Cazul Kovesi la CEDO. Lecție pentru avocați și „jurnaliști”. Pro bono

Întrucât observ o rezistență grafenică în fața evidenței faptului că plângerea înaintată de Laura Codruța Kovesi a fost DOAR înregistrată, nu și „declarată admisibilă pe fond”, l-am rugat pe Profesorul Corneliu Liviu Popescu să ofere pro bono, prin intermediul Q Magazine, o lecție de procedură CEDO pentru cei implicați sau interesați.

Citeşte şi: Generalul CIUCĂ suspendat din funcție de Curtea de Apel București. Cine preia comanda Statului Major General

Precizăm că acesta nu reprezintă vreuna dintre părți și analiza sa este doar din perspectiva expertizei sale ca profesor specializat în drepturile omului, ca fost agent guvernamental al statului român la CEDO și ca practician al dreptului cu zeci de cauze reprezentate la CEDO.

„Q Magazine a avut două confirmări oficiale de la CEDO ( aici) și de la Agentul Guvernamental al României pe lângă această Curte, Catrinel Brumar (aici) că, de acum celebra plângere a L C Kovesi a fost doar înregistrată, nu a fost comunicată Guvernului roman și ca atare NU avea cum să fie declarată admisibilă.

Avocata Laurei Codruța Kovesi a declarat ieri pentru ziare.com că 1. plângerea a fost declarată admisibilă. 2. CEDO nu statuează separat asupra admisibilității și asupra fondului, ci printr-o singură hotărâre asupra ambelor!.

Cum e clar că NU avem o hotărâre asupra fondului (care statuează în același timp și asupra admisibilității), cum, cine, când, prin ce a decis separat că plângerea este admisibilă?

Scrisoarea primită de avocata reclamantei, pe care  a pus-o la dispoziția ziare.com, unde am putut-o consulta cu toții, este, exact așa cum bănuiam încă înainte de a o vedea, cea de ÎNREGISTRARE a cererii, în urma FILTRAJULUI ADMINISTRATIV făcut de Grefă.

A primit număr de înregistrare și cod de bare. Până acum, niciun judecător (nici măcar un judecător unic) nu a analizat plângerea.

După ÎNREGISTRARE (aici suntem), e perfect posibil ca un judecător unic, un comitet sau o cameră să o declare INADMISIBILĂ, prin decizie definitivă.

Sau este posibil ca un comitet sau o cameră să decidă COMUNICAREA cauzei către Guvern, și atunci se vor dezbate în contradictoriu, având și apărările Guvernului (inclusiv posibile excepții de inadmisibilitate), ADMISIBILITATEA și FONDUL cauzei.

Faptul că o plângere nu a fost declarată inadmisibilă, nu înseamnă că a fost declarată admisibilă, ci admisibilitatea se va judeca în contradictoriu cu Guvernul, după apărările acestuia.

În principiu, Curtea adoptă o soluție împreună pe admisibilitate și fond (este o hotărâre). Prin excepție, este posibil să adopte întâi o soluție doar pe admisibilitate (este o decizie), apoi separat pe fond (va fi o hotărâre).

Prin urmare, în absolut toate situațiile, atât pe problema ADMISIBILITĂȚII (că plângerea este admisibilă sau inadmisibilă), cât și pe problema FONDULUI, se pronunță întotdeauna numai o formațiune de judecată a Curții (nu Grefa), printr-un act judiciar (decizie sau hotărâre), care se publică pe site.

În concluzie:

– plângerea Laurei Codruța  Kovesi a fost DOAR înregistrată (a trecut de filtrul administrativ la Grefă, nu a fost văzută de vreun judecător, nu s-a analizat de nimeni admisibilitatea ei);

– plângerea nu a fost comunicată Guvernului;

– o plângere nu poate fi declarată admisibilă decât după ce a fost comunicată Guvernului și Guvernul și-a formulat apărările, și asta numai de către o formațiune de judecată (nu de Grefă), printr-un act jurisdicțional (decizie sau hotărâre), care se publică obligatoriu pe site-ul Curții.

Deși am rezumat simplu și pe înțelesul tuturor, extind și dezvolt.

Ca să lămurim și „argumentul” invocat de avocată potrivit căruia  înainte procedura era într-un fel și acum fiind altfel, se decide și înregistrarea și admisibilitatea într-un singur filtru, deci, fiind înregistrată a fost declarată admisibilă în principiu:

-instituția „admisibilității în principiu” în procedură la CEDO NU există. Există doar cea a admisibilității plângerii, de competența unei formațiuni de judecată;

-înainte, regula era că întâi să fie dată o decizie separată pe admisibilitate, iar apoi o hotărâre pe fond, iar excepția să fie o singură hotărâre, și pe admisibilitate și pe fond;

-acum, regula este cea a unei hotărâri unice, pe admisibilitate și pe fond, iar prin excepție, întâi o decizie separată pe admisibilitate, apoi o hotărâre numai pe fond.

Oricum ar fi, pentru ca o plângere să fie declarată admisibilă, trebuie să existe o DECIZIE sau o HOTĂRÂRE, ambele adoptându-se numai de formațiune de judecată.

Apoi, înainte Grefa nu putea refuza înregistrarea unei plângeri informe. Ea se înregistra și era declarată inadmisibilă de o formațiune de judecată.

Acum, întâi verifică Grefa dacă sunt respectate condițiile de pură formă ( adică un filtru administrativ și nu are nicio legătură cu admisibilitatea…E CLAR?) și în caz negativ, NU înregistrează plângerea, dar asta NU înseamnă că o declară inadmisibilă.

Dacă Grefa apreciază că plângerea îndeplinește condițiile de formă, o înregistrează, dar asta NU înseamnă că este declarată admisibilă  și apoi, plângerea merge la o formațiune de judecată unde se va analiza întâi admisibilitatea.

Ce se poate întâmpla în practică este următorul fapt:

Grefa consideră că plângerea trece condițiile formale, deci o înregistrează, dar apreciază și că este vădit inadmisibilă, așa încât o repartizează unui judecător unic. Grefa nu trimite reclamantului scrisoarea că s-a înregistrat, așteaptă decizia de inadmisibilitate a judecătorului unic, apoi trimite o singură scrisoare reclamantului, în care îi comunică numărul de dosar (adică plângerea fusese înregistrată de Grefă), dar îl informează și că un judecător unic (deci nu Grefa) a declarat, prin decizie, plângerea inadmisibilă.

Este important de precizat că un judecător unic NU poate declara o plângere admisibilă, ci doar INADMISIBILĂ. O plângere poate fi declarată admisibilă DOAR de un comitet, o cameră sau de Marea Cameră a Curții.

Întrucât înțeleg că există speranța potrivit căreia Grefa ar putea orienta plângerea reclamantei către Marea Cameră, aduc dezamăgire în tabăra optimistă: Grefa NU poate să orienteze o plângere decât către un judecător unic, către comitet sau către o cameră și doar o cameră se poate desesiza în favoarea Marii Camere.

Pentru a fi mai explicit, atașez patru scrisori similare cu cele prezentate de avocata Laurei Codruța Kovesi.

Două scrisori de la Grefa CEDO, aproape identice cu aceea primită de doamna Kovesi, o simplă înregistrare, tot repede, adică într-o lună de la depunerea plângerii. Cauzele sunt super celebre și de atunci își așteaptă rândul la comunicare către Guvern, nici vorbă să fi fost declarate admisibile.

Există o singură diferență între scrisorile primite de mine și cea primită de avocata Codruței Kovesi:mie nu mi-a cerut Grefa să trimit cartea de identitate a reclamanților, pentru că eu știu și procedura, și practica Grefei, așa încât am trimis-o odată cu plângerea!

Scrisoarea primită de avocata L.C.Kovesi. Sursa: Ziare.com

Scrisori similare trimise de CEDO altor reclamanți.

Iată și contra exemplu pentru avocata reclamantei. O plângere ÎNREGISTRATĂ (de Grefă), fapt comunicat reclamantului prin scrisoare a Grefei (până aici, exact ca la doamna Kovesi, aflată acum exact în această situație).(imaginea 1 de mai sus)

Ulterior, respectiva plângere este declarată INADMISIBILĂ de un judecător unic, printr-o decizie a acestuia, iar reclamantul primește o nouă scrisoare, informându-l despre aceasta.(imaginea 2 de mai sus)

Scrisoarea primită de avocata L.C.Kovesi, pe un alt caz, în care i se comunică inadmisibilitatea plângerii. Sursa: Ziare.com

Scrisori similare primite de alţi reclamanţi.

Deci, simpla înregistrare de Grefă NU înseamnă că a fost declarată admisibilă și nici NU înseamnă că merge automat la un comitet sau la o cameră, cum susține avocata Codruței Kovesi.

Deși reclamantul a primit o scrisoare că plângerea i-a fost înregistrată de Grefă (adică a trecut de filtrul administrativ), ea poate fi apoi declarată inadmisibilă de un judecător unic, prin decizie.

Iată mai jos cum arată o scrisoare trimisă de grefa CEDO unei persoane (care şi-a făcut singură plângerea, fără avocat), prin care, în temeiul Ar.47 din Regulament, a fost anunţată că Grefa NU I-A ÎNREGISTRAT PLÂNGEREA (deci, altceva decât scrisoarea dată drept exemplu de avocata L.C.Kovesi, unde se scria că plângerea fusese înregistrată de Grefă şi apoi declarată inadmisibilă de un judecător unic).

Nu există în această scrisoare de neînregistrare nimic privind inadmisibilitatea sau judecătorul unic pentru că nici nu s-a ajuns acolo, dacă nu s-a înregistrat!!!”, a explicat profesorul Corneliu Liviu Popescu pentru Q Magazine.

Precizăm că Art. 47 din Regulamentul CEDO, invocat de avocata L.C. Kovesi, nu are nicio legătură cu admisibilitatea plângerii sau cu judecătorul unic.

Acesta se referă la filtrul administrativ făcut de Grefă (complet altceva decât admisibilitatea plângerii), în urma căruia se poate decide că plângerea „nu va fi examinată de Curte”, or asta înseamnă exact că nu este înregistrată.

Diferența de regim juridic e fundamentală. O plângere neînregistrată (de Grefă) poate fi reintrodusă, respectând condițiile de formă, dacă partea mai e în termenul de 6 luni; în schimb, o plângere  declarată inadmisibilă de o formațiune de judecată printr-o decizie definitivă, nu mai poate fi reintrodusă (cu singura excepție a ipotezei în care inadmisibilitatea s-a decis pentru neepuizarea căilor interne de atac, când partea, dacă le utilizează şi epuizează, poate face o nouă plângere).

Consultând lista cauzelor CEDO ale avocatei Laurei Codruța Kovesi, se constată că în două dintre ele (Carabulea și Pop Floarea) a lucrat împreună cu Monica Macovei și cu Adriana Dagalita, cea din urmă angajându-se la Grefa CEDO.