Romii, între stereotipul „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani!” și cariere de succes în toate domeniile. Explicațiile președintelui Agenției pentru Romi, Iulian Paraschiv

„Statul român m-a educat, statul român m-a format”, a fost recunoașterea și recunoștința sub care s-a derulat dialogul meu cu IULIAN PARASCHIV, președintele Agenției pentru Romi.

• Cele mai scumpe ouă de Paște
• Mitropolitul Olteniei explică ce înseamnă să mergi în Galileea
• Răspuns la conflictul din Gaza. Turcia a rupt relațiile comerciale cu Israel
• Soția fostului președinte Nicolas Sarkozy, audiată ca suspect
• Volodimir Zelenski prezintă cifrele terorii ruse din luna aprilie

ROMII ȘI VOTUL

Ați declarat la un moment dat că „politicul mimează grija pentru minoritatea romă” și că Strategia dedicată acestei minorități nu are un buget alocat. E valabil și astăzi? Sau între timp s-au mai schimbat lucrurile?

Nu aș putea spune că lucrurile au rămas la fel ca în 2001, când a  fost adoptată prima strategie pentru îmbunătățirea situației romilor, însă nu s-au întâmplat atât de multe pe cât prevedea documentul.

Măsurile adoptate prin această strategie, dar și prin următoarele, deși au fost binevenite, nu au fost însoțite și de o bugetare adecvată, iar aceasta a fost critica majoră a societății civile. În plus, a existat o prăpastie între măsurile adoptate la nivel central și cele implementate, efectiv, la nivel local, la nivelul cel mai aproape de cetățean și comunitatea cu romi. Este foarte adevărat că în România în ultimii 30 de ani, atunci când au avut loc alegeri, pe parcursul mai multor cicluri electorale, voturile romilor au fost importante pentru politicieni, deopotrivă de stânga sau de dreapta, au încercat să îi convingă că ei merită votul și încrederea lor. Firește, adesea a funcționat și trocul vot pentru un kilogram de zahăr, sau un litru de ulei, ori alte metode similare de cumpărare a voturilor. Atunci când am afirmat că politicul a mimat grija pentru minoritatea romă, cam asta am avut în minte. Faptul că în multe comunități din România asfaltul se oprește acolo unde începe comunitatea romă, ori că abandonul școlar în foarte multe comunități este în continuă creștere,  sunt realități pe care încercăm să le rezolvăm prin noua Strategie de incluziune a romilor. Numai că cei care stabilesc modul și ritmul în care o comunitate se dezvoltă sunt autoritățile publice locale. Avem nevoie de o mai mare responsabilizare a actorilor politici din plan local, nu doar o dată  la patru ani,  la alegeri, prin strângeri de mână, ci prin acțiuni concrete, care să vizeze inclusiv comunitatea romă. 

La recensământul din 2021(efectuat în 2022) s-au autodeclarat 569.477 romi Foto Mihail Cratofil

Toate lucrurile acestea se pot îmbunătăți atunci când minoritatea romă va  înțelege importanța participării la vot și când va ști să se mobilizeze în jurul propriilor interese, astfel încât și acestea să fie reprezentate la nivelul deciziei locale.

Iată, după trei decenii de investiții graduale în politicile pentru incluziunea romilor, putem număra, astăzi, doar în învățământul preuniversitar, în anul școlar curent,  463 de mediatori școlari romi angajați, care deservesc școlile din comunitățile cu romi, și 267 profesori de limba rromani. În sistemul de educație sunt înscriși 88.595 elevi romi care și-au asumat identitatea romă, dintre care 42.339 fete rome. Sau putem vorbi despre 19.586 elevi romi care studiază limba rromani, iar în învățământul preșcolar 501 de copii romi învață în limba maternă la grădinițe. Asta ca să nu vorbesc de numeroasele locuri distinct alocate pentru minoritatea romă în universitățile din România. Ori de cele aproximativ 400 de mediatoare sanitare rome angajate în sistemul sanitar și active în comunitățile lor. Toate acesta au fost posibile cu ajutorul deciziei politice mobilizate la nivel central, însă avem nevoie de o mai bună coordonare la nivel de comunitate, al autorităților publice locale, pentru a avansa și în alte domenii care necesită investiții de durată, cum sunt cele în infrastructură, spre exemplu.

AMENINȚAREA CU „ȚIGANUL”

Spuneați că minoritatea romă este hulită în România. Sunt vinovați românii pentru asta sau romii?

Minoritatea romă rămâne cea mai nepopulară minoritate din România, dar și din Europa. Când spun asta mă refer în primul rând la felul în care romii sunt percepuți în mentalul colectiv: ca cei care nu vor să muncească, cei care nu vor să își trimită copiii la școală, ori cei ne fac de râs în afara țării.  Toate acestea spun multe despre felul în care romii sunt priviți în România. Noi creștem cu amenințarea părinților potrivit căreia „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani sau Vine țiganul și te fură!”. Desigur, dacă nu te ridici la nivelul așteptărilor „te îneci precum țiganul la mal”, sau „țiganul este țigan și în ziua de Paște”.  Toate aceste zicale folosite pe larg în societate nu fac decât să inoculeze noii generații, copiilor și tinerilor, stereotipuri și prejudecăți după care se vor conduce în societate ca adulți. Acestea alimentează stigmatizarea semenilor lor de etnie romă și conduc, în final, la respingerea, marginalizarea unei întregi minorități etnice de către majoritate. Și mai există un efect: internalizarea stigmatului social de către etnicii romi și afectarea stimei de sine a tinerilor romi, care ajung să-și urască propria identitate, de teama respingerii sociale.

Și totul pleacă de la carențele de respect pentru cel diferit, existente în societatea noastră.

Folosirea etnonimului „rom”, propriu minorității rome, în locul exonimului peiorativ „țigan”, ar fi primul pas pentru construcția unei relații corecte minoritate-majoritate. 

Spre exemplu, în limba rromani nu există termenul „țigan”, ci spunem „tu sam rom?” (ești rom/de etnie romă?).

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definea până de curând termenul „țigan” drept „o persoană negricioasă cu apucături rele”, fapt ce însemna că dacă te nășteai într-o familie de romi, primeai automat această etichetă încărcată de stigmat. Cum ar putea cineva să își asume o identitate pe care majoritatea o etichetează astfel?

Și majoritatea sondajelor de opinie comandate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării arată nepopularitatea romilor!

Exact. De pildă, în 2020, 70% dintre români aveau foarte puțină încredere sau deloc în romi, în vreme ce în 2018, un studiu reliefa faptul că 72% dintre români nu au încredere în romi.

Practic, 7 din 10 români!

Doar 1 din 10 români își dorea ca o persoană de etnie romă să îi fie rudă, și doar 2 din 10 români și-ar dori ca un rom să îi fie prieten. Vă dați seama ce distanță socială este între minoritarii romi și majoritate? Pornind de la aceste realități, Agenția Națională pentru Romi – instituția pe care o coordonez în prezent -, Centrul Național de Cultură a Romilor Romano Kher, alături de organizațiile civice ale romilor, ne-am canalizat eforturile în a schimba această situație de fapt. Ne propunem să schimbăm aceste percepții despre minoritatea romă printr-o mai bună cunoaștere a contribuției romilor la societatea noastră, astfel încât să nu mai fie priviți prin prisma stereotipurilor și prejudecăților.

Poate este și vina noastră, că nu am știut să ne prezentăm cine suntem cu adevărat în societate, de aceea dorim să schimbăm narativul despre minoritatea romă prin prisma numeroaselor modele de etnie romă, care – vă asigur – nu sunt excepții în România.

Știu, și chiar am scris despre asta după un eveniment pe care l-ați organizat la Academia Română și unde am întâlnit câțiva romi cu cariere uimitoare. Ați lansat o campanie „Romi pentru România”. Ce vă propuneți prin ea?

Să arătăm o realitate puțin cunoscută despre noi.

Minoritatea romă în România, dar și în Europa este privită din două perspective larg mediatizate: prima este cea a romilor săraci, a romilor infractori, a celor care nu vor să muncească,  nu își trimit copiii la școală, a romilor care ne fac de râs peste hotare. Cea de-a doua perspectivă, la fel de mediatizată în ultimii 30 de ani, este cea a romilor care afișează opulență în acțiunile lor: nunți fastuoase, cu maneliști cunoscuți, ținute extravagante, cravate de aur, mașini scumpe, sau anumite personaje cu expunere excesivă la televizor, așa-numiții influenceri pe rețele de media sociale, care aduc dezavantaje minorității rome în ansamblu.

Campania „Romi pentru România” asta își propune: să aducă în atenția publicului larg contribuția pe care romii au avut-o, o au și o pot avea la dezvoltarea societății românești – și a României în ansamblul ei.

Foarte puțini români cunosc traumele istorice ale minorității rome cum ar fi cei 500 de ani de sclavie, cei 25.000 de romi deportați în Transnistria din timpul Holocaustului, din care doar jumătate au supraviețuit, de perioada de asimilare forțată și negare a dreptului la identitate din timpul comunismului. Însă și mai puțini români cunosc contribuția pe care romii au avut la dezvoltarea societății românești, rolul în istorie și vorbesc aici despre Războiul de Independență din 1877, la care și romii au participat.

De asemenea, romii au luptat pe front alături de soldații români în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, iar în anul Marii Uniri 1918, la Ibașfalău (actualul Dumbrăveni, județul Sibiu), romii s-au organizat pentru prima dată și au susținut Actul Marii Uniri.

Faptul că romii și-au declarat susținerea pentru reîntregirea țării este un reper istoric important pentru minoritatea romă în spațiul românesc și pentru ceea ce România este astăzi. În Campania „Romi pentru România” vorbim despre acea parte invizibilă a istoriei minorității rome și despre romii cu contribuții remarcabile, însă necunoscute publicului. Avem o serie de personalități pe care alături de Centrul Național de Cultură a Romilor încercăm să le facem cunoscute publicului larg: vorbesc aici despre personalități precum Charlie Chaplin, Anton Pann – scriitor și compozitor, rom căldărar care a compus muzica pentru imnul României „Deșteaptă-te române!”. Toți cei care citesc informația sau văd mesajele campaniei noastre rămân surprinși să afle aceste lucruri. Voievodul Ștefan Răzvan, Yul Brynner, un actor de renume internațional,  Ianoș Paris, erou al Revoluției Române din 1989, muzicieni precum Johnny Răducanu sau Anca Parghel, Connect-R, actorul și regizorul Tony Gatlif, fotbalistul Andrea Pirlo,  o serie întreagă de personalități din plan intern sau internațional impactează pozitiv cititorul atunci când află că aceștia au origini rome.

Promit să scriem și în Q Magazine despre ei, cum am mai făcut-o de altfel…

Aceasta este o parte importantă a campaniei demarată de noi, „Romi pentru România”  și o altă parte, la fel de importantă, aduce în prim-plan romii de excepție. Ei constituie valori în sine și sunt exemple de urmat pentru întreaga societate românească: vorbesc aici despre  elevi olimpici, care își asumă identitatea romă.

Agenția Națională pentru Romi în acest an, în luna februarie, a adus la Palatul Victoria, la o ceremonie de premiere a excelenței, la o întâlnire cu prim-ministrul de la acea vreme, un număr de 30 de elevi din mai multe județe, cu medii de peste 9,50, elevii care excelează în domeniile lor de interes și cu care ne mândrim. Eu sunt tare bucuros că au avut curajul să-și asume identitatea într-o lume în care etichetarea și stigmatul creează prejudicii minorității rome. Îi felicit din nou pe această această cale, iar faptul că au curaj să-și recunoască apartenența poate reprezenta un start și pentru mulți alți elevi și eleve, sau adulți, profesioniști desăvârșiți în domeniile lor de activitate: avocați, medici, profesori de etnie romă, dar care încă nu își recunosc apartenența etnică.

Campania „Romi pentru România” își dorește să aducă în prim plan elemente pozitive, contribuția romilor la dezvoltarea statului român, personalități cunoscute sau oameni obișnuiți, dar care excelează în domeniul de activitate, pentru a arăta o altă față nevăzută, neștiută, a minorității rome.

Cum aminteam mai devreme, am participat la una dintre acțiunile organizate de Agenție la Academia Română și am rămas plăcut surprinsă de romii pe care i-am întâlnit acolo, de poveștile lor de succes, de cariera lor profesională. De ce acești oameni sunt recunoscuți și prețuiți de români, dar nu devin modele și pentru romi?

Vă mulțumesc pentru participare și vreau să mulțumesc pe această cale și președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop, pentru deschidere și pentru faptul că pentru prima dată în Aula Academiei Române a fost un eveniment organizat cu o temă care ține de minoritatea romă. A fost un semnal dat întregii societății românești faptul că cel mai înalt for științific  a fost alături de Agenția Națională pentru Romi  și partenerii săi,  în demersul de a aduce în prim-plan contribuția romilor la dezvoltarea societății românești, sub egida campaniei „Romi pentru România”.

La Academie am avut oameni cu reale succese profesionale: medic de etnie romă, preot de etnie romă, o profesoară de la Academia de Studii Economice care și-a asumat public identitatea romă,  artiști romi care concertează pe marile scene ale lumii s-au alăturat acestui demers într-un recital de muzică clasică. În ultimul timp societatea românească se află într-o criză a reperelor morale, iar romii nu văd de ce ar fi diferiți de restul societății. Vorbim despre o societate în care este mai relevant să faci bani mulți și rapid și devine mai puțin important mijlocul prin care ajungi acolo. Statutul profesional și poziția în societate nu mai sunt date de parcursul educațional și de poziția pe care o ocupă cineva, ci mai degrabă de cât de multe resurse financiare a acumulat și mai ales cum faci ca acest fapt să se vadă: conducând o mașină cât mai scumpă, frecventând anumite cercuri exclusiviste, consumul redus de tot ce înseamnă carte, teatru, muzică clasică șamd. Minoritatea romă respectă întru totul starea societății românești. Noi nu putem avea pretenția ca o minoritate să fie altcumva decât se prezintă societatea în ansamblu. Dezbaterea de la Academia Română a avut acest rol, de a aduce în prim plan aceste personalități de etnie romă, iar faptul că au avut curajul să își asume identitatea etnică este un plus pentru minoritatea romă pentru că arată societății noastre că există și altceva: există plus-valoare, există și alt tip de de romi decât cei portretizați stereotipal de mass media: romi de succes, romi cu rezultate remarcabile în profesiile lor, care nu și-au renegat identitatea. Această situație, de minoritate hulită, nu poate fi schimbată decât prin puterea exemplului și apelând la modele de succes.

Semnalul pe care am încercat să îl dăm alături de Academia Română și partenerii noștri – Centrul Național de Cultură a Romilor, Departamentul pentru Relații Interetnice, plus o parte a organizațiilor active în domeniul incluziunii romilor -, a fost acela că minoritatea romă are nevoie de o reconciliere istorică cu societatea românească pentru acceptarea diversității, pentru acceptarea celuilalt și pentru promovarea valorilor acestei minorități în cultura și civilizația românească în ansamblu.

Dumneavoastră, care îi cunoașteți cel mai bine pe romi, ce le reproșați? Și ce au ei important pentru cultura și profilul moral al României, în ansamblu?

Este o întrebare foarte grea…Dacă ar fi să privim în ultimii 30 de ani, nu am învățat să ne mobilizăm în jurul propriilor interese, nu am reușit să coagulăm energiile, să trecem peste orgoliile personale și să vedem dincolo de interesul pe termen scurt. Ar trebui să privim dintr-o perspectivă mult mai largă în care, punând cărămidă peste cărămidă, să gândim un viitor pe termen mediu și lung pentru noi, ca minoritate.

Din păcate, noi românii, în ansamblu, avem tendința de a gândi pe termen scurt și suntem ghidați de interese imediate.

Acest fapt se vede în felul în care construim relațiile dintre noi, felul în care dialogăm, fără prea multe perspective de viitor. Da, asta am de reproșat nouă, romilor, faptul că nu am reușit să ne mobilizăm în jurul propriilor interese, să promovăm valorile minorității, să reușim să creăm căi de dialog bazate pe perspective de viitor mult mai bine definite. Gândim pe termen scurt și asta se vede, avem nevoie de o perspectivă mult mai largă în care să proiectăm un viitor bazat pe realitățile din prezent, dar la care fiecare dintre noi să contribuie, asumat și cu mai multă implicare.

Vorbind de contribuția romilor la dezvoltarea statului român, avem multe de enumerat: pornind de la munca neremunerată a sclavilor romi, care au contribuit la bunăstarea și acumularea averilor aristocrației românești, jertfa soldaților romi în cele două războaie mondiale pentru România, la truda neobosită a meșterilor și muncitorilor romi din timpul comunismului. Fără a-i uita pe toți creatorii artiști, muzicieni și profesioniști care și-au adus aportul, unii în anonimat, alții asumat, la toate momentele importante ale statului român.

Cred că înaintașii noștri trebuie să primească mulțumirile noastre pentru faptul că, în ciuda istoriei potrivnice, ne-am păstrat limba, am rezistat ca grup cu o specificitate culturală distinctă, ne-am integrat în cadrul societății românești.

Ați spus că ultimul recensământ, la care s-au înregistrat cca 580.000 de romi, nu reflectă realitatea, pentru că mulți romi nu își recunosc apartenența la această etnie. De ce nu o fac?

Faptul că există o bună parte a romilor care nu-și recunosc apartenența este o provocare pentru societatea românească și pentru noi toți, ne arată clar că lucrurile trebuie să fie schimbate și să facem în așa fel încât a spune că ești rom, în România, să nu atragă imediat etichete negative și respingere socială.

Cred că niciunul dintre recensămintele efectuate pe teritoriul României, cel puțin în ultimii 30 de ani, nu reflectă cu adevărat numărul romilor. Dacă în 1930, romii autodeclarați recenzați erau în număr de 242.656, raportat la o populație totală de 14.280.729 de cetățeni, dintre care 11.118.170 etnici români, de-a lungul timpului, cifrele au variat mult: la recensământul din 1956 erau înregistrați 104.216 de romi, la cel din 1966, erau înregistrați numai 64.197 de romi, în 1977 numărul a crescut la 227.398 de romi recenzați, urmând ca în perioada post-decembristă lucrurile să se schimbe radical. La primul recensământ liber, în 1992, 401.087 romi își recunoșteau apartenența etnică, în 2002 un număr de 535.140 romi erau înregistrați, iar în 2011 cifra a crescut la 621.573 de romi. Acesta a fost maximul înregistrat, întrucât la ultimul recensământ, romii care și-au asumat etnia, ori s-au autorecenzat au fost 569.477, un regres. Cifrele ne pot spune multe, dacă ținem seama de contextul istoric și de politicile vremii față de minoritatea romă.

Cauzele pot fi și ele discutate, însă revenind la întrebarea dumneavoastră răspunsul este foarte simplu: de ce ar vrea cineva să fie asociat unui grup nepopular, să intre sub incidența stigmatului, să fie catalogat ca aparținând unui grup nedorit? O bună parte a romilor invizibili, a romilor, onești, care muncesc și care plătesc taxe și impozite statului roman, au ales să nu-și mai recunoască apartenența etnică, tocmai pentru că există toate aceste rădăcini istorice nefaste pentru romi, iar memoria traumelor este una recentă. Reticența unora vine și din faptul că nu vor să fie asociați cu elementele de exotism promovate agresiv de mass media:  regi, împărați și alte forme de autoreprezentare autoproclamate.

O bună parte a noii generații de  romi nu acceptă să fie asociați cu acestea. Acesta este și rolul Campaniei „Romi pentru România” – să aducem în prim-plan romii de succes, romii care fac cinste nu doar minorității rome, dar care pot servi ca repere pentru întreaga societate românească. Mulți romi au cariere de succes, sunt medici, profesori, ingineri, inventatori, artiști plastici, muzicieni, sunt valorizați la locul de muncă și au reușit să capete un statut în cadrul societății. Este momentul să scoatem la lumină elementele pozitive despre elevi, unii chiar olimpici, despre copiii minunați care excelează și care fac performanță pentru că au susținerea părinților și își doresc mai mult de la viață, fără să aibă un stigmat social cauzat de rasism. Este momentul în care România trebuie să privească diferit minoritatea romă, iar minoritatea romă trebuie să se raporteze corect la România.

Însăși cariera dumneavoastră, faptul că exercitați o demnitate în stat,  arată că și din rândul romilor pot fi oameni educați, instruiți, absolvenți de studii superioare, cu capacități administrative și politice-și nu sunteți un caz singular. Ați inspirat alți romi?

Da. Am rude care, după ce am fost admis la cursurile Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, mi-au urmat exemplu. Am două surori mai mici care  au terminat  și ele studii superioare, am veri din partea mamei, rude din partea tatălui, care și-au schimbat perspectiva după ce am mers eu la facultate. Au văzut că se poate. O parte dintre ei lucrează în diferite domenii și își asumă etnia, o altă parte nu. Aceasta este mare provocare pentru mine și pentru colaboratorii cu care ne străduim să construim o viziune pentru viitor: acelora dintre noi cărora le este rușine să-și recunoască etnia, să ne le mai fie.

Privesc exercitarea funcției de demnitate publică ca pe o mare responsabilitate și spun de fiecare dată că înainte de a fi etnic rom, eu sunt român: statul român m-a educat, statul român m-a format și cred că datorită eforturilor părinților mei și formării pe care am avut-o, datoria mea este să construiesc instrumente prin care schimbarea socială să fie una solidă, pe termen mediu și lung, care să producă efecte la nivelul societății.

Dorim o schimbare astfel încât medicii, profesorii, maiștrii bucătari, mecanicii buni pe care îi avem, să-și  recunoască apartenența și să nu le mai fie rușine de ceea ce sunt. Identitatea etnică este o parte din ceea ce reprezintă un om și cred că rolul statului aici este unul foarte important, să intervină activ, cu măsuri clare și concrete, care să conducă la schimbări sistemice. Avem nevoie ca în școlile din România să fie cunoscute istoria romilor pe teritoriul Țărilor Române, perioada Holocaustului, aceste elemente tragice din istoria etniei rome, dar și a României în ansamblul său, astfel încât să îi cunoaștem și să îi înțelegem mult mai bine pe romi.

Practic, să inițiem un proces de reconciliere cu trecutul, pentru a putea avansa spre viitor.

Exact. De aceea avem nevoie ca, alături de aceste elemente de ordin istoric, să facem cunoscută contribuția romilor la dezvoltarea României.

Minoritatea romă înregistrează cea mai ridicată rată a natalității.

Da, dar în același timp în rândul minorității rome se înregistrează o rată a mortalității mai ridicate decât în cea a populației majoritare, fapt ce spune multe despre stilul de viață și condițiile de viață. Minoritatea romă ar trebui privită ca o resursă în care, dacă se investește corect, va fi formată din plătitori de taxe și impozite în viitor, cetățeni activi care înțeleg drepturile pe care le-au, dar în egală măsură și responsabilitățile.

O un alt paradox este faptul că iubim muzica țigănească, dar nu iubim romii!

Muzica romă, cea lăutărească, transpusă actualmente într-o muzică comercială – așa-zisele manele, care nu aparțin minorității rome, ci mai degrabă reprezintă un produs cultural care vinde foarte foarte bine, chiar dacă a fost asociat cu minoritatea romă. Da, suntem o „minoritate exotică”, suntem percepuți ca buni muzicieni, buni dansatori, suntem sufletul petrecerilor, românii apreciază femeile rome care dansează cu buricul la vedere și desculțe, precum și alte elemente care romanțează cultura romă.

În realitate, să știți că în comunitate lucrurile stau cu totul diferit: nu o să vedeți niciodată o femeie cu buricul expus și desculță, dansând pe ritmuri orientale, în mijlocul comunității.

Sunt niște percepții marketizate, care vând publicului larg o imagine deformată. Am văzut seriale care aveau un rating extraordinar și care promovau imaginea unei minorități din perspectivă stereotipală, aceea în care bărbatul bate femeia, femeia este cea care merge în spatele bărbatului, copiii nu frecventează școala, dar care duc o viață foarte fericită și sunt foarte haioși. Acestea se înscriu în ceea ce spuneam mai devreme – faptul că una dintre perspectivele de cunoaștere a minorității rome a fost ceea ce s-a livrat în spațiul public, desigur având și tentă comercială, în goana după rating.

Iubim muzica romilor, așa-numita „muzică țigănească”, o serie de artiști romi sunt foarte apreciați și iubiți, precum Connect-R, dar și alți artiști care aleg să nu își recunoască apartenența. Astea mă fac pe mine să mă gândesc dacă nu cumva schimbând abordarea și discutând despre elemente pozitive, aducând în prim-plan elemente care țin de o altă față, nevăzută, pe scurt, schimbând narativul despre minoritata romă, poți schimba felul în care romii sunt precepuți.

Ce ar trebui să facă românii pentru ca romii să se integreze și să nu mai fie minoritatea hulită, ci minoritatea dorită?

Eu cred într-o responsabilizare duală și cred că este nevoie de lucru din ambele sensuri: pe de o parte statul român cu instituțiile sale să promoveze acele elemente de ordin pozitiv, să găsească resorturile pentru ca răspunsurile care țin de social să nu ocolească comunitățile cu romi. Pe de altă parte, în interiorul comunității trebuie să vorbim despre o responsabilizare mult mai activă. Un element fundamental nu doar pentru minoritatea romă, ci pentru România în ansamblu, este reprezentat de educație. Participarea la actul educațional poate face diferența atunci când vorbim de incluziunea romilor. Trăim într-o societate competitivă, într-o Europă în care accentul este pus pe capabilitățile individuale și pe felul în care cetățeanul este pregătit să răspundă provocărilor noi pe care le întâmpină – trăim cu toții într-o eră a digitalizării – o perioadă în care informația circulă cu o viteză fantastică. Romii trebuie să se adapteze, trebuie să participe activ la actul educațional, pe de o parte, iar  școala românească ar trebui să fie una incluzivă și să ofere perspective egale tuturor copiilor indiferent de apartenența etnică, culoarea pielii, credința religioasă sau mediul social de proveniență.

Avem diferențe la acest moment între ceea ce înseamnă copiii din mediul urban și copiii din mediul rural. Spun de fiecare dată că avem două Românii: o Românie reprezentată de București, Cluj, Iași, Craiova și marile urbe, urmată de cea de-a doua Românie, în care avem sate întregi unde schimbările despre care vorbeam nu au ajuns. Acolo trebuie să producem schimbare, trebuie să facem ca acest decalaj între mediul urban și mediul rural să fie recuperat, având în prin plan elevii, tinerii, copiii, cei care pot face diferența zilei de mâine. Și felul în care construim astăzi pentru viitor trebuie să aducă în prim plan școala. Fără o populație educată, pregătită, nu putem avea cetățeni activi, plătitori de taxe și impozite.

Campania „Romi pentru România”, demarată de Agenția Națională pentru Romi și Centrul Național de Cultură a Romilor își propune să schimbe – nu mentalități, pentru că acestea se schimbă în cel puțin o generație – ci ne propunem să schimbăm atitutidini și comportamente.

Cunoaștem realitatea societății românești, știm ce instrumente să folosim și avem nevoie de un parteneriat larg cu românii și cu România, în care percepția și atitudinea vizavi de o întreagă minoritate să fie îmbunătățită. O Românie mult mai puternică, o Românie în care solidaritatea și sentimentul de mândrie, de apartenență la țară să fie mult mai prezentă, inclusiv în comunitățile cu romi.

Iulian-Costel Paraschiv a fost numit în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale pentru Romi, printr-o decizie a prim-ministrului Florin Cîţu, în iunie 2021 Foto Cristina Anculete, Q Magazine

IULIAN PARASCHIV a terminat un liceu teoretic, într-un oraș de provincie, Fetești, județul Ialomița. De mic copil și-a dorit să devin preot, însă în evaluarea bunicului său, a fi preot de etnie romă era ceva foarte rar. Ulterior, a vrut să se orientez spre liceul militar, dar mama s-a opus unei educații restrictive, cu multe constrângeri, dorind ca fiul ei să se bucure de adolescență. În timpul liceului a dezvoltat o pasiune pentru Istorie, participând și la o serie de concursuri, devenind și olimpic la această materie. Studiile universitare l-au îndrumat către București, unde a urmat Facultatea de Științe Politice la SNSPA. În 2024 speră să susțină teza de doctorat în cadrul școlii doctorale din aceeași universitate, în disciplina Sociologie.

A urmat Colegiul Național de Apărare și cursurile din domeniul diplomației ale Institutului Diplomatic Român.

Una dintre pasiuni este dezbaterea, care, în marile universități din străinătate, este prilej de competiții. Are un interes aparte pentru dialogul cu oamenii, care îl ajută să nu se îndepărteze de realitate. 

Din acest motiv stă foarte puțin la birou. Spune că este esențial atunci când ajungi să construiești pentru alții, să nu o faci ghidându-te după propriile credințe și valori, ci să ții cont de așteptările și de ceea ce oamenii aleg să fie.

Campania „Romi pentru România” se derulează cu sprijinul Centrului Național de Cultură a Romilor Romano Kher și al Agenției pentru Romi.