Mircea Ionescu Quintus a încetat din viață

Mircea Ionescu Quintus, președintele de onoare al PNL, a încetat din viață. În luna martie împlinise 100 de ani și a fost unul dintre principalii lideri liberali de după 1990, fiind unul dintre artizanii repunerii în activitate a PNL în epoca postcomunistă. Într-o perioadă în care politica în România s-a făcut pe baricade, maniheist, Mircea Ionescu Quintus a asigurat nu doar reactivarea unui partid istoric, care traversase deșertul comunismului. Cel de care ne despărțim astăzi a asigurat supraviețuirea liberalismului, configurarea unui partid care a contat în 27 de ani în jocul politicii mari.

Mircea Ionescu Quintus se retrăsese din viața publică și trăia la Ploiești, acolo unde s-a și stins din viață. Lucra la o nouă carte de epigrame.

Este liberalul cu vocația consensului, care a asigurat, în vremuri tulburi, în primii ani de după 1989, existența partidului. A fost președintele liberalilor (1993-20010 în perioada în care aceștia s-au aflat la guvernare, a fost susținător al unificării liberale, pe care, alături de Valeriu Stoica, a înfăptuit-o. Apoi, a devenit mentor al PNL, președinte onorific, perioadă în care a intervenit în momentele critice, solicitând păstrarea unității liberale.

De fapt, Mircea Ionescu Quintus este supraviețuitorul în politica românească, alături de Ion Iliescu. Este cel care a traversat un veac de istorie, făcând istorie și politică de anvergură.

Liberalii îi datorează lui Ionescu Quintus, supraviețuirea pe scena politică. În mare măsură. Cel plecat dintre noi a știut să adapteze liberalismul la scena politică din România, schimbând partenerii de alianțe, negociind cu adversarii politici, asumându-și întotdeauna criticile cu eleganța coborâtă din interbelic.

În luna martie, când a împlinit centenarul, Mircea Ionescu Quintus a fost decorat cu cea mai înaltă distincție a statului – Steaua României în grad de ofițer. La momentul acela, ne-a arătat tuturor că o viață cât o istorie se trăiește cu umor. 

Politicianul Mircea Ionescu-Quintus s-a născut în Ucraina, la 18 martie 1917, și a copilărit la Ploiesti. Și în perioada în care era ministru sau senator, Ionescu Quintus făcea naveta la Ploiești. Nu l-a atras fastul Bucureștiului.

Quintus era pseudonimul literar al tatălui sau, Ion Ionescu, avocat și fruntaș liberal, refugiat în Ucraina, care la întoarcerea în țară, a devenit nume pe actul de naștere al fiului său Mircea.

A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Bucuresti în anul 1938. In timpul studenției, în 1936, a adoptat ideile liberale și i-a avut ca mentori pe I. G. Duca şi Nicolae Iorga. S-a înscris oficial în P.N.L. în 1945,în aceeași zi cu soția sa, Viorica.

A luptat pe front în al doilea Razboi Mondial, la Cotul Donului, a fost deținut politic în perioada regimului totalitar. In 1952, cand era deținut la Canal, s-a născut singurul său fiu, Răzvan Ionescu Quintus.

A fost eliberat în 1954 din lagărul de muncă de la Borzești. A scris versuri în acea perioada și le-a publicat abia în 2001, în volumul ,,Moara dracilor’’.

În perioada 1940-1987 a fost avocat la Baroul Prahova, în 1991 a devenit profesor universitar de Drept constituțional la Universitatea de Inventică din Ploiești, deținând această funcție până în 1993.

In perioada 1990-1992 a fost vicepreședinte al PNL și intre 1993-2001 președinte al Partidului National Liberal.

A fost deputat de Prahova intre 1990 si 1992, vicepresedinte al Camerei Deputatilor intre 1990-1991. In 1991 a fost numit Ministrul Justitiei în guvernul condus de Theodor Stolojan, între 1996-2004 era senator de Prahova, indeplinind in perioada 1996-2000 funcțiile de vicepreședinte și președinte al Senatului.