CEDO și infractorii de rang înalt ai procuroarei Kovesi

 CEDO a condamnat Bulgaria pentru încălcarea prezumției de nevinovăție. Faptele sunt identice cu practicile DNA. În acest timp fosta șefă a DNA acuză România la CEDO.

O AȘA ZISĂ SOCIETATE CIVILĂ DENUNȚĂ AȘA ZIȘI INFRACTORI DE RANG ÎNALT

 Printr-un comunicat de presă emis pe data de 31 ianuarie 2019, CEDO face cunoscută decizia sa în cazul Maslarova contra Bulgariei, în care a fost încălcată prezumția de nevinovăție a unui ministru acuzat de delapidare.

Emilia Maslarova a fost ministrul bulgar al muncii și politicilor de angajare în muncă între anii 2005 și 2009.

În anul 2008, membrii unui ONG au făcut o plângere la parchetul bulgar (acolo nu există DNA) referitoare la renovarea unui centru medical. Un an mai târziu, parchetul a început urmărirea penală in rem, cerând totodată Parlamentului ridicarea imunității de acum fostului ministru, pentru a fi cercetat în legătură cu presupuse infracțiuni de abuz de putere (abuz în serviciu) și delapidare de fonduri publice. În ziua în care cererea privind ridicarea imunității a ajuns la Parlament – ce să vezi? – informația a ajuns în presă, generând numeroase reportaje și comentarii.

Ca urmare a ridicării imunității și a începerii urmăririi penale in personam, ex-ministrul Maslarova a fost pus sub acuzare pentru delapidarea unei sume de peste 3,6 milioane euro, în folosul său și al altor doi prezumtivi complici. Ceea ce a făcut ca peste o lună, în ziarul Politika să apară interviul unui membru al Parlamentului bulgar (Adunarea Națională) care era și vicepreședintele comisiei parlamentare ad hoc pentru cercetarea cheltuielilor efectuate de Guvernul – cum altfel? – precedent. Acesta s-a referit la acuzațiile respective ca la „un exemplu tipic de corupție și de încălcare a legii achizițiilor publice comisă de un membru de rang înalt al executivului” („Un infractor de rang înalt”, cum ar fi spus francofonul procuror general demis Augustin Lazăr.)

În aceeași perioadă, biroul de presă al Parchetului bulgar a prezentat cazul publicului larg. „Transparența obligă!” – cum ne-a învățat Codruța Koveși și al ei „noi suntem DNA”. Cu acest prilej, diligentul și transparentul purtător de cuvânt de la Sofia, a informat un public avid de asemenea știri, că acuzata este responsabilă pentru „delapidarea de fonduri publice prin semnarea unui contract cu un prieten”, ca și când acuzațiile fuseseră deja dovedite.

În realitate, în 2018 procesul încă nu se încheiase.

CE SPUNE CEDO?

Cu privire la declarațiile purtătorului de cuvânt amintit, CEDO a reținut că au depășit limitele corectei informări publice întrucât au lăsat să se înțeleagă că faptele supuse judecății erau stabilite și încadrate juridic mai presus de orice dubiu.

Citește și PRIMUL RĂSPUNS OFICIAL DE LA CEDO ÎN CAUZA  CODRUȚEI KOVESI

Într-adevăr, este și foarte greu pentru cineva care descrie o procedură prin esența ei nepublică (cea din faza urmăririi penale când nici măcar procurorul nu a ajuns la concluzia vinovăției) să bage în mintea auditorului că persoana la care se referă este nevinovată. Căci despre asta este vorba cu prezumția de nevinovăție. Cel în cauză trebuie tratat cu respectul cuvenit unui nevinovat, iar nu mânjit cu tot felul de acuzații confirmate prin comunicare nonverbală (așa zisul limbaj al trupului), pentru ca la urmă să adaugi în silă formula sacramentală cu înțelesul că „ticălosul mai profită încă de prezumția de nevinovăție”, însoțită de un  „făcut cu ochiul” care să ducă totul în derizoriu . Așa cum a fost practica DNA, aplaudată de UE, ani de zile.

Cât despre vicepreședintele comisiei parlamentare amintite, CEDO a constatat că a vorbit presei în calitatea sa oficială, subliniind practicile pe care le considera deja profund ilegale în privința alocării contractelor de achiziții publice, și numindu-o în acest context pe acuzată ca fiind unul dintre perpetuatorii acelor practici. Un limbaj politicianist, desigur, dar un limbaj inadmisibil – zice CEDO – din perspectiva respectului pentru drepturile omului.

Am adăuga, un limbaj cu care pe noi ne-a obișnuit chiar Președintele României, pentru el toată lumea, cu excepția familiei sale, fiind formată din „penali dovediți” și „penali nedovediți încă”.

În concluzie, CEDO a condamnat statul bulgar la plata de daune morale fostului ministru al muncii. Aceasta independent de concluzia procesului asupra fondului acuzației.

CE DOREȘTE PROCUROAREA KOVEȘI?

Prezentarea acestui caz pilduitor ni se pare necesară pentru obișnuirea publicului românesc cu valori și interpretări refuzate de mulți dintre concetățenii noștri. Cu precădere cei care își strigă pe străzi până la isterie lozincile unui justițiarism absurd și până la urmă inuman. CEDO spune, iată, și neeuropean.

Comunicatul prezentat aici ne-a izbit cu deosebire pe fondul discuțiilor legate de acțiunea fostei șefe a DNA la CEDO. Cea care a fost campiona încălcării prezumției de nevinovăție – umilind public și distrugând moral un număr impresionant de oameni – se plânge acum de tratament inechitabil. Ea cere să i se acorde drepturile pe care le-a refuzat celor cercetați de procurorii din subordinea sa. Și se plânge că acestea, chipurile, nu i-au fost respectate.

În plus, dorește să ne convingă că la CEDO i s-a dat deja câștig de cauză. Iar o presă neprofesionistă face totul ca să o ajute în răspândirea acestei minciuni. După cum tot minciună este știrea potrivit căreia Laura Koveși a fost „reținută” la Bruxelles pe o listă scurtă a candidaților celor mai agreați pentru funcția de procuror european.

Din prezentarea cazului Maslarova contra Bulgariei a rezultat clar felul în care tratează CEDO practicile parchetelor românești – și în special cele ale DNA. Pentru a nu fi condamnată – juridic și moral – asemenea Bulgariei, ar fi bine ca România, înainte de judecarea la CEDO a cazului Kovesi contra României, să o rețină, în spiritul jurisprudenței amintite și în litera codului penal român, pe fosta șefă a DNA și pe foștii săi colegi și complici; dar nu pe lista scurtă a promovabililor, ci pe aceea lungă a inculpaților pentru nenumăratele ilegalități săvârșite în exercitarea fostelor lor îndatoriri. Aceasta, desigur, simultan cu oferirea de remedii echitabile victimelor.