Comisarul Timmermans amenință România cu … suspendarea MCV

Comisarul Frans Timmermans a trimis, azi, 10 mai 2019, Președintelui României, Președinților Camerelor Parlamentului și Primului Ministru o epistolă în care își repetă vechile îngrijorări cu privire la statul de drept. Acesta este un joc electoral. Atenție însă! Avem de a face cu un joc la două capete.

UN GEST ELECTORAL DISPERAT

În plină campanie electorală europarlamentară, Frans Timmermans, candidatul socialiștilor europeni pentru succesiunea lui Jean-Claude Junker la președinția Comisiei Europene, trezindu-se în țara sa, Olanda, cu o susținere aproape de marja de eroare a sondajelor de opinie, estimând un dezastru al stângii social-democrate la nivel european și dorind să se agațe la remorca popularilor Angelei Merkel fără a pierde însă voturile PSD/ALDE, face un gest disperat. Trimite o scrisoare lungă cât o zi de post principalilor lideri români, lăsându-i fiecăruia posibilitatea de a lua din ea ceea ce îi convine, cu speranța că va câștiga recunoștința tuturor.

Considerentele scrisorii nu merită reproduse sau comentate. Găsim acolo aceleași critici aberante din trecut referitoare la legile justiției și modificarea codurilor penale, pe care Timmermans și ai săi ni le-au tot repetat, în ciuda explicațiilor concrete și detaliate prezentate de Guvernul și experții români.

Evident aceasta dă apă la moară partidelor iohanniste (în special PNL) și tinde să încurajeze participarea și răspunsul pozitiv la referendumul inițiat de Președintele României. Puțini știu că temele abordate nu intră în competențele UE și mulți ignoră faptul că actualul Parlament European și-a terminat practic mandatul, iar Comisia votată de el cu cinci ani în urmă, din care face parte și domnul Timmermans, mai are doar de pregătit tranziția către cea care îi va succeda. Miza este pe termen scurt și ea constă în rezultatul alegerilor din 26 mai 2019.

Cum Emmanuel Macron îl susține pe Dacian Cioloș, iar Angela Merkel pe Klaus Iohannis, în timp ce pe Frans Timmermans nu îl susține nimeni, acesta din urmă s-a gândit, în așteptarea unei recompense satisfăcătoare, să sufle în pânzele Berlinului vâslind în barca Cotroceniului. Șalupa Președintelui francez este prea mică pentru a putea lua la bord ambiții atât de mari precum cele ale comisarului olandez.

În acest sens el îndeamnă nici mai mult nici mai puțin decât la încălcarea Constituției României prin nepromulgarea legilor de modificare ale codurilor penal și procesual penal, precum și prin ignorarea deciziilor Curții Constituționale care au declarat ca absolut nule hotărârile judecătorești pronunțate de completuri ilegal constituite. O asemenea îndrăzneală, pe termen mediu și lung sinucigașă, nu poate fi explicată decât prin disperarea produsă de perspectiva unui eșec electoral major. Peste numai câteva luni, domnul Timmermans s-ar putea afla pe centura politică a Bruxellesului.

• Q MAGAZINE FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ALEXANDRU BALAN. PION. SPION. TRĂDĂTOR
• CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
• Criza facturilor neplătite lovește economia
• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat

O CONCLUZIE CARE BATE CONSIDERENTELE

Concluzia scrisorii domnului Timmermans este însă demnă de toată atenția. Acolo se spune că așa nu mai merge și că dacă (și numai dacă) situația se va agrava prin respectarea prevederilor Constituției (respectiv promulgarea amendamentelor aduse de Parlament codurilor penale etc) (sic!), pentru a nu se ajunge la activarea articolului 7 din Tratatul UE (adică la declanșarea procedurii vizând suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul UE), dialogul cu Comisia Europeană își va schimba regimul trecând în sistemul intitulat „Cadrul Statului de Drept” („Rule of Law Framework”). Consecința acestei măsuri, continuă semnatarul scrisorii, va fi – ce să vezi?! – renunțarea la MCV. Desigur, cu păstrarea tuturor obligațiilor României bla, bla, bla…

Prin urmare, nu se dorește încă activarea faimosului articol 7 (deja invocarea lui bate pasul pe loc în relația cu Polonia și Ungaria), ci tocmai evitarea acesteia. De aceea dialogul va deveni tehnic – slavă Domnului – în loc să fie politic, ca până acum. Asta ar trebui să însemne recurgerea la argumente și la raționamente juridice, în locul impresiilor și tacticilor politicianiste.

O asemenea discuție este necesară, într-adevăr, și în cazul în care s-ar recurge la articolul 7, întrucât aplicarea sa va implica în proces și Curtea Europeană de Justiție (CJUE). Or, în fața acesteia nu se poate veni doar cu zvonuri, bârfe și intrigi. Tocmai de aceea România ar trebui să se gândească dacă nu cumva ea însăși ar putea sesiza amintita Curte în legătură cu încălcarea tratatelor de către Comisie și unele state membre.

Faptul, însă, că un sistem de dialog structurat și aplicat impune, în ochii comisarului Timmermans, abandonarea MCV dovedește prin el însuși două adevăruri importante. În primul rând, că MCV este lipsit de orice bază legală în dreptul european și de aceea concluziile lui nu pot fi invocate ca punct de plecare în aplicarea vreunei măsuri prevăzute de tratatele UE. În al doilea rând, că MCV este un instrument ineficient în asigurarea progresului statelor membre ale UE către implementarea standardelor europene cu privire la statul de drept.

Chiar dacă în scrisoare se utilizează cuvântul „suspendare” iar nu „renunțare”, speciliștii înțeleg că despre încetarea definitivă a MCV este vorba. Indiferent dacă noul dialog în formatul oferit de „Cadrul Statului de Drept” va da rezultatele pretins dorite, sau dacă el va pava drumul recursului la CJUE, oricum de MCV nu va mai fi nevoie. Este logic.

Iată de ce vestea privind intenția suspendării este o veste bună. Dacă, foarte probabil, viitoarea Comisie Europeană o va confirma, astfel se va restabili și egalitatea membrilor și supremația legii în UE.

Până atunci românii nu au altceva de făcut decât să ia act de abilitățile și tacticile electorale ale comisarului Timmermans și să îi ureze deplin succes în alegeri și în realizarea coabitării postelectorale profitabile între socialiștii și popularii europeni. 

Iată epistola lui Timmermans: