El a catalogat pilonul II al asigurărilor private drept cea mai mare păcăleală postdecembristă pentru contribuabilii români.
Deputatul de Iaşi susţine că ar fi fost mai eficient ca statul să fi continuat singur gestionarea sistemului de cotizații pentru pensii. „Din luna martie 2011, contribuţia obligatorie la un fond de pensii administrat privat este de 3% din salariul brut al fiecărui contribuabil, urmând ca până în anul 2016 să ajungă la 6%. Potrivit Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, numai în luna august 2011, 44 de milioane de euro au fost virate către fondurile de pensii din Pilonul II. Rezultă o afacere de jumătate de miliard de euro anual care, pe parcursul a încă cinci ani, ar trebui să-şi dubleze dimensiunile.
Profitabilă pentru privaţi, afacerea este extrem de păguboasă pentru stat şi cetăţean. În loc să intre în vistieria ţării, banii sunt colectaţi pe logistica şi cheltuiala statului, după care sunt viraţi către fondurile private. Într-o accepţiune simplă şi corectă, statul cheltuie pentru a aduna o sumă de bani, o dă cu titlu gratuit unui privat, după care îi împrumută de la acel privat, ca ulterior să-i returneze cu dobândă (titlurile de stat). De altfel, acest mod al statului de a face management reprezintă unul dintre motivele pentru care deficitul la fondul naţional de pensii depăşeşte astăzi 14 miliarde de lei”, a explicat Oajdea.
Românii sunt minţiţi, statul nu garantează nimic
Deputatul merge şi mai departe şi atrage atenţia că statul nu garantează populaţiei contribuţiile în sistemul privat. „Pilonul II de pensii nu este doar o afacere păguboasă pentru stat, ci şi o mare păcăleală. Majoritatea participanţilor la fondurile private de pensii au impresia că statul le garantează contribuţiile. În realitate, alineatul 5 al articolului 15 din legea nr.187 din 24.10.2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, prevede că «în situaţia în care se constată de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare că resursele financiare ale Fondului de garantare prevăzute la alin. (1) sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiei către participanţi şi beneficiari, acesta poate apela la împrumuturi garantate de statul român, contractate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind datoria publică». În caz de nevoie, Fondul de garantare poate apela la statul român pentru împrumuturi, dar nu este obligat să o facă. Practic, nimeni nu garantează contribuţiile participanţilor, este o inginerie financiară!
Totuşi, sub masca grijii faţă de pensionari, statul român obligă cetăţenii să crediteze fondurile private fără să le garanteze nimic. Dacă astăzi aceste sume de bani nu ar mai merge la fondurile private, toate pensiile din România ar putea să crească de a doua zi cu 5%, fără niciun efort bugetar suplimentar”, a completat Daniel Oajdea.














































