Cei mai cunoscuți Ioni din istoria României

Astăzi este Sfântul Ion! România sărbătorește acest nume sfânt încă din timpuri străvechi, fiind unul dintre cele mai răspândite din țară.

Conform statisticilor oficiale, peste 1,5 milioane de bărbați și peste 500.000 de femei poartă de numele de Ion, respectiv Ioana și derivate. Sunt sărbătoriți astăzi toți cei cu numele de Ion, Ioana, Oana, Onuța, Nelu, Nela, Janina, Jana, Janos, Jean, Jeana, Jeanot, Jovanni, Johanna, Juan, Juana, Juanito, Johan, Iana, Ionuț, Ionică, Ionela, Ionel, Ioanichie, Ioan, Ioannis, Ianoș, Ivan, Ivana, Gianina, Gianni, Giovanni, Yanni, Yannos și Yannis. Așa cum puteți vedea, există mai multe nume „exotice”, care și-au făcut loc în limba română în ultimii ani, iar altele care erau din totdeauna.

Sărbătoarea Creștină

Creștinii sărbătoresc astăzi pe Sf. Ioan Botezătorul, cel care i-a oferit taina sfântului botez Mântuitorului Iisus Hristos. El este unul dintre cele mai importante personaje ale Creștinismului, dar și ale Islamului, predicator și botezător pe malul râului Iordan din Palestina.

Citește și: Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Începutul normalității

Numele de „Ion” provine de la varianta evreiască Johanan sau Yochana, care înseamnă „prin grația Domnului”. După răspândirea Creștinismului, numele a devenit popular și în Occident.

Pe cât de mulți români poartă și au purtat numele de Ion și Ioana, inevitabil sunt și câțiva care au devenit faimoși în istorie prin contribuțiile pe care le-au adus culturii, științei, politicii și altor domenii, prin rolul pe care l-au avut în istorie sau prin acțiunile cel puțin îndoielnice. Aceștia sunt câțiva dintre cei mai cunoscuți:

Ion Creangă (1837 – 1889)

Unul dintre cei mai citiți autori din țară, un clasic al literaturii române, Ion Creangă este responsabil pentru basme, povești și povestiri, prin care captura esența oamenilor de la țară. A scos la iveală tradiții, obiceiuri, dar și mentalități ciudate, defecte umane majore, toate prezentate într-o modalitate umoristică.

Citește și: Sfântul Ştefan, ocrotitor al bolnavilor şi nedreptăţiţilor, serbat în a treia zi de Crăciun

Opera sa de căpătâi este „Amintiri din copilărie”, o relatare a copilăriei autorului, cu toate întâmplările poznașe pe care le-ar face orice copil.

A fost povestitor, prozator, teolog, autor de manuale școlare, politician și poet.

Există mai multe povești legate de momentul morții, dar este general acceptată varianta decesului din cauza apoplexiei și a epilepsiei.

Ion Luca Caragiale (1852 – 1912)

Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic, ziarist și una din puținele cacofonii acceptate în limba română, Ion Luca Caragiale a fost un mare om al culturii românești.

Precum Ion Creangă, și Caragiale a reușit să capteze esența umană, dar s-a legat de locuitorii orașelor din România și mai puțin de cei de la sate. Prezentați ca oameni îngâmfați, bogați, zgârciți, de cele mai multe ori inculți, mândri și corupți, lumea lui Caragiale abundă de personaje îndoielnice care arată că societatea românească de altă dată era departe de a fi perfectă.

Citește și: „Primăvara de la Praga”. Jumătate de veac între comunism şi democraţie

Caragiale este cunoscut pentru piese de teatru excepționale (ex: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului), nuvele și povestiri, momente și schițe, dar și multe articole politice.

Moare în data de 9 iunie 1912 la Berlin, fiind ales membru post-mortem al Academiei Române.

Ion C. Brătianu (1821 – 1891)

Este considerat un lider marcant al Partidului Național Liberal, prim-ministru al României, ministru al Apărării Naționale, al Afacerilor Externe și de Finanțe.

A fost și ținta unui atentat, în anul 1886, atunci când agresorul a eșuat, fiind arestat pe loc.

Citește și: Liviu Dragnea anunţă realizarea unei măsuri importante

Ion C. Brătianu a fost și scriitor, fiind cunoscut pentru pamflete politice în limba franceză.

A murit în anul 1891, la vârsta de 69 de ani.

Ion Antonescu (1882 – 1946)

Cunoscut și ca Ioan I. Antonescu, este un personaj marcant din timpul celui de-al doilea Război Mondial, îndeplinind funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1933 – 1934), Ministrul Apărării Naționale (1937 – 1938) și Ministrul Afacerilor Străine (1941 – 1943). A fost persoana care l-a convins pe Regele Carol al II-lea să renunțe la tron și cel care a condus România, sub Regele Mihai I, și împreună cu șeful Mișcării Legionare, Horia Sima, în timpul existenței Statului Național Legionar Român.

Este și cel care a contribuit la înlăturarea legionarilor de la guvernare după un an, în 1941, cel care a comunicat direct cu Hitler și cel care este responsabil, practic, pentru intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. Tot Antonescu este cunoscut pentru cuvintele „Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!”, cele cu care a început atacul Uniunii Sovietice, alături de forțele naziste.

Citește și: Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu a vizitat biserica românească din Ierusalim

Totodată, Antonescu este responsabil pentru deportarea a peste 24.000 de romi în Transnistria, în iunie – august 1942.

La 23 august 1944, atunci când țara întoarce armele împotriva Germaniei, Antonescu este arestat, ținut în închisori din URSS timp de aproape doi ani, condamnat la moarte în data de 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din București și executat la 1 iunie 1946, la Jilava, prin împușcare.

Ion Antonescu lasă în urma sa mai multe controverse, fiind mulți naționaliști, patrioți, legionari moderni, istorici și români obișnuiți care îl consideră un erou, în ciuda acțiunilor sale care au dus la numeroase decese.

Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873)

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este probabil una dintre cele mai importante persoane ale ultimelor două secole, cel care a reușit să pună bazele statului român.

De numele lui Cuza se leagă unirea Moldovei cu Țara Românească, în data de 24 ianuarie 1859, atunci când a fost proclamat domnitor al celor două țări românești.

Citește și: Şoc pentru Biserica Ortodoxă Română! Ce se întâmplă

Cuza a dus a luptă continuă pentru recunoașterea unirii de către cele două țări care controlau provinciile românești în acea perioadă. Astfel, în ianuarie 1862 este recunoscută unitatea administrativă și constituțională a noii țări, care din acel moment a purtat numele de România.

În 1866 domnitorul este obligat să abdice, iar în anul 1873 moare în Germania, la vârsta de 53 de ani.

Ion Mincu (1852 – 1912)

Cel mai cunoscut arhitect, inginer și profesor, numele Ion Mincu este asociat cu tot ce înseamnă dezvoltare urbanistică de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX. Este responsabil pentru proiectarea mai multor vile care în prezent sunt monumente istorice. Totodată, și-a lipit numele de câteva clădiri publice foarte importante, cum ar fi Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Bufetul din Șoseaua Kiseleff, Școala Centrală de fete din București, Palatul Băncii Comerțului din Craiova, Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu și multe altele. A decorat, de asemenea, interiorul Palatului de Justiție din București și a restaurat Biserica Stavropoleos din București.

Citește și: Biserica Ortodoxă Română organizează marșul familiei

El moare în anul 1912, la București, la vârsta de 60 de ani.

Ion Iliescu (născut în 1930)

Cel mai cunoscut politician român, dar și cel mai controversat, ținta numeroaselor acuzații legate de Revoluția din Decembrie 1989, dar și a Mineriadelor care au urmat, Ion Iliescu este acel personaj care a influențat în mod crucial prezentul acestei țări. În vârstă de 87 de ani, Iliescu a fost oficial al doilea președinte al României și primul al României democratice, îndeplinind această funcție timp de trei mandate, din care primul a avut loc între 1989-1992 ca președinte al Consiliul Frontului Salvării Naționale, un organism al puterii de stat din România, creat în 22 decembrie 1989.

Au mai urmat două mandate, între 1992-1996 și 2000-2004.

A îndeplinit și funcțiile de Senator de București, iar înainte de Revoluție a fost membru al Partidului Comunist Român și membru al Comitetului Central al PCR.

A avut un rol primordial în perioada Revoluției din decembrie 1989 și după, fiind conducătorul Frontului Salvării Naționale și al Consiliul Frontului Salvării Naționale.

Citește și: Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2018 drept an omagial al UNITĂȚII de credință și de NEAM

Începând cu anul 2005, la 15 ani după ce evenimentele au avut loc, Ion Iliescu a fost subiectul unei anchete pentru a stabili rolul său în mineriadele din iunie 1990, atunci când minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cosma, au venit în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În 2009, Iliescu este scos de sub urmărire penală, deoarece nu erau suficiente probe, dar în octombrie 2015 a fost pus sub urmărire penală, în același dosar, pentru „infracțiuni contra umanității”. Pe 13 iunie 2017, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții au fost trimiși în judecată, în dosarul Mineriadei, pentru acuzația din urmă cu doi ani.

Ion Iliescu este un personaj controversat, fiind în continuare iubit și stimat de mulți români, dar și detestat de mulți alții. Din 2004 este președinte de onoare al PSD.

Alte urări la fel de importante

Românii ar putea să mai fie mândri și de alte personalități, precum Ion Caramitru, Ion Dichiseanu, Ioan Lucian Mihalea, Ion Finteșteanu, Ion Besoiu, Ion Paladi (n.r. cântăreț de muzică populară din Republica Moldova), Oana Pellea, Ion Barbu, „Moș” Ion Roată, Ion Agârbiceanu, Ion Ionescu-Bizeț, Ion Ghica, Ion Heliade-Rădulescu, Ion N. Lahovari, Ion Minulescu, Ionel Perlea și mulți alții.