Afacerea Creditul chinezesc

Am încercat să aflăm care sunt culisele acestui scandal. Şi dacă există o parte pozitivă. Vlădescu lansează din ceaţă: China versus FMI„
România ar trebui să renunţe la acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi să încheie unul cu China, este de părere Sebastian Vlădescu, fost ministru al Finanţelor – iată headline-ul preluat de pe agenţiile de presă şi care a detonat primul scandal al lui 2011.Şi conţinutul complet al ştirii: „În acest mod, ţara noastră ar putea beneficia de până la patru miliarde de euro", relatează ealitatea TV, citând un interviu realizat de Ziarul Financiar. Potrivit lui Vlădescu, China este puterea economică a momentului, iar România ar trebui să ia în considerare un acord preventiv de trei-patru miliarde de euro. „Acesta ar trebui să fie concentrat pe proiecte de investiţii, şi nu pe programe de reformă, ca în cazul acordului cu FMI", a explicat fostul ministru.Vlădescu a adăugat că banii ar putea ajunge în România prin vânzarea de obligaţiuni româneşti în euro către China şi că ar trebui folosiţi pentru proiecte de infrastructură, cum ar fi Coridorul IX.Cu mici diferenţe de nuanţă, informaţia a fost proiectată holistic pe toate suporturile media, găsind rezonanţe şi „la export".Pe 4 ianuarie, malaxorul agendei publice a tocat, din toate unghiurile, propunerea ex-ministrului.Seara, subiectul abia mai pâlpâia, lipsit de vlagă.Concluzia – incertă, vagă. „
O trăsnaie, o capcană"A doua zi, lovitură de teatru: Preşedintele României, prezent la prima şedinţă de Guvern din noul an, foloseşte cele câteva minute de photo opportunity pentru a arunca în aer ideea lui Vlădescu: Acord de tip precautionary. „Sper că miniştrii nu vor cădea în plasa unei poveşti de genul «să luăm nişte bani din China».Sigur, China este unul dintre marii noştri prieteni.Dar auzisem trăsnaia «un precautionary-agreement cu China».Mă, fraţilor, păi, când ai un precautionary-agreement, se pun nişte condiţii.
Unde vrem să ne întoarcem?", s-a întrebat preşedintele, după care a râs.„România trebuie să continue relaţia cu FMI, fără să luăm bani de la Fond, printr-un acord precautionary, pentru stabilitate financiară.Eventuale fonduri să fie atrase de la Uniunea Europeană, din sumele puse la dispoziţia statelor din afara zonei euro.Obiectivul este consolidarea fiscală." (Băsescu, 5 ianuarie, realitatea.net).Scandalul se reia cu aplomb.Aflat într-un studio TV, Cozmin Guşă pune paie pe foc: „
Guvernul nu are mecanismele create pentru a şifona banii dintr-o altă sursă decât FMI sau UE.De aceea, evită orice variantă care nu a fost verificată, practic, de către clientela Puterii.Nu are şanse altceva".Pe forumuri şi pe bloguri, temperatura creşte: Băsescu e acuzat de trădare, se invocă, lacrimogen, legenda chinezilor care ne apără de ruşi, se înjură spumos sau se fac calcule econometrice.Nimeni nu explică ce e un „acord preventiv" şi de ce nu poate fi semnat un asemenea document cu China. Vlădescu, Berceanu, Niro, China overseasCe a determinat, totuşi, reacţia violentă şi incredibil de rapidă a Cotroceniului?
Potrivit unor informaţii, reacţia prezidenţială a avut la bază, pe de o parte, dorinţa şefului statului de a elimina posibilitatea interpretării acestei intervenţii a lui Vlădescu drepx „un semnal subtil" al Cotroceniului.Sebastian Vlădescu a fost considerat, multă vreme, un apropiat al lui Traian Băsescu.Băsescu a retezat astfel, din faşă, orice eventuală speculaţie pe tema ieşirii României din formatele convenite.Dar şi opinia căVlădescu e, în general, omul său.Pe de altă parte, în cursul anului 2010 au circulat, în mediile specializate, aserţiuni cu privire la un presupus lobby efectuat de Vlădescu, pe atunci ministru al Finanţelor, pentru participarea companiei chineze China Overseas Engineering Group Co Ltd, reprezentată de Wang Yan, preşedintele Camerei de Comerţ
Chinezo-Române, la realizarea unor lucrări de infrastructură de transport, vizând tocmai invocatul Coridor IX.Wang Yan este, ca şi Vlădescu, un apropiat al grupului Niro, iar discuţiile s-au purtat între Vlădescu şi Radu Berceanu, ajungând la finalizare la sfârşitul verii trecute.Potrivit aceloraşi surse, palma fusese bătută la Phoenicia Resort din Mamaia, chiar înainte de remanierea celor doi miniştri.Or, pare puţin probabil ca şeful statului să nu fi aflat de aceste demersuri. În acest context, iritarea prezidenţială se justifică, aşadar, cu plus de motivaţie. Ce spune Vlădescu, ce adaugăNegriţoiu?Am mers în strada Caragea Vodă, la Sebastian Vlădescu,  pentru clarificări. „Nu am contrapus acordului cu FMI un acord cu China, e o prostie. În interviul din Ziarul Financiar am invocat China ca pe o soluţie complementară" – susţine fostul ministru.Reacţia preşedintelui? „
L-am sunat, evident, şi eu am fost surprins şi am dorit să explic personal.Cred că, în final, a înţeles că e vorba despre o confuzie.Eu nu sunt împotriva acordului cu FMI."Lobby privat pentru grupul Niro? – „o aiureală, desigur".Chestionat asupra subiectului, reputatul bancher Mişu Negriţoiu, preşedintele grupului ING, dă definiţia: „o fumigenă".Negriţoiu constată: da, China deţine 700 de miliarde de dolari în obligaţiuni străine – ceea ce înseamnă că o sumă egală se găseşte în investiţii cu bani chinezeşti în lume -, da, China a acordat linii de credit României în perioade în care nu găseam resurse pe pieţele clasice de capital.
Dar România se află în altă etapă, în niciun caz un acord cu China nu poate suplini unul cu FMI, poate fi adiacent.Sau China ar putea cumpăra titluri de stat româneşti.Ionel Blănculescu, fost ministru al Controlului, personaj care trebuie privit cu mai mare atenţie, înclina către varianta unei confuzii. „Vlădescu nu putea spune o asemenea prostie!Cred, mai degrabă, că a vrut să atragă atenţia asupra necesităţii diversificării căutării şi atragerii de resurse."Una peste alta, declaraţiile lui Negriţoiu şi Blănculescu exclud ipoteza unui acord cu China în dauna celui cu FMI, referinţe serioase pentru ca afacerea să fie considerată, într-adevăr, neviabilă. Mihai Tănăsescu pune punctul pe „i"Punctul pe „i" a fost pus chiar de omul care deţine în seif testamentul profesional al lui Mugur Isărescu. L-am numit pe Mihai Tănăsescu – finanţistul valorizat intens la Washington: „Eu cred că un acord comercial cu una dintre ţările din Asia poate să reprezinte un pas înainte, dar parteneriatele instituţionale dintre România şi instituţiile financiare internaţionale, precum Fondul, Comisia, Banca Mondială, au un alt rol.În primul rând, au un rol de cooperare instituţională, au un rol de finanţare a balanţei de plăţi externe, în cazul în care ai nevoie de nişte resurse. În niciun caz un asemenea acord cu China, sau cu oricare altă ţară, nu poate să acopere aceste necesităţi. Cred că există o confuzie puternică în mass-media românească şi în zona celor care lansează aceste teorii că ar fi o contradicţie între un parteneriat instituţional al României cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială, cu Uniunea Europeană şi un parteneriat cu o ţară care în momentul de faţă se află într-un moment de creştere puternică. Deci, eu nu văd aceste lucruri ca fiind în opoziţie, ci, din contră, sunt complementare. (20 ianuarie- Hotnews.ro)  Afacerea Creditul Chinezesc: latura pozitivăDincolo de severa atenţionare prezidenţială adresată lui Sebastian Vlădescu, tradusă prin aceea că actuala calitate de consultant privat nu-i permite fostului ministru să tulbure apele la nivelul orientărilor macro ale politicii guvernului, se degajă două concluzii egale ca importanţă:1. În mare parte, establishmentul profesional românesc şi-a însuşit ideea că apartenenţa la un club UE  face imposibilă operarea cu logici paralele sau duplicitare.
Asta nu exclude, desigur, dezbaterea.2.Ideea că relaţia cu China trebuie regândită.Din 2004, când guvernul Năstase a încheiat cele trei acorduri cu Beijingul: participarea la construcţia podului peste Dunăre, de la Măcin, centura Bucureşti şi compania de telefonie Postcom (toate îngropate în stadiul de intenţie!), Bucureştiul nu a dat niciun semnal serios, în plan statal, către puternicul partener asiatic.Or, măcar fastul şocant al primirii în SUA a delegaţiei chineze ar trebui să pună serios pe gânduri! Închei, opximist totuşi, cu declaraţia din 20 ianuarie a.c. a preşedintelui Băsescu, în faţa ambasadorilor acreditaţi la Bucureşti, care, cum s-ar spune, închide cercul: „În timp ce spaţiul euroatlantic încă se confruntă cu cea mai dură criză economică din ultimele decade, suntem martorii unui avânt economic fără precedent pe alte continente, în special în regiunea Asia-Pacific.China, Japonia şi India au uimit lumea prin performanţele lor economice şi tehnologice, iar România nu poate rămâne indiferentă la aceste evoluţii", a spus Băsescu, citat de NewsIn.