Cioran: România depășește Infernul. Ceea ce este, desigur, un succes

Asta îi scria, profetic, filosoful român prietenului său, Wolfgang Kraus, în corespondența lor care a durat din 1971 până în 1990. Ce-a mai rămas în imaginarul colectiv din cel al cărui spirit încă bântuie Parisul? Astăzi, aniversăm a 110 ani de la nașterea lui Emil Cioran.

• Q MAGAZINE FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ALEXANDRU BALAN. PION. SPION. TRĂDĂTOR
• CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
• Criza facturilor neplătite lovește economia
• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat

Cioran, primul sau ultimul om?

Câteva aforisme inedite, câteva realități esențiale pentru cine a vrut să „vadă” Parisul de dragul lui.

Nu este deloc întâmplător faptul că la capătul străzii Odéon, din Paris, mai mulți actori încearcă la propriu să schimbe lumea în care trăim. O lume postpandemică, neanunțată de nicio lebădă neagră și de niciun paragraf din tomul semnat de Nassim Nicholas Taleb în 2007.

La 13 ani de la apariția teoriei potrivit căreia există evenimente imprevizibile care au o probabilitate foarte slabă de a se produce, dar care atunci când se produc schimbă total și definitiv paradigma existentă, pandemia aceasta interminabilă are, evident, atributele unei „lebede negre”.

S-ar încadra mai mult în formulele de gândire care l-ar fi făcut pe Cioran să se amuze de felul în care am reacționat la suita de evenimente.

Ce-ar fi gândit oare filosoful, privind, evenimentele din Franța, resimțind saturația populației și absurdul informațiilor contradictorii? Încercând o recuperare a ideilor lui Cioran, a traseului parcursului său, pe urma acestui hoinar al trotuarelor pariziene, pașii m-au purtat spre rue de l’Odéon, acolo unde, din 1969, se află librăria Rieffel, la doi pași de fostul său domiciliu. Alain Delbès, librarul-depozitar al gândurilor și preferințelor sale literare, nu mai este nici el printre noi. A plecat spre alte lumi în septembrie 2020. „Dar să știți că turiștii vin în continuare la noi, ca să afle ce cărți citea Cioran, să întrebe de tata, de prietenul lui Cioran”, ne spune cel care a preluat anticariatul – fiul librarului.

În anticariat însă nu se afla niciun volum scris de Cioran. „Nici nu veți găsi!”, amuzat, ne asigură el.

„Când am câte un volum Cioran, pleacă foarte repede, și chiar cu semnătura mea pe el!”. Am dat însă de o carte tradusă din literatura română: „Madame T” de Camil Petrescu, varianta franceză a „Patului lui Procust”. Și, evident, ca între cioranieni, am început să mai vorbim și despre ce este nou în lumea lui Cioran. O lume care, contrar celor crezute, continuă să trăiască prin micile, dar fericitele accidente editoriale ale imaginarului european.

CINE SPUNE PARIS, SPUNE CIORAN

În România, un „Cișmigienii” scris de Eugen Cadaru a readus în actualitate la editura Polirom o realitate paralelă a existenței lui Cioran. La Strasbourg, chiar acum, o librăreasă de la „Des Bateliers” lucrează la amenajarea unei vitrine întregi dedicată lui Cioran.

Institutul Cultural Român de la Paris pregătește, împreună cu depozitarul alcătuitor al integralei Cioran la editura Gallimard, Nicolas Cavaillès, o reinterpretare multilingvă a aforismelor din „Divagations” (Razne).

În fine, lumea pariziană smulge din librării proaspăta apariție a unui volum de benzi desenate, realizat în baza aforismelor filosofului.

Emil Cioran și-a însușit Parisul cu disperarea și șansa unui jucător de noroc, „On ne peut vivre qu’à Paris, c’est l’endroit idéal pour rater sa vie”, spunea el.

„On ne peut vivre qu’à Paris”, „Nu putem trăi decât la Paris” este și titlul volumului apărut la editura Rivages. Paradoxul face ca Cioran să nu își fi ratat deloc viața la Paris, dimpotrivă, mizând totul pe limba franceză – pe care nu o cunoștea, dar a învățat-o – , a câștigat un loc atât de important în imaginarul francez și francofon, încât nu este de mirare că francezii – care îl învață în școală – și-l însușesc drept fiind „al lor”!

La această aniversare, întrebarea firească ar fi cea despre actualitatea lui Cioran. Parisul a fost populat de figura lui cu aceeași legitimitate cu care este inextricabil legat de cea a lui Napoleon.

Cine spune Cioran va spune Paris, înaintea unui Rășinari care luptă pentru un loc mai important în lumea cioraniană, a unui Brașov care îi poartă definitiv umbra pașilor somnambuli. Și nu puțini sunt cei care fac un gest de onoare din trecerea prin locurile care rezonează cu amintirea sa: rue de l’Odéon, Jardin de Luxembourg, librăria Reiffel etc.

În rest, totul este lectură. Așa cum atestă autorul desenelor din BD, Patrice Reytier, 61 de aforisme din volum sunt inedite, păstrate în arhivele lui Cioran de la „Centre national du livre”.

Celelalte i-au fost înmânate direct de către filosof în 1978, cu ani buni înainte de moartea sa, pictorului Pierre Alechinsky.

Cioran este astăzi cel care, profund uman, a reușit să depășească și să transfigureze condiția omenească. Din vanitate, spre umilința și esența, de fapt, a primului om…