Ce va fi după Anania?

Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun, zilele acestea, atât enoriaşii din zona Ardealului, cât şi înalții prelați ai BOR.

E complicat să vorbeşti despre un Înalt ierarh al bisericii, mai ales când acesta este şi o personalitate culturală de excepţie. Vorbind despre IPSS Bartolomeu, eşti obligat să vorbeşti şi despre Valeriu Anania, scriitorul.
Sigur că întreaga suflare a ortodocşilor transilvăneni se roagă în aceste zile pentru sănătatea Înaltului prelat, dar sigur că gândurile negre îi macină, chiar dacă zilele, cât mai multe zile, sunt puse înaintea „nopţii”.

Trebuie spus că ultimii doi ani au fost extrem de dificili atât pentru Mitropolia Clujului, cât şi pentru Înaltul Bartolomeu. Speculaţiile nu au întârziat să apară şi pe culoarele Mitropoliei de la Cluj, dar şi ale Patriarhiei şi ale Mitropoliei de la Sibiu, circulă zvonuri şi încep lupte de culise.

Va fi Irineu IPSS? Părintele Iloaie, Ştefan Iloaie, unul dintre apropiaţii Înaltului prelat, asigură enoriaşii şi corpul clerical că IPSS Bartolomeu nu a desemnat niciun urmaş la scaunul mitropolitan.
Sigur că acesta a făcut referire strict la procedură, care nu permite unui Înalt ierarh să îşi desemneze succesorul. IPSS Bartolomeu, un tradiţionalist al Bisericii Ortodoxe Române şi un păstrător al cutumelor şi dogmelor ca nimeni altul în zilele de azi, şi-ar dori ca urmaşul său pe scaunul mitropolitan să fie PS Irineu Bistriţeanul, acesta fiind cel care a coordonat, în ultimii doi ani, treburile Mitropoliei. Alături de acesta, un alt apropiat al mitropolitului Bartolomeu este episcopul vicar Vasile Someşanul. Acesta şi Irineu Bistriţeanul sunt, practic, urmaşii de drept ai mitropolitului. Dar lupta pentru Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului „se decide” în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru a înţelege exact ceea ce se poate întâmpla şi cum va arăta viitorul Mitropoliei, trebuie să ne întoarcem la momentul în care, după trecerea la cele veşnice a Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aripa tradiţionalistă a BOR a militat pentru impunerea Înaltului Bartolomeu în poziţia de patriarh.

Sigur că în aceleaşi vremuri trebuie să ajungem la faptul că în Transilvania vechea Mitropolie a lui Andrei Şaguna şi a lui Antonie Plămădeală a fost împărţită în două, o parte rămânând cu vechea denumire de Mitropolie a Ardealului, cu sediul la Sibiu, iar cealaltă, cu sediul la Cluj,  luând numele de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Luptele din Ardeal

Dan Ciachir, unul dintre scriitorii şi eseiştii buni cunoscători ai dogmelor şi frământărilor din BOR, spunea zilele trecute că „Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu”, afirmând că înfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, contestată de unii, a fost un act cât se poate de firesc. Acest act ar fi venit, conform distinsului intelectual, ca un act absolut firesc şi ca o îndreptare a unei nedreptăţi la care presa vremii a făcut din plin referire, respectiv nealegerea episcopului de Alba Iulia, IPSS Andrei (Andreicuţ), în rangul de Mitropolit al Ardealului, funcția revenind unuia dintre apropiaţii actualului patriarh, Laurenţiu Streza. De altfel, este interesant că, şi în ziua de azi, judeţe din Ardeal, ca Hunedoara sau Arad, sunt integrate Mitropoliei Banatului, sub oblăduirea blândului ierarh Corneanu, şi nu Ardealului, cum ar fi fost aproape normal. Referirea lui Dan Ciachir la faptul că „Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu” este o trimitere la momentul 1993, atunci când Înaltul Bartolomeu a ajuns arhiepiscop la Cluj. Dar luptele din sânul Bisericii Ortodoxe au fost şi rămân redutabile.

Aripa tradiţionalistă, păstrătoare a dogmelor, a fost şi încă rămâne condusă de IPSS Bartolomeu, mitropolitul Clujului. În momentul când acesta se va ridica dintre credincioşii săi şi va urca spre Ceruri, Biserica Ortodoxă Română va rămâne fără cel mai de seamă păstrător al tradiţiilor sale.

Astăzi, Înalţii prelaţi se roagă pentru sănătatea mitropolitului Bartolomeu, dar, totodată, sunt în vâltoarea unor tensiuni în care antipatiile personale şi implicarea politică sunt, din păcate, tot mai evidente.  

Se va desfiinţa Mitropolia Clujului?

În primul rând, sunt tot mai multe zvonuri că actualul patriarh şi Sfântul Sinod vor încerca să meargă până la desfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, lucru care ar fi nefiresc şi ar arăta că în noiembrie 2005 s-a săvârşit o greşeală.
Acest fapt, pe fondul nemulţumirilor sociale reale şi al presiunilor economice şi politice, ar constitui o bombă cu ceas în regiunea Ardealului de nord.

Jurnalistul Florian Bichir afirma că, din punctul lui de vedere, această decizie a posibilei desfiinţări ar fi cu totul neecumenică şi ar demonstra că BOR e neserioasă. Până la urmă, Sfântul Sinod, dominat de apropiaţii actualului Patriarh, Daniel, va avea ultimul cuvânt în desemnarea urmaşului Înaltului Bartolomeu.

Potrivit unor surse din interiorul Bisericii, patriarhul nu doreşte ca PS Irineu Bistriţeanul să fie continuatorul misiunii Înaltului Bartolomeu în Ardealul de nord. De asemenea, aceleaşi surse şoptesc pe culoarele întunecate ale aşezămintelor bisericeşti despre faptul că nici PS Andrei de Alba Iulia nu ar fi susţinut de apropiaţii patriarhului, deşi, în mod normal, acesta ar merita să ajungă pe scaunul mitropolitan de la Cluj, ca o reparaţie morală pentru ceea ce i s-a întâmplat la „bătălia” pentru scaunul mitropolitan de la Sibiu.

Sunt voci care vorbesc despre aducerea lui IPSS Ioan Selejan, episcopul Harghitei şi Covasnei, la conducerea Mitropoliei de la Cluj (acesta fiind unul dintre apropiaţii actualului patriarh) sau despre o mutare spectaculoasă, respectiv impunerea Înaltului Lucian Mic, episcop de Caransebeş, un alt ierarh BOR apropiat de Patriarhul Daniel.

Nu contează ce vrea IPSS Bartolomeu

Dar, până la urmă, trebuie spus că alegerea unui mitropolit în Sfântul Sinod, prezidat de Patriarhul României, se face prin consultare deschisă, urmată însă de un vot secret!  Mitropolit poate deveni doar acel candidat care obţine jumătate plus unu din totalul voturilor membrilor prezenţi în Sfântul Sinod în acea zi.

Astăzi, Sfântul Sinod e dominat de apropiaţii Patriarhului Daniel. E foarte posibil ca, oricare ar fi dorinţa mitropolitului Clujului, Bartolomeu, lăsată chiar cu limbă de moarte, aceasta să nu fie respectată de către BOR. În interiorul Sfântului Sinod, vocea „Leului Ardealului”, Înaltul Bartolomeu, a fost una respectată şi, nu de puţine ori, temută. Astăzi însă, mitropolitul de la Cluj se luptă pentru ca Bunul Dumnezeu să-i dea cât mai multe zile pentru a-şi lumina în continuare credincioşii. Eventuala sa dispariţie ar însemna o lovitură extrem de puternică dată nu doar Bisericii Ortodoxe din Transilvania, ci chiar întregii Biserici Ortodoxe Române.

Înaltul Bartolomeu rămâne ultimul reprezentant de seamă al curentului tradiţionalist din cadrul BOR.
Dar poate Bunul Dumnezeu veghează în continuare la sănătatea Înaltului ierarh, iar acesta va rămâne alături de enoriaşii săi, la fel ca fratele dânsului, care a trăit până la 110 ani. Dumnezeu să-i dea sănătate şi multe zile Înaltului nostru! 

ÎPS TEOFAN, după moartea Mitropolitului Bartolomeu:

„Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a plecat la cer, de fapt, s-a născut în Cer, cum au spus cei vechi. A fost un uriaş şi rămâne un uriaş, un uriaş pentru că a reuşit să îmbine ceea ce puţini, foarte puţini reuşesc să facă: o credinţă de cremene în Dumnezeu, o cultură imensă şi o capacitate uimitoare de a sluji Biserica şi neamul. Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, nu mai cheamă la luptă. Vocea lui nu mai are posibilitatea să creeze împotriviri. Dar dacă vocea lui nu mai răsună, rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu este mai puternică acum. De fapt, vocea lui nu se va mai manifesta de acum, decât prin rugăciune, rugăciune în faţa Tronului Preasfintei Treimi. Zic aceasta pentru că am sentimentul lăuntric că după o viaţă de luptă aprigă, Mitropolitul Bartolomeu a ajuns la tărâmul păcii. Şi Dumnezeu, în Împărăţia Sa, l-a primit cu braţele deschise. Rugăciunea lui devine vocea lui, glasul lui, care din înălţimea Cerului va răsuna de acum şi mai puternică.

Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Cer, deja l-a întâlnit pe Patriarhul Iustinian, pe Patriarhul Teoctist, pe Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe părinţii lui, cei care i-au fost foarte dragi. Ne priveşte împreună cu aceştia din înălţimea Cerului şi ne cere nouă, rămaşi încă în valea plângerii acestei lumi, să mergem pe drumul pe care ei l-au bătătorit, iar Mitropolitul Bartolomeu a avut un drum frumos, un drum adânc, un drum înălţător. A mers pe el cu dreptate, a mers pe el cu credinţă, a mers pe el cu îndrăzneală mărturisitoare a valorii Bisericii Ortodoxe şi a valorii neamului românesc. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Credinţa în înviere, în Domnul cel mort şi înviat îi ajută, în primul rând, pe ardeleni şi pe români, în genere, să trecem peste acest moment şi credinţa în Dumnezeu ne ajută să ne ancorăm în nădejdea că vocea marelui Mitropolit Bartolomeu nu este stinsă, prin rugăciune vocea lui devine mai puternică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”