Referendumul Cataloniei pune pe jar Spania. De ce vrea Barcelona independența

Catalonia are 7,5 milioane de locuitori care vorbesc o limbă distinctă, este una dintre cele mai bogate regiuni iberice, puternic industrializată și cu turism exploziv (Barcelona și Costa Brava). Contribuie cu 19% la bugetul de stat al Spaniei și primește înapoi 5%. Are autonomie recunoscută, cu Guvern și Parlament proprii, cu limba catalană recunoscută oficial.

Catalanii vor independență și un stat nou, separat, la care există posibilitatea să adere în viitor și o provincie franceză de lângă Pirinei, Russillon, precum și Insulele Baleare și Valencia. Dacă acest referendum trece și dacă ar fi recunoscut de Spania (improbabil), catalanii vor să adere separat la UE. Este un scenariu de care nimeni în Europa, la nivelul decidenților, nu vrea să audă. Costa Brava, Sagrada Familia și FC Barcelona ar căpăta altă identitate?

Guvernul catalan a anunţat că deschide peste 2.000 de secţii de vot în regiune, însă poliţia centrală, mobilizată de Madrid, a depus eforturi să le închidă. De altfel, conform unui anunţ al Guvernului spaniol, au fost sigilate 1.300 din cele 2.315 şcoli în care au fost organizate secţii de votare pentru  referendum.

Populaţia care vrea să sfideze interdicţia impusă de Guvernul spaniol şi să se prezinte la urne a fost îndemnată să îşi tipărească propriile buletine de vot, după ce autorităţile de la Madrid au confiscat milioane de buletine de vot.

În baza unei legi adoptate de Parlamentul local, liderii catalani susţin că ar putea declara independenţa de Spania în 48 de ore după vot.

“După proclamarea oficială a rezultatelor, care ar urma să dureze câteva zile, există o perioadă de 48 de ore pentru a proclama independenţa, dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca noi să facem încă un apel, în noaptea de 1 (duminică spre luni – n.r.) pentru necesitatea de a ne aşeza şi a discuta, pentru a rezolva această chestiune în mod politic”, a declarat preşedintele catalan Carles Puigdemont.

Potrivit unui sondaj realizat de Guvernul spaniol în iunie 2017, 41% dintre catalani ar fi în favoarea independenţei, faţă de 50% care i se opun. Însă atitudinea Madridului a dus la o creştere la 85% a proporţiei celor care vor un vot. 

Istoricul Cataloniei

Este printre primele regiuni care au fost cucerite de Imperiul Roman. În Evul Mediu a avut un grad de autonomie ridicat față de alte regiuni ale Spaniei și și-a întărit influența până în Insulele Baleare, Sardinia și, pe continent, până la Valencia. S-a aflat între provinciile spaniole cucerite de mauri. În secolul al XII lea ținutul a fost adus în componența Regatului de Aragon, iar în această perioadă a devenit o putere maritimă.

Căsătoria din 1469 dintre Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilla este piatra de hotar în istoria Spaniei. Acesta este momentul unificării țării și al dezvoltării sale ca mare putere. Au realizat Reconquista (recucerirea) teritoriilor de sub dominația maură, au finanțat călătoria lui Cristofor Columb și au descoperit America (1492). Este momentul de maximă înflorire a Regatului Spaniei, care avea să devină principala putere navală a lumii. Până în 1588, când a flota spaniolă, Invincibila Armada, a fost distrusă de Elisabeta I a Angliei.

De la formarea Regatului Spaniei și până în secolul XIX, Catalonia a fost parte integrantă a Spaniei, cu perioade scurte când a fost cedată Franței, însă, indiferent de guvernanță, această regiune a luptat pentru recunoașterea limbii proprii și a unei autonomii în privința taxelor. Și a avut lungi perioade în care i s-au acceptat aceste solicitări, însă nu și independența.

În 1901, s-a fondat Solidaritatea Catalană, care avea să se transforme în 1931 în Partidul Republican Catalan, o mișcare a muncitorilor mai întâi, care s-a transformat într-o formațiune extinsă care solicita independența față de Spania. În acest interval, Catalonia a avut o mare autonomie economică și de limbă, care a permis industrializarea puternică a regiunii.

În timpul războiului civil, 1936-1939, Catalonia a fost de partea republicanilor, însă câștigarea războiului de către generalul Franco (de extremă dreapta) a însemnat suprimarea tuturor drepturilor câștigate de catalani de-a lungul istoriei. După moartea lui Franco (1975), când Spania a redevenit regat, noua Constituție (1978) a acordat drepturi de folosire a limbii catalane.

Al doilea referendum pentru independență

Acesta este al doilea referendum pentru independenţă organizat de Catalonia în ultimii trei ani. În 2014, preşedintele Generalitat a încercat să organizeze un vot, însă Madridul l-a declarat imediat ilegal. În pofida acestui lucru, o consultare populară cu valoare simbolică a fost organizată pe 9 noiembrie 2014. Rata de participare s-a apropiat de 40%, iar aproximativ două milioane de alegători (80% dintre alegători) au spus “da” independenţei.

Impulsionat de succesul de atunci, pe 6 septembrie 2017, Parlamentul catalan, unde separatiştii sunt majoritari după alegerile regionale din 2015, a votat o lege care prevede un referendum privind independenţa Cataloniei.

Acest text a fost suspendat imediat de Curtea Constituţională spaniolă. Pentru Mariano Rajoy, scenariul independenţei este imposibil, pentru că este contrar Constituţiei spaniole, care garantează unitatea ţării.  

Preşedintele catalan Carles Puigdemont, fost jurnalist şi susţinător vechi al independenţei, a preluat conducerea luptei pentru acest referendum, care nu este susţinut în unanimitate de formaţiunea sa.

Oficiali de la Madrid, inclusiv Procurorul General, au avertizat că Puigdemont ar putea fi arestat pentru faptele sale, deşi această opţiune nu este luată în calcul deocamdată.

Potrivit analiştilor, tabăra “da” ar urma să câştige la urne, pentru că alegătorii favorabili independenţei vor fi cei motivaţi să încalce interdicţia de vot. Însă rata de participare va fi, probabil, scăzută, astfel că rezultatele nu vor prezenta prea mare credibilitate.

Cu toate acestea, represiunea lansată de Guvernul spaniol i-a subminat propria imagine în ţară şi în Europa. Separatiştii speră să iasă consolidaţi din această criză.