Delațiuni anonime

Introducerea Legii nr. 361/2002 privind protecția avertizorilor în interes public pare, cel puțin prima facie, ca fiind de bun augur, prin aceea ca introduce un cadru legislativ mult dorit în societate, vizând un mecanism intern de identificare a unor nelegalități și implicit, de protecție a persoanelor care le demască.

• Doliu colectiv pentru o speranță politică risipită
• Adrian Năstase, de la Budapesta: Americanii nu au foști prieteni
• Susținătorii de ieri, criticii de azi ai lui Nicușor Dan: Ați avut șansa să schimbați sistemul; dacă ați ales să îl serviți, veți fi judecat ca parte a lui!
• Strâmtoarea Ormuz, deschisă total
• Daniel Zamfir, PSD: Oprim vânzarea companiilor de stat! PSD propune o lege prin care se interzice vânzarea acțiunilor la companiile strategice

Analiza de față nu aspiră spre tratarea întregului material legislativ, ci țintește spre modificarea recentă a articolului nr. 6 alin. (2) din Lege prin raportarea la fundamentul invocat în sensul acestei evoluții.

Potrivit regulii instaurate la nivel legislativ european, avertizorii trebuie să își asume conținutul raportării prin semnătură, dublată de indicarea datelor personale ale semnatarului. Modificarea planează asupra excepției; astfel în forma sa inițială, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 prevedea faptul că (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau avertizorului în interes public se examinează și se soluționează în măsura în care conține indicii temeinice la încălcări ale legii.

Forma nouă, nouă, votată la 21 martie, suferă o mică metamorfoză în sensul următor:

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura în interes public se examinează și se soluționează în măsura în care conține indicii referitoare la încălcări ale legii.

Reformarea este simplă, se renunță la condiționarea ca indiciile să fie TEMEINICE, argumentația invocată de gestionarii modificării fiind aceea că transpunem greșit Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, ca atare, riscăm procedura de infringement, respectiv cea de activare a mecanismului de a fondurilor europene principiilor statului de drept.

În opinia mea, argumentația este una populistă, șubredă, lipsită de temeinicie precum indiciile ce se vor a fundamenta raportările avertizorilor, dacă îmi permiteți jocul de cuvinte.

Primul aspect demn de a fi menționat este faptul că legislația europeană* nu impune în sarcina statelor membre implementarea unei forme a textului precum cea votată recent în Parlament, ca atare nu se pune problema vreunei sancțiuni din partea Uniunii, contrar celor exprimate de cei responsabili de modificare.

Mai mult, o banală căutare pe Google relevă faptul că, de pildă, Legea germană, introdusă recent, la 16 decembrie 2022, nu doar că nu conține o asemenea prevedere, ci chiar pare a fi mult mai restrictivă sub aspectul ariei sale de aplicare.

Și totuși, care ar fi diferența între „indicii temeinice” și simple „indicii”? O primă explicație ne este oferită de DEX.

Indiciu = Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc.

Aparent = Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată.

Ca atare, la o primă analiză semantică, ar părea că textul ajunge să promoveze delațiunea, mai precis raportările bazate pe „semne care sunt doar în aparență așa cum se arată”. În mod firesc, nu aceasta a fost intenția legiuitorului European.

Din punctul meu de vedere forma inițială a textului era suficientă pentru asigurarea scopului, modificarea este una neavenită, iar inundarea spațiului public cu „denunțuri/raportări” nesemnate, neasumate de către nimeni și bazate pe semne, aparențe și previziuni reprezintă un procedeu cu potențial dăunător
extrem, apt de a produce valuri sociale nefaste asemănătoare site-ului de tristă amintire www.teiaDNA.ro.
Art. 1 alin . (34)

Fără a aduce atingere obligațiilor existente de a institui prevederi cu privire la raportarea anonimă în temeiul dreptului Uniunii, ar trebui să fie posibil ca statele membre să decidă dacă entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public și autoritățile competente sunt obligate să accepte raportări anonime privind încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și să întreprindă acțiuni subsecvente. Cu toate acestea, persoanele care au raportat în mod anonim sau care au făcut divulgări publice în mod anonim care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și care îndeplinesc condițiile acesteia ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care sunt ulterior identificate și suferă represalii.

Articolul 6
Condiții pentru protecția persoanelor care efectuează raportări (2) Fără a aduce atingere obligațiilor existente de a furniza raportări anonime în temeiul dreptului Uniunii, prezenta directivă nu afectează competența statelor membre de a decide dacă entitățile juridice din sectorul privat sau din sectorul public și autoritățile competente sunt obligate să accepte raportări anonime privind încălcări și să întreprindă acțiuni subsecvente acestora.

(3) Persoanele care, în mod anonim, au raportat sau au divulgat public informații referitoare la încălcări, dar sunt ulterior identificate și suferă represalii, beneficiază totuși de protecția prevăzută în capitolul VI, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1).

*DIRECTIVA (UE) 2019/1937 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.