SILENT CRY, cea mai documentată atrocitate pe care umanitatea a cunoscut-o până acum

The New York Times a retras un episod din podcast-ul său „The Daily” despre violența sexuală comisă de Hamas pe 7 octombrie 2023, pe fondul unei dezbateri interne furioase despre soliditatea unei anchete inițiale a ziarului pe acest subiect, au declarat surse din redacția NYTimes pentru publicația The Intercept. Episodul fusese programat pentru 9 ianuarie și se baza pe un articol al câștigătorului premiului Pulitzer Jeffrey Gettleman, susținând că Hamas a folosit în mod sistematic violența sexuală ca armă de război.

• Cele mai scumpe ouă de Paște
• Mitropolitul Olteniei explică ce înseamnă să mergi în Galileea
• Răspuns la conflictul din Gaza. Turcia a rupt relațiile comerciale cu Israel
• Soția fostului președinte Nicolas Sarkozy, audiată ca suspect
• Volodimir Zelenski prezintă cifrele terorii ruse din luna aprilie

ARMA DE RĂZBOI A HAMAS

Jeffrey Gettleman, Anat Schwartz și Adam Sella au petrecut câteva săptămâni și au realizat 150 de interviuri pentru a raporta despre modul în care Hamas a utilizat violența sexuală în timpul atacului din 7 octombrie, soldat cu 1.139 de morți și sute de persoane răpite. Subiectul este politizat și delicat de abordat. Criticile au apărut instantaneu. Nu pentru că ar fi existat o altă realitate, ci pentru că existau alți bani în joc, de partea palestiniană, adică de partea Hamsului. Să ne amintim doar masivele demonstrații pro-palestiniene din întreaga lume, finanțate de miliardarul George Soros.

Pe măsură ce criticile se întețeau, s-a decis elaborarea unui nou scenariu, care lăsa loc pentru presupuse incertitudini și „punerea de întrebări deschise”. Acestea lipseau din articolul original, care prezenta constatările rezultate din interviuri ca dovadă definitivă a utilizării sistematice a violenței sexuale drept armă de război.

Lui Gettleman i s-a cerut redactarea unei „continuări” pentru a strânge dovezi suplimentare care să susțină relatarea inițială. Pe 29 ianuarie, el și co-reporterii săi au publicat o poveste ulterioară care abordează întrebările ridicate „pe rețelele sociale de către critici” despre afirmațiile de violență sexuală.

Cea de a doua parte, așadar, se referă la faptul că ONU va studia rapoartele privind violența sexuală din Israel în timpul atacului din 7 octombrie, echipa Națiunilor Unite urmând să examineze mai multe rapoarte despre violență sexuală în timpul atacului condus de Hamas, întrucât organizația teroristă și unii critici ai Israelului continuă să respingă dovezile conform cărora au avut loc astfel de atacuri.

Hamas a descris acuzațiile drept „propagandă de război” menită să „justifice crimele foarte reale de ucidere în masă și epurare etnică pe care Israelul le duce împotriva poporului nostru”. Hamas a mai spus că luptătorii săi, în calitate de musulmani, sunt „obligați de onoare să respecte și să protejeze toate femeile”. Probabil că cea mai bună imagine o reprezintă tânăra despuiată total de haine, aruncată în spatele unei camionete după ce fusese ucisă și purtată ca un trofeu printre jihadiștii urlând de bucurie – după cum arată fără echivoc imaginile unui clip video ce a făcut înconjurul planetei anul trecut.

IDF a arătat presei străine videoclipuri realizate cu bodycamuri GoPro de teroriștii Hamas, fotografii ale crimelor, torturii, decapitărilor, violurilor, o parte recuperate de pe telefoanele mobile, rețelele sociale, altele de pe dashcam-urile din vehicule sau surprinse de camerele de supraveghere. Presa nu a primit acces la materialele prezentate, exceptând imaginile privind o execuție pe o șosea.

Principala provocare a israelienilor după masacru a fost identificarea celor decedați, parte din ei fiind dezmembrați, decapitați, cu membre aruncate sau incinerate, descoperite inclusiv în copaci. Mutilările genitale, prezente la multe cadavre, nu au constituit un punct de interes pentru cei care se ocupau de recuperarea cadavrelor și a diferitelor părți ale acestora pentru a putea fi predate familiilor în vederea înhumării.

Puțini sunt supraviețuitorii violurilor, majoritatea persoanelor violate (femei, copii sau bărbați) fiind ucise fără milă. Iar acum, mulțumită propagandei deșănțate pro-palestiniene, martorii sunt examinați sub lupă, presa care a îndrăznit să relateze despre aceste atrocități contestată, asupra medicilor sau voluntarilor care s-au ocupat de victime revărsându-se valuri de ură jihadistă.

VIOLURI, MUTILARE, EVISCERARE

În acest context a apărut raportul Silent Cry – Vulnerabilitatea sexuală și de gen în războiul din 7 octombrie al Asociației Centrelor de Asistență pentru victime și victimele agresiunii sexuale, organizație fondată în 1990 și care oferă o gamă largă de sprijin pentru victimele violenței sexuale, inclusiv un sistem de asistență psihologică imediată, grupuri de sprijin, însoțire în procedurile legale și medicale. Serviciile sunt oferite atât victimelor, cât și membrilor familiilor deopotrivă.

Raportul întărește cele afirmate de New York Times, anume că atacul Hamas din 7 octombrie a inclus abuzuri sexuale brutale, comise sistematic și îndreptate împotriva cetățenilor Israelului. Zeci de mărturii și informații prezintă o imagine fără echivoc, cu tipare identice, repetate. Atacul Hamas a inclus acte violente, de viol, violuri în grup, de față cu soții, familia sau prietenii, sub amenințarea armei. În cele mai multe cazuri, victimele (fete, femei, bărbați) au fost executate după viol sau chiar în timpul violului.

Teroriștii Hamas au recurs la practici sadice menite să intensifice dimensiunea umilinței și ororii, o mare parte a cadavrelor victimelor fiind găsite legate, cu organele genitale (feminine sau masculine, după caz) mutilate cu brutalitate, cu cuțitele lăsate în organele victimelor. Odată cu recuperarea primelor persoane răpite de teroriștii Hamas, au apărut dovezi ale abuzurilor sexuale desfășurate și în captivitate.

Raportul reprezintă produsul unei examinări primare a tuturor informațiilor disponibile, interviurilor și dovezilor care pot fi dezvăluite în acest moment. „Violul în timpul războiului apare adesea alături de practici de sadism, ură și misoginie. Violul în timpul războiului se caracterizează prin dezumanizare – femeia care sângerează în fața soldatului nu este o persoană, ci un corp simbolic căruia îi sunt adresate ura și violența. Brutalitatea se reflectă și în rănile fizice ce însoțesc abuzul sexual”.

Raportul parcurge pașii necesari precum întocmirea unei metodologii, inventarierea scenelor, victimelor, martorilor, descrierea celor întâmplate, strângerea probelor, creionarea consecințelor. Șocante sunt descrierile atrocităților, mărturiile confirmate ale martorilor care vorbesc despre violuri în grup, violarea răniților sau chiar a persoanelor deja decedate, decapitări, tăierea sânilor, împușcarea femeilor în vagin, violarea copiilor în fața părinților, ciopârțirea corpurilor chiar în timpul violului, arderea organelor genitale.

Iată un citat: „Generalul de brigadă Yisrael Weiss, care a fost angajat în activitatea de identificare a cadavrelor din tabăra rabinică militară Shura, a mărturisit că unele dintre cadavre au suferit torturi și violuri. Shary Mendes, care a fost implicată în identificarea cadavrelor femeilor în tabăra Shura, a spus că actele de viol au vizat toate vârstele, de la copii la bătrâni, și au fost comise cu atâta brutalitate încât în unele cazuri au rupt oasele pelviene.”

Ceea ce rămâne evident din descoperirile echipelor care au strâns cadavrele, din mărturiile puținilor supraviețuitori și din probele digitale, este că teroriștii Hamas nu s-au mulțumit cu uciderea victimelor, ci au recurs la legarea, violarea, mutilarea, eviscerarea și dezmembrarea acestora, în deplină concordanță cu tiparele abuzului sexual documentat de literatura de specialitate ca fiind „de război”, menit să sporească teroarea și să afecteze psihic victimele, subliniindu-le vulnerabilitatea.

Teroriștii Hamas au recurs la practici sadice menite să intensifice dimensiunea umilinței și ororii, o mare parte a cadavrelor victimelor fiind găsite legate, cu organele genitale (feminine sau masculine, după caz) mutilate cu brutalitate, cu cuțitele lăsate în organele victimelor.

Ceea ce i se poate reproșa raportului este faptul că nu este unul oficial, în sensul că nu conține probe oferite de procurori, de medici legiști, că nu au fost prelevate probe biologice, mai pe scurt, că atrocitățile comise nu au fost documentate legal sau medico-legal, din nevoia de a respecta cadrele religioase și de a înhuma cât mai devreme miile de cadavre, sute dintre acestea nefiind identificate nici acum din cauza mutilărilor excesive. Tradiția evreiască cere ca înmormântarea să aibă loc cât mai curând posibil după moarte.

În sprijinul raportului, se poate spune că citează și numeroase relatări ale presei: BBC, CNN, The Times of Israel, Reuters, New York Times, Paris Match, The Guardian, The Jewish Chronicle, The Times, The Sunday Times, Haaretz, Hayom, Sky News, Ynet, 13TV și altele. Aceasta este cea mai documentată atrocitate pe care umanitatea a cunoscut-o până acum.

Barbariile comise nu au fost accidentale! Au fost deliberate.