Odată cu publicarea în Monitorul Oficial se pune punct final legilor Justiției. Trecute prin Parlament, contestate la Curtea Constituțională, „corectate” de Comisia de la Veneția, apostrofate de Comisia Europeană, aceste legi vor produce efecte. Sunt potrivite, răspund realității din societatea românească, a fost nevoie de girul instituțiilor europene pentru ca ele să devină realitate? A răspuns la aceste întrebări pentru Q Magazine unul dintre cei mai reputați judecători ai României, Viorica Costiniu, magistrat cu peste 30 de ani de carieră.
Citește și: Cum „l-a recuzat” Facebook pe judecătorul Dănileț. MOTIVAREA instanței
Cât timp au fost în dezbatere, toti ochii au stat pe legile Justiției. Societatea civilă, asociațiile profesionale ale magistraților și instituțiile europene au monitorizat modificările aduse domeniului juridic.

„Nu trebuie să-mi dea acordul, nu trebuie să mă oblige Comisia de la Veneția să fac vreo modificare pe legile Justiției. Cât de independentă mai e Justiția dacă instrumentul ei legislativ vine după ce este cernut într-o cancelarie europeană? Avem suficienți juriști, atât la nivel parlamentar, cât și la nivel ministerial care să fie în măsură să elaboreze niște acte normative care să plece de la realitățile românești care așteaptă niște norme care să reglementeze anumite situații de fapt.
Nu uitați: Comisia de la Veneția, Comisia Europeană sunt instituții care primesc informații sub o formă sau altă de la autoritățile statului, de la diferite entități profesionale și fiecare din ele are o notă de subiectivism, o notă de interes și alte lucruri care să le fundamenteze punctele de vedere. Opinia acestor instituții e bine să fie cunoscută, dar nu trebuie să reprezinte esența unor modificări. De pildă, Constituția României din 2003 a fost considerată ca cea mai elaborată Constituție europeană modernă, având la bază expertiza a șase țări cu democrații consolidate. Tot ceea ce s-a creat are minusuri și plusuri, iar experiența viitoare va testa în ce măsură aceste legi vor fi funcționale.
În niciun caz, nu voi fi de acord ca o legislație să se modifice și să aibă în ea prevederi legale elaborate ca niște sancțiuni față de situații care sunt comentate, mediatic susținute împotriva uneia sau alteia dintre puterile statului.
Câtă vreme avem în Constuție trei puteri egale, atunci și drepturile și obligațiile trebuie să concorde. Procurorul instrumentează, judecătorul pune în balanță, după instrumentele legislative date de Parlament. Sunt legi care au avut într-un interval scurt de timp sute de modificări. Acest mănunchi legislativ atât de efervescent în mod cert și-a pus amprenta asupra activității magistraților.”, susține judecătorul Viorica Costiniu pentru Q Magazine.
Procurorul general, Augustin Lazăr, a declarat, luni, că adoptarea în grabă a unor acte normative va afecta dosarele aflate în curs de soluţionare şi a făcut referire la dosarele „foarte bine cunoscute” de pe rolul parchetelor militare care s-au instrumentat prin delegarea de personal de la mai multe parchete. Dacă delegările respective vor dispărea,„colectivele care lucrează în acest moment vor fi desfiinţate”. „Va fi foarte greu de imaginat cum vor putea fi soluţionate aceste dosare”, a spus Lazăr, unul dintre dosare vizând protestul din 10 august.
Citește și: Postarea de la miezul nopții
„Prin afirmația sa, domul Lazăr a confirmat că dosarul Revoluției și cel al protestelor din 10 august sunt instrumentate de procurori care, potrivit legii, nu ar avea cum să o facă câtă vreme dânșii sunt procurori de Parchet inferior celui care are competența să ancheteze faptele acelea.
Nu mi se pare firesc ca de la cel mai înalt nivel, un procuror general să cuantifice activitatea procurorilor de această manieră delimitativă. Adică, numai x, y, z, sunt desemnați să instrumenteze un dosar sau altul. Lasă să se înțeleagă la nivelul opinie publice că nu ar mai fi înauntrul corpului de procurori persoane capabile profesional, cu experiență, de nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Militară, care să continue anchetarea anumitor cazuri.
Mi se pare nepotrivit ca procuror general să nominalizezi unele dosare despre care știi că au impact mediatic. Este o modalitate destul de vizibilă de a-și motiva punctul de vedere în strânsă legătură cu emotivitatea pe care o creează un dosar sau altul la nivel public.”, mai susține fostul președinte al Asociației Magistraților din România, Viorica Costiniu.













































