După hotărârea prin care a anulat completurile de 5 de la Înalta Curte, judecătoarea Alina Ghica pentru Q Magazine: Voi sesiza CSM

Vineri, 23 noiembrie, judecătoarea Alina Ghica,vicepreședinte al Curții de Apel București, a declarat ilegală ultima tragere la sorți a completurilor de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și a suspendat activitatea acestora.

 JOI ERA BUNĂ, VINERI N-A MAI FOST

 Hotărârea a generat o serie de atacuri subtile venite din partea unei părți a presei, doar pentru că această decizie dă dreptate solicitării făcută de Liviu Dragnea, cel care a ridicat în fața instanței de la CAB, prin avocata sa, Flavia Teodosiu, chestiunea ilegalității formării noilor completuri de 5. Teodosiu a reclamat faptul că, în lipsa publicării dispozitivului deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, nu putem ști dacă trebuiau trași la sorți doar președinții completurilor de 5 sau toți membrii acestora.

Avocata Flavia Teodosiu a solicitat Curţii de Apel Bucureşti sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie privind dispoziţiile articolului 32 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

 Dacă nu ar fi fost vorba despre Dragnea, hotărârea judecătoarei Alina Ghica ar fi fost perfectă pentru alte mii de oameni vizați. Dar nu contează toți ceilalți-nici dacă dreptul lor la un proces echitabil este afectat-atât timp cât beneficiază de un drept legal un singur om pe care vrem să îl vedem condamnat.

Atacurile nu o vizează doar pe judecătoare, ci urmăresc terorizarea magistraturii și acoperirea unui proces inechitabil în apel unde hotărârea de la CAB va rămâne definitivă.

Pentru securitatea judecătorilor apelului, Alina Ghica va cere Consiliului Superior al Magistraturii atât apărarea reputației sale profesionale cât și  a independenței sistemului judiciar.

Într-o declarație pentru Q Magazine, Alina Ghica a răspuns acuzațiilor potrivit cărora  ar fi intrat ilegal în  dosarul Dragnea vs ICCJ, explicând că nu a fost prima data și că, practic, potrivit regulamentului instanțelor, președinții și vicepreședinții acestora au dreptul să intre în orice cauză, pentru a suplini un judecător, independent de judecătorii de Permanență.

„Am mai intrat de cel putin 10 ori de-a lungul anului 2018 în diferite ședințe de judecată deoarece, potrivit  dispozițiilor legale și regulamentare, înlocuirea unui judecător aflat în imposibilitate obiectivă de a participa în ședința de judecată se face un alt coleg judecător, inclusiv cu cei în funcții de conducere, prin Hotărârea Colegiului de conducerea din instanța respectivă. 

Este ceea ce s-a întâmplat și în privința ședinței de vineri, 23 noiembrie 2018, când imposibilitatea obiectivă de participare a titularului de complet a fost suplinită, în condițiile legale și regulamentare, pe baza Hotărârii Colegiului de conducere al instanței, pe temei factual și legal care poate face oricând obiectul unei verificări din partea organismelor cu competențe specifice în domeniul justiției.

Și eu și alți membri din conducerea Curții am mai intrat în diferite dosare pentru a-i ajuta pe colegii de la Permanență care uneori sunt excedați din cauza volumului de muncă.

Nu este nimic ilegal sau neobișnuit. ”, a explicat judecătorul Alina Ghica pentru Q Magazine.

„În ședinta de vineri, pe rol nu a fost doar dosarul completurilor de 5 de la Înalta Curte de Casație și Justiție,  ci alte 19 dosare. 

Rolul judecatorului este acela de a judeca pe baza probelor, nu a simpatiilor sau antipatiilor unora sau altora.

Comentariile, speculațiile și încercarea de discreditare după ce am pronunțat hotărârea de anulare a deciziei ICCJ, sunt nefondate și sunt un atac la adresa independenței judecătorilor.

Se exercită presiune publică asupra judecătorilor, mai ales că hotărârea mea nu este definitivă, ci urmează să aibă recurs la Înalta Curte.

Voi solicita luni, 26 noiembrie, Consiliului Superior al Magistraturii să apere nu doar reputația mea, ci mai ales siguranța judecătorilor că suntem liberi să judecăm după probe.

Independența sistemului judiciar este esențială într-o societate, indiferent pe cine suntem chemați să judecăm”, a mai spus Alina Ghica pentru Q Magazine.

Este de subliniat faptul că joi, când împreună cu alte două judecătoare de la CAB, Alina Ghica era lăudată pentru decizia de anulare a actului prin care s-au înființat companiile municipale ale Gabrielei Firea, iar vineri era condamnabilă pentru că decizia dată în cazul completurilor de 5 îi respecta dreptul la un proces echitabil lui Liviu Dragnea. Curat deontologie!

DE LA CSM LA CAB – DRUMUL ELIBERĂRII

Judecătoarea Alina Ghica a fost Președinta CSM în epoca Președintelui-jucător Traian Băsescu.

La acea vreme a fost o răsfățată a presei băsiste și una dintre tințele predilecte ale mediei anti-băsiste. O întreagă bătălie politico-mediatică s-a purtat pentru înlăturarea ei din fruntea Consiliului, ceea ce a făcut ca exercitarea până la capăt a mandatului să constituie o adevărată performanță a regimului băsescian în slujba căruia avea reputația că se află alături de alte nume celebre ale justiției selective precum Livia Stanciu, Daniel Morar, Alina Bica sau Laura-Codruța Kovesi.

Astăzi Alina Ghica este vicepreședinte al Curții de Apel București (CAB) și în ultimele zile a ieșit din uitare dând două lovituri crâncene cercurilor oculte de interese care au capturat ilegitim puterea judecătorească, așa numitului „stat paralel” al cărui produs și servitor avea reputația de a fi.

DOUĂ HOTĂRÂRI REVOLUȚIONARE

Mai întâi a pronunțat o decizie prin care a constatat ilegalitatea tuturor celor 22 de companii municipale  înființate de primarul Capitalei, Gabriela Firea, firme despre care liderul USR, Dan Barna, declara că sunt adevărate „țevi de scurs bani publici”.

O întreagă rețea de afaceri se destramă astfel lăsându-o pe primărița capitalei cu o vulnerabilitate electorală de natură a-i istovi energiile îndreptate obsesiv împotriva liderului PSD, Liviu Dragnea, respectiv partidului al cărui membru loial crease aparența de a fi și care i-a servit drept vehicul pentru urcarea în vârful administrației bucureștene.

Imediat după aceea a venit o sentință prin care tragerea la sorți a compoziției completurilor de cinci judecători, pusă în scenă de Președinta ICCJ, judecătoarea Cristina Tarcea, a fost anulată iar activitatea acestora suspendată până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.

DIN NOU DESPRE COMPLETURILE DUBIOASE ALE ÎCCJ

Reamintim că subiectul completurilor de cinci este unul cât se poate de delicat.

Mai întâi CCR a constatat că, ulterior anului 2014, desemnarea președinților acestora altfel decât prin tragere la sorți este neconstituțională, ceea ce face ca toate deciziile lor pronunțate de atunci și până în prezent să fie lovite de nulitate absolută.

În același timp, fără a simți vreo emoție la gândul că niște oameni zac prin închisori condamnați de instanțe ilegal constituite, aceeași doamnă Tarcea a refuzat stabilirea aleatorie a președinților în discuție, pe motiv că noua legislație, care nu mai lasă îndoieli cu privire la obligația de a o face, prevede că tragerea la sorți ar fi trebuit să aibă loc doar la începutul anului calendaristic. Până atunci s-ar fi putut funcționa valabil, vezi Doamne, și cu completuri formate prin încălcarea Constituției. Doar mai erau (lideri politici) nevinovați de lichidat.

Când CCR a spus că asta nu se poate, fără să mai aștepte redactarea considerentelor acestei decizii, harnica Președintă a ICCJ a purces la îndeplinirea procedurii refuzate anterior cu un suspect exces de zel și o regie care sugera frauda.

Citește și PRIMUL INTERVIU

Astfel, tragerea la sorți a avut loc în fața presei, dar fără luarea măsurilor obișnuite în asemenea cazuri care să garanteze lipsa prestidigitației, și cu privire la toți cei cinci membri ai instanțelor în discuție iar nu numai la președinții lor.

Vineri, 9 noiembrie,Cristina Tarcea a tras la sorți noile completuri de 5 judecători.

Foto: Inquam/Octav Ganea

Scopul unei atari abordări, aflate la antipodul totalei inerții inițiale, a fost evident: asigurarea intrării în completurile de cinci judecători a „partenerilor de nădejde” ai procuraturii, specialiști în execuții sumare.

Întâmplarea face ca tocmai Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, să fie cel care a contestat în justiție această procedură și alcătuirea completurilor rezultate din aplicarea sa. Și tot întâmplarea a făcut ca în completul competent cu judecarea respectivei contestații să fie desemnată de Colegiul CAB judecătoarea Alina Ghica.

DUBLA MĂSURĂ

De îndată ce soluția pronunțată de aceasta a devenit cunoscută, presa care îi cântase osanale în trecut i-a sărit în cap. Reproșul, formulat în termeni aspri, s-a referit la împrejurarea că Alina Ghica a intrat în complet pentru a îl înlocui pe un coleg devenit indisponibil, direct prin decizia Colegiului, fără să fi făcut parte din grupul magistraților de rezervă.

Ciudat este că acești critici necruțători și amenințători, nu au zis nici un cuvânt despre înlocuirea judecătorului Stan Mustață (în cele din urmă mort în închisoare) de Camelia Bogdan printr-o manevră care a implicat scoaterea violentă din joc a celui dintâi, arestat la chiar ușa sălii de judecată pe motive inventate, și promovarea celei din urmă pe criterii cu totul discutabile.

Tot aceiași deontologi nu au spus o vorbă despre modul de compunere a completurilor care au judecat-o și condamnat-o pe Mariana Rarinca, răsturnând rocambolesc decizia „inoportună” de achitare a acesteia. Și iarăși nici un cuvânt despre prestația jenantă sub aspect profesional și revoltătoare sub aspectul relei credințe a înseși Președintei CSM, Cristina Tarcea, ale cărei turpitudini se află chiar la originea procesului tranșat în primă instanță de Alina Ghica.

ODISSEA FORMĂRII COMPLETULUI CAB

Ce se poate spune despre includerea judecătoarei Alina Ghica în completul care a judecat la CAB contestarea formării completului dedicat lui Liviu Dragnea, este că, în calitatea sa de vicepreședinte, ea putea fi, potrivit regulamentului, desemnată de Colegiul Director, fapt care s-a mai petrecut în numeroase alte cazuri, nu doar la Curtea de Apel București, ci și la alte instanță din țară, fără vreo conotație politică, fiind o uzanță, iată, ignorată de presă.

Desigur, vacantarea unui loc în complet prin plecarea unuia dintre judecători într-un concediu de câteva zile poate ridica semne de întrebare într-o lume a justiției în care toți suflă și în iaurtul coincidențelor inocente, după ce s-au ars cu ciorba abuzurilor celor mai cinice.

Nu se poate exclude că judecătorul Vasile Bîcu s-a retras chiar de frică.

Într-o admosferă tensionată dominată de ură și suspiciune, în care presiunea politică internă și externă, fie și numai implicită, asupra actului de justiție, se îmbină cu presiunea batalioanelor de asalt care ocupă strada sfidând legea și ordinea, este greu să judeci cauze care implică ținta politică principală a zilei, demonizatul Liviu Dragnea.

După cum ne putem imagina că judecătorii care ar fi putut să ia locul celui absent, au preferat să se abțină nu neapărat pentru că erau supraîncărcați cu alte multe dosare (ceea ce la o cercetare onestă se verifică), ci pentru că au socotit că un vicepreședinte al Curții are mai multă putere spre a rezista la presiunile care fără îndoială urmau să se facă asupra lui.

Aceasta nu vorbește despre vreo vină a Alinei Ghica, ci despre bolile grave ale societății românești actuale; ale unei justiții care și-a pierdut odată cu inocența și credibilitatea, în mod special.

Spre deosebire de anii trecuți, în prezent, după ce reflectoarele s-au pus asupra magistraților și s-a văzut că „regele este gol”, a intra în dosare sensibile nu mai este un exercițiu acoperit de impunitatea oferită de puterea politică, ci dimpotrivă, o afacere de risc maxim, asemenea mersului pe sârmă fără plasă de siguranță.

O TEVATURĂ SUSPECTĂ

De ce, însă, atâta tevatură pentru o hotărâre nedefinitivă? Căci așa este hotărârea pronunțată de  judecătoarea Ghica.

Motivele evidente sunt trei. Pe de o parte, pentru că „statul mafiot” atrage atenția celor pe care i-a socotit ai săi că pocăința nu este admisă și că orice încercare de fugă din mocirlă se pedepsește cumplit.

Pe de altă parte, întrucât trebuie terorizați judecătorii care urmează să judece apelul, respectiv cei de la ÎCCJ.

Și, în fine, în al treilea rând, fiindcă este necesar să se abată atenția de la un detaliu tulburător: cei care vor judeca apelul – judecătorii ÎCCJ – sunt chiar aceia care fac obiectul contestării, deci al judecății – adică niște judecători care își vor judeca propria cauză, făcând, prin inevitabilul lor partizanat, dintr-o eventuală casare a hotărârii prununțată de Alina Ghica, potrivit normelor și jurisprudenței CEDO, produs al unui proces inechitabil. (De aceea, poate o abținere în bloc a judecătorilor ÎCCJ, desigur contrară calculelor politice, și retrimiterea dosarului spre judecarea apelului tot de către un complet al CAB, ar fi soluția cea mai curată din punctul de vedere al statului de drept.)

Toată această poveste, pe lângă altele care se adună zilnic, dovedește nevoia resetării jocului politico-judiciar.

Fără o întoarcere la linia de plecare și repetare a startului în condiții convenite cu claritate, și eventual sub protecția unor sancțiuni viitoare mai severe, nu se va asana mlaștina justiției politizate și nici nu se va recâștiga pacea socială de care națiunea română, pusă sub semnul atâtor primejdii, are atâta nevoie.

Aceasta nu depinde, însă, de magistrați, ci de factorul politic, de măsura în care acesta este mai preocupat de nevoile românilor decât de interesele străinilor, și mai mult de soarta viitoarelor generații decât de cea a viitoarelor alegeri.