revolta brasov
Actual

Deşteaptă-te, române! Strigătul de la Braşov

Jos Ceaușescu! S-a auzit pentru prima dată, în urmă cu 30 de ani, în Brașov. Pe 15 noiembrie 1987 a început Revolta Anticomunistă a muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roşu“. Un nucleu de câțiva oameni a dat tonul, iar apoi străzile Brașovului au fost invadate de 10 mii de muncitori. Revolta a fost înăbușită de fosta miliție, iar Securitatea a preluat controlul. Au urmat arestări, audieri zile în șir și oameni bătuți crunt. Revoluţia avea să vină abia peste doi ani, însă primii muguri ai libertății au apărut la Brașov. 

Marius Boieriu avea atunci 20 de ani. Lucra la secția 440 Ștanțe și Matrițe. Pe 14 noiembrie a primit fluturașul de salariu și a aflat că leafa îi era tăiată la jumătate. Asta, deși planul de partid în privința normei de muncă fusese îndeplinit. A doua zi, a ieșit în stradă.

marius boieriu

„Era o perioadă grea, marcată de lipsa hranei, lipsa căldurii în locuințe, iar muncitorii au decis să întrerupă lucrul. Șeful secției, în loc să ne liniștească, să ne promită ceva, a început să ne amenințe că ne trimite în Valea Jiului. Am ieșit din secție, am mers la ceilalți colegi să strângem cât mai multă lume și să mergem Palatul Administrativ, unde era șeful de partid.  Apoi, ne-am dus la Județeana de Partid, actuala Prefectură., își aduce aminte pentru Q Magazine Marius Boieriu, președintele Asociației 15 noiembrie 1987.

Deșteaptă-te, române!

Revolta a început cu 200 de oameni. Nu a durat mult, iar numărul a crescut la 10.000. Securitatea ar fi zis că au fost chiar mai mulți, 15.000 de oameni.

„Am început să strigăm sloganuri strict sociale: vrem mâncare, vrem căldură, vrem banii înapoi! La jumătatea drumului, ne-am hotărât să cântăm „Deșteaptă-te, române!” În perioada aceea era un cântec interzis. Din acel moment, acțiunea noastră a luat o altă turnură. Am început să strigăm: Jos comunismul!, Jos Ceaușescu!, Jos dictatura! Era prima dată când se auzea în România Jos Ceaușescu! A fost dat jos tablul dictatorului, călcat în picioare și apoi i s-a dat foc. De asemenea, s-a dat foc și la steagul cu secera și ciocanul. Acțiunea noastră a fost o acțiune pur spontană.”, susține Marius Boieriu.

Trupele de securitate nu au avut curaj să intervină. Așteptau un ordin direct de la Ceaușescu. Au asistat cum au fost devastate însemnele comuniste și de la primăria Brașov. Toate acțiunea nu a durat mai mult de 4 ore. Când protestatarii au început să se disperseze, au apărut scutierii. 40 la număr. Atunci au început arestările. În total, peste 500 de muncitori au ajuns pe mâinile miliției.

„Pe 16 noiembrie am fost luat de acasă, de 4 milițieni. Pe scările miliției, se auzeau urlete, gemete de prin birouri. Am fost băgat într-o încăpere. De la ora 4 după-amiaza, până la 12 noaptea, am dat o singură declarație și restul numai bătăi, torturi, injurii.”, rememorează președintele Asociației 15 noiembrie 1987.

Tortura Securității

Securitatea era vehementă. Voia să afle cine a organizat revolta. Cu nume și prenume. Nu concepea că lumea a ieșit în stradă neorganizată.

„Am fost duși la Inspectoratul General al Miliției din București cu cătușe la mâini. Unii dintre noi au fost legați cu lanțuri la picioare și cu bile de oțel. M-a cutremurat! Doar cei care erau condamnați la moarte mai erau așa. Anchetele se desfășurau în trei schimburi. Nu mai știai când e zi, când e noapte. Numai noi, cei care am fost în beciurile Securității, știm ce s-a întâmplat. Mulți nu vor să-și aducă aminte.”, spune Marius Boieriu pentru Q Magazine

Au urmat două săptămâni de anchetă. Muncitorii se temeau că vor fi condamnați la moarte. La ureche le-a ajuns că sunt acuzați de subminarea puterii de stat.

„Tortura la care am fost supus a fost peste puterea umană. Norocul nostru a fost că a aflat Europa Liberă. Au început presiunile asupra lui Ceaușescu. Din subminarea puterii de stat, Ceaușescu a trecut-o pe linie moartă. A spus că ați auzit voi că s-a întâmplat ceva la Brașov, dar nu a fost chiar așa. Un grup de huligani și derbedei, certați cu legea, sub influența băuturilor alcoolice au strigat pe străzile Brașovului împotriva conducerii partidului.”, declară după 30 de ani, M. Boieriu.

Pe 3 decembrie a venit ziua procesului. Nu într-o sală de judecată, ci  într-o încăpere de la Întreprinderea de Autocamioane. Au fost aduși strategic muncitori, membri de partid, care strigau ca protestatarii să fie condamnați la moarte. Marius Boieriu a primit 1 an de închisoare cu suspendare. Apoi, a fost deportat la Piatra Neamț ca un soi de deținut politic. 61 dintre muncitori au primit sentinţe cuprinse între 6 luni şi 3 ani de închisoare, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din ţară din Filiaşi, Târgovişte, Brăila sau Bârlad. Muncitorilor le-a fost interzisă întoarcerea în Braşov, soţiile lor fiind obligate să obţină aprobarea de a-i vizita în oraşele în care li se stabilise domiciliul obligatoriu.

„În România, după 1990, nu s-a schimbat mai nimic. Dintre cei care mi-au cerut condamnarea la moarte, pe unul dintre ei, o lungă perioadă l-am avut șef. Nici la ora actuală nu știm cine au fost anchetatorii, cine ne-a bătut. Au venit 7 autocare cu anchetatori. Totul e secret și acum.”, conchide pentru Q Magazine Marius Boieriu.

La 30 de ani de atunci, astăzi, 14 noiembrie 2017 procurorii Parchetului ICCJ au dat un comunicat. Magistrații anunță că în dosarul „Crimele comunismului”, în care se fac cercetări pentru infracţiuni contra umanităţii desfăşurate de regimul comunist împotriva participanţilor la revolta muncitorească de la Braşov au fost audiate majoritatea victimelor. De asemenea, au fost făcute cercetări şi pentru identificarea angajaţilor de la miliţie şi securitate care au întocmit actele de urmărire penală pentru manifestanţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top