionante, sunt vulnerabile în fața unor atacuri repetate și desfășurate pe fronturi extinse. Un război „mondial” în care SUA ar fi implicate în fața BRICS ar fi unul devastator tocmai pentru că, orice hartă am privi, constatăm că BRICS-ul este o realitate globală, iar SUA au rămas izolate în fosta lor „unicitate” ca putere globală. Practic, SUA sunt o superputere fără aliați, ceea ce le face extrem de vulnerabile. Dolarul este amenințat de politica pașilor mărunți ai BRICS în direcția „dedolarizării”, care se petrece lent, dar sigur, în așa măsură încât președintele Donald Trump a amenințat cu repercusiuni catastrofale țările care ar duce procesul dedolarizării la bun sfârșit. Într-adevăr, cel care cade de pe cel mai înalt podium riscă să se accidenteze cel mai grav. Este cazul SUA.

În aceste momente, apar dramaticele schimbări de ordin interior, adevărate furtuni prin care SUA își schimbă complet profilul, trecând de la Republica Internaționalistă a democratului Joe Biden, în care cuvântul de ordine era, schimbând ceea ce este de schimbat, Revoluția Bolșevică Mondială a Progresismului, la statutul unui Imperiu Conservator, asemănător URSS-ului lui Stalin. De la Troțki-Soros la Stalin-Trump, America reface drumul „firesc” al tuturor marilor republici ale modernității: Republica Franceză a cunoscut faza napoleoniană, apoi Restaurația, Republica de la Weimar a cunoscut faza sovietelor, apoi revoluția naționalistă hitleristă, URSS-ul a împins la început ideea de revoluție planetară până la paroxism, apoi a revenit la consolidarea internă prin stalinism etc.
Este „oboseala istorică” de care vorbea Nicolae Iorga, a popoarelor care se sleiesc în proiecte globale, apoi sunt obligate să se retragă între zidurile propriei construcții statale.
SUA se află acum în reculul de după marea expansiune globală a anilor 1990, când au ascultat melodia plăcută a „sfârșitului istoriei” pe care ar fi atins-o prin însuși destinul lor perfect hegelian. Acum, că istoria revine, în varianta asiatică, SUA sunt obligate, practic, la două mișcări.
Prima dintre ele este pur și simplu să se retragă. Retragerea din Afganistan a fost un semn. Vor urma și altele (deja se vorbește azi despre o posibilă retragere din Siria și, parțial, din Europa).
A doua mișcare este aceea de a lua chipul adversarului.
SUA nu puteau rămâne „democrație” în fața asaltului „dictaturilor” asiatice.
Deoarece au constatat că BRICS este o organizație din ce în ce mai atrăgătoare și, deoarece majoritatea statelor din BRICS aparțin Sudului global – în care noțiunea de „democrație” nu este conformă definițiilor date de Departamentul de Stat și de USAID, pentru care SUA plăteau schimbările de regim din lume –, americanii au hotărât că, pentru a deveni atrăgători la nivelul opiniei publice internaționale, trebuie să facă la rândul lor figură „iliberal-conservatoare”.
LECȚIA CHINEI
Geopolitica globală nu mai este acum cea de secol XX. Chiar și atunci, o opinie publică internațională era pe cale de a se manifesta, cel puțin în spațiul americano-european și par-țial asiatic. Azi, cu ajutorul instrumentarului tehnic extrem de avansat, popoarele lumii știu, practic, în orice zi, ceea ce se petrece pe toate meleagurile lumii. Ortega y Gasset vorbea deja în a doua jumătate a secolului al XX-lea despre acest fenomen al nașterii unei opinii publice la nivel european. Suntem acum în zona conștiinței sau opiniei publice internaționale. Mai mult chiar decât o conștiință publică internațională (să ne gândim ce important este conceptul de „opinie publică” pentru sistemul filosofic și politic american!), a apărut o bază pentru ceea ce s-ar putea numi „geopolitica culturală”, adică o refacere a liniilor de forță ale geopoliticii pe baze culturale, tradiționale și nu exclusiv de ordinul „puterii” civilizaționale.
În prima jumătate a secolului al XXlea, geopoliticienii anglo-saxoni vorbeau despre „controlul Heartlandului” ca despre controlul unui spațiu aproape nelocuit. Reflexele imperialismului britanic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea erau evidente. În acea vreme, un Disraeli putea dispune de India aproape după bunul plac. Așa ceva, acum, este de neimaginat. Popoarele, în sensul unor comunități organice cu adâncime istorică și culturală, sunt din ce în ce mai importante în desfășurările de forțe geopolitice actuale.
Lecția recentă a Chinei este grăitoare. China nu a avut până acum ceea ce americanii numesc „soft-power”. După unii autori, primele manifestări timide ar fi fost încercate în anii ’90 (dar ele erau mai degrabă luări de cunoștință despre soft-power-ul american și de delimitare de acesta, prin cunoscutul Wang Huning din America against America), dar abia în 2007 Partidul Comunist Chinez ar fi fost realmente preocupat de aceste aspecte. Astăzi nu știm să fie o preocupare temeinică a Chinei în vederea avansării unor strategii de tipul soft-power. USAID a fost, dimpotrivă, vârful de lance al soft-power-ului american, adică un lobby direct, ca o reclamă la televizor aproape marcată ca atare. Realitatea nouă a opiniei publice internaționale despre care vorbeam nu mai acceptă o astfel de ingerință, tipic americană, în spațiul mental propriu. În locul acelui soft-power targhetat, chinezii preferă să lase popoarele cu care intră în contact să-și urmeze căile de dezvoltare culturală proprie și nu cer decât aranjamente economice avantajoase de ambele părți. Problema este că, la acest capitol, chinezii chiar au ce oferi!

Prin urmare, strategia americană de estompare a activităților de lobby marchează debutul unei ere noi în geopolitica globală, era geopoliticii culturale, în care ideologiile, oricare ar fi ele, își pierd relevanța. Venind dinspre o țară asiatică așa cum este China, portretizată ca o mare dictatură, această democratizare a fundamentelor geopoliticii planetare pare o contradicție pură. Nu este! Filosofia confucianistă tradițională a Chinei, care preamărește armonia și integrarea în detrimentul confruntării și competiției acerbe, arată că este posibil ca, în ciuda diferențelor de viziune, statele lumii să trăiască într-o relativă armonie, pornind de la elementele care le apropie și nu accentuând faptele care le separă.
SUA vor urma, vrând-nevrând, o astfel de linie de refacere a credibilității sale la nivel internațional. Dacă elitele americane au înțeles acest fapt, este posibil ca SUA să redevină o parte esențială a Occidentului, fără a mai avea, desigur, ponderea de altădată. Dacă elitele americane vor încerca, numai din interes, să creeze aparența unei democratizări la nivelul relațiilor internaționale, ascunzând sub deviza MAGA ideea unei hegemonii planetare ca și până acum, SUA se vor lipsi în curând de ultimele resurse de credibilitate, pe care, de bine de rău, le mai posedă la nivel global.
Cazul românesc este, din punctul de vedere al dezvăluirilor făcute despre finanțările USAID, ca toate celelalte, destul de trist, dar previzibil. SUA au avut și au evidente interese geostrategice în România (tabloul finanțărilor din ultimii ani arată însă o preponderență zdrobitoare pentru Ucraina în spațiul nostru geografic), în zona militară, în zona mini-centralelor nucleare (netestate încă!) și în zona deja celebră a apărării democrației. Sumele sunt publice, pot fi consultate.
În fața acestor dezvăluiri, conștiința suveranistă românească ar trebui, finalmente, să cumpănească drept: ce anume rămâne și ce anume trebuie schimbat în relația cu partenerul nostru strategic? Căci sunt lucruri care trebuie păstrate și sunt unele care, desigur, trebuie urgent schimbate. Mulțumim Chinei!
FONDURILE ALOCATE ROMÂNIEI PRIN PROGRAMUL USAID ÎN 2023:
11 milioane $ pentru Studiu de Fezabilitate: Reactor modular mic (SMR), Inginerie și proiectare frontală (FEED)
Acest studiu de fezabilitate, finanțat parțial, este destinat RoPower Nuclear S.A. (RoPower) pentru dezvoltarea fazei 1 a unui studiu FEED (Front-End Engineering and Design). Obiectivul studiului de fezabilitate este de a sprijini RoPower în dezvoltarea și implementarea unei centrale nucleare NuScale Small Modular Reactor (SMR).
NuScale Power Operational Value Streams (OVS), Limited Liability Corporation (LLC) realizează studiul de fezabilitate.
Instituția administrativă: Agenția de comerț și dezvoltare
Partenerul de implementare: NuScale Power, LLC
Instituția finanțatoare: Departamentul de Stat
8,3 milioane $, Departamentul de Apărare – Programul de finanțare militară externă (fmf), nerambursabil
Valoarea creditului acordat unui guvern străin sau unei organizații internaționale în cadrul unui an fiscal, destinată achiziționării de echipamente de apărare, servicii de apărare, precum și servicii de proiectare și construcție.
Instituția administrativă: Departamentul de Stat
Sectorul internațional: Conflicte, pace și securitate
Sectorul intern: Operațiuni de stabilizare și reforma sistemului de securitate
Partener de implementare: Guvernul SUA – Departamentul de Apărare
3 milioane $, pentru Studiu de Fezabilitate Reactor modular mic (SMR), Inginerie și proiectare frontală (FEED)
Acest studiu de fezabilitate, finanțat parțial, este destinat RoPower Nuclear S.A. (RoPower) pentru dezvoltarea fazei 1 a unui studiu FEED (Front-End Engineering and Design). Obiectivul studiului de fezabilitate este de a sprijini RoPower în dezvoltarea și implementarea unei centrale nucleare NuScale Small Modular Reactor (SMR).
NuScale Power Operational Value Streams (OVS), Limited Liability Corporation (LLC) realizează studiul de fezabilitate.
Instituția administrativă: Agenția de comerț și dezvoltare
Partenerul de implementare: NuScale Power, LLC
Instituția finanțatoare: Departamentul de Stat
1.447.000 $, Departamentul de Apărare – Programul de educație și formare militară internațională (imet) / livrări
Valoarea în dolari alocată într-un an fiscal pentru instruirea studenților militari străini, atât în alte țări, cât și pe teritoriul Statelor Unite, împreună cu costurile pentru ajutoare și materiale de instruire legate de această formare, pentru care guvernul Statelor Unite nu primește nicio rambursare în dolari.
Instituția administrativă: Departamentul de Stat
Sectorul internațional: Conflicte, pace și securitate
Sectorul intern: Operațiuni de stabilizare și reforma sistemului de securitate
Partener de implementare: U.S. Government – Departamentul de apărare
Instituția finanțatoare: Departamentul de Stat
1,3 milioane $, pentru Informații nemenționate
Instituția administrativă: Departamentul de Stat
Sectorul internațional: Raspunsuri la situatii de criză
Sectorul intern: Protecție, asistență și soluții
Partener de implementare: NGO – firmă non americană, nemenționată
Instituția finanțatoare: Departmentul de Stat
1,2 milioane $, pentru Informații nemenționate
Instituția administrativă: Departamentul de Stat
Sectorul internațional: Raspunsuri la situatii de criză
Sectorul intern: Protecție, asistență și soluții
Partener de implementare: NGO – firmă non americană, nemenționată
Instituția finanțatoare: Departamentul de Stat

Elena Calistru, fondator și președinte al ONGului Funky Citizens a fost aleasă președintele Secțiunii economice a EU Civilsociety. Ea va coordona dosare precum noul Cadru financiar multianual, viitoarea politică de coeziune, evaluarea PNRR, poate fonduri comune pentru apărare, urmând ca CESE să aibă avize ale societății civile pe toate domeniile acestea. Foto Fb E.C.
95.170 $, Funky Citizens, asociație pentru consolidarea democrației
Instituția administrativă: Departamentul de Stat
Sectorul internațional: Guvern și societate civilă
Sectorul intern: Democrație, drepturile omului și guvernare –
general
Partener de implementare: Funky Citizens
Instituția finanțatoare: Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională
















































