Patriarhul Daniel la moartea lui Eugen Simion: Opera sa rămâne o moștenire inestimabilă

„Am primit cu multă tristeţe vestea trecerii din această viaţă, în ziua de 18  octombrie 2022, a distinsului academician Eugen Simion, ilustru istoric şi critic literar, profesor universitar, scriitor şi fost preşedinte al Academiei Române.” a transmis Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, marți seara.

• CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
• Criza facturilor neplătite lovește economia
• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
• Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani

„Autor a peste 3.000 de articole şi studii publicate în reviste literare şi culturale din ţară şi străinătate, venerabilul academician Eugen Simion rămâne autorul unei opere compuse din cărţi fundamentale pentru literatura română şi cultura românească modernă şi contemporană.

În calitate de vrednic preşedinte al Academiei Române, domnul Eugen Simion a iniţiat proiecte majore, esenţiale pentru sfera culturii umaniste din România, precum Dicţionarul General al Literaturii Române, Dicţionarul Etimologic al Limbii Române, Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic (DOOM), editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu şi, deloc în ultimul rând, Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români.

Tot în numele Academiei Române, domnul Eugen Simion a desfăşurat o prolifică activitate în slujba promovării culturii naţionale româneşti, fiind el însuşi unul dintre străluciţii reprezentanţi ai acesteia, una dintre personalităţile care au inspirat mai multe generaţii de istorici şi critici literari, scriitori, cercetători, profesori şi studenţi.

Asiduitatea cu care a urmărit şi coordonat proiecte culturale capitale în sfera universitară şi academică, precum şi slujirea de la catedră şi prin scris a valorilorspirituale ale poporului român, l-au transformat pe marele om de cultură Eugen Simion într-unul dintre cele mai înalte repere şi modele cărturăreşti.

Opera sa, atât de cunoscută şi apreciată, rămâne o moştenire inestimabilă în istoria culturală a României.

Cu profunde sentimente de compasiune pentru membrii familiei, pentru prietenii şi colegii din Academia Română, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel care este Învierea şi Viaţa, să odihnească sufletul academicianului Eugen Simion împreună cu drepţii, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi. 

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, se arată în mesajul transmis.

La rândul său, fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi, a evocat rolul de mentor al multor generații de literați pe care l-a avut academicianul Simion.

„Nu pot fi decât subiectiv în privința lui Eugen Simion, fost președinte al Academiei Române. Chiar dacă nu i-am împărtășit opiniile politice, regret plecarea unui mare critic literar – care a scris pagini importante despre opera lui A.E. Baconsky, l-a editat în colecția de mari scriitori români (inspirată din Pleiadele de la Gallimard) și a marcat, ca profesor, multe promoții de literați.

Eugen Simion încarna finețea și politețea unor timpuri dispărute și adunase în silueta sa de gentilom partea cea mai subtilă din istoria culturală a țării noastre. Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris Baconschi pe pagina sa de socializare.

Academicianul Eugen Simion a murit, marţi, la vârsta de 89 de ani, a declarat preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. „Era internat la Spitalul Elias. Imobilizat”, a declarat Pop.

Academicianul Eugen Simion amintea într-un text scris pentru Q Magazine, în 2013,  că simbolurile noastre naționale sunt Eminescu și imnul național, indiferent de globalizarea  contemporană. 

 „Spirit național, poet național, specific național… sunt formule care circulă mai rar în limbajul publicistic de azi. Nu intră, după unii, în noua corectitudine politică și nu se împacă deloc, zic alții, cu procesul globalizării. 

Ideea că Eminescu este poetul nostru național, cum a zis întâi Iorga și, apoi, G. Călinescu, a trezit și trezește încă mari proteste în rândurile unor intelectuali (elitiști) care, considerându-l pe autorul Odei în metru antic, un anti-modern, un reacționar și, în genere, un poet prăfuit din secolul al XIX-lea, se simt ultragiați în gustul lor estetic și în opțiunile lor internaționale. N-au dreptate nici în cazul lui Eminescu, nici în iritarea lor față de spiritul național și, în genere, față de tot ce sugerează simbolurile identității noastre. Eminescu este, pe drept, considerat de români poet național pentru că el e, înainte de orice, un mare poet și, citindu-l, se regăsesc în el, cu filosofia lor de existență și cu melancoliile, suferințele, complexele și valorile istoriei lor, un mit pe care nu trebuie să-l provocăm în fiecare zi, fie cu laudele noastre insultătoare, fie – cum  se întâmplă de multe ori în ultima vreme – cu zeflemeaua noastră nenorocită.

Nici ziua noastră națională (1 Decembrie) nu scapă, am observat, de sarcasmul lui Mitică, în ipostaza în care Mitică al lui I.L. Caragiale (care, în operă, este un tip simpatic, înzestrat cu o ironie fină), Mitică – zic – postmodern și globalist, se arată sastistit de Eminescu, de limba română și de tot ce ține de tradiție! L-am auzit pe acest Mitică, ba protestând că ziua națională cade iarna și, dacă ea cade iarna, este vreme rea și, în consecință, ar trebui s-o mutăm vara, ba că imnul național este prea tărăgănat și că ar trebui să aibă ritmuri mai iuți, ba că nu mai corespunde aspirațiilor noastre de azi… Ar fi prea naționalist. Nu-i deloc naționalist, este un mesaj care vine dintr-o istorie tragică pentru noi și mesianismul lui pe mine, unul, mă emoționează de câte ori îl aud cântat, tărăgănat, ca o doină jeluitoare…

Nu-i înțeleg și nu-i admit, vreau să spun, pe cei care iau în râs simbolurile națiunii lor și nici pe cei care încearcă să facă mari cariere în cultură și politică, batjocorind pe Eminescu, socotind că este primejdios a publica articolele sale politice pentru că ele sunt reacționare, nu progresiste. Acești cârtitori nu știu că marea creație nu este nici progresistă, nici conservatoare și că de multe ori anti-modernii au creat, în fond, modernitatea în literatură.”, scria atunci Eugen Simion.