Prof. Cristian Pîrvulescu, despre agregare mecanică și alibiul extremismului

Oare comasarea alegerilor n-ar putea duce candidatul extremiștilor în turul doi la prezidențiale? Iată cum. 

• Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
• Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
• Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților
• Ștefan Avrămescu, AUR: Atâta vreme cât nu suntem parte a unui guvern, nu înţelegem de ce să-l votăm
• 40% dintre românii de 25-34 de ani continuă să stea cu părinții pentru că nu-și permit să cumpere o casă

DOAR UNGARIA MAI SCHIMBĂ DATA ALEGERILOR

Răspunsul celor două mari partide-sistem, PSD și PNL, dar și al partenerului lor minor, dar esențial, UDMR, la criza de transformare prin care trece România pare a fi unul strict mecanic: comasarea alegerilor locale cu cele europene.  Și asta în speranța că astfel se va depăși momentul electoral al crizei, chiar dacă fără a și rezolva problema.

Poate și pentru că, cel puțin pe termen scurt, problema este mai degrabă administrabilă decât rezolvabilă. Căci această criză este în mai mare măsură o criză societală decât una economică și politică. Ori, prin natura lor, crizele societale sunt crize legate de transformarea structurală a societății.

În cazul nostru, nu faptul că alegerile europene și locale au loc simultan este principala problemă, ci modul în care s-a realizat și scopul acestei așa numite comasări. Însăși denumirea de comasare este nefericită și pare un adevărat act ratat care trimite la modul în care s-a realizat prima etapă a cooperativizării în România comunistă, și anume etapa comasărilor din perioada întovărășirilor agricole când țăranii erau obligați să-și reunească loturile individuale de pământ pentru alcătuirea unei suprafețe continue în vederea alcătuirii unei gospodării agricole colective. Iar justificarea acestei așa zise comasări fie prin oboseala electorală, foarte probabil calchiată după oboseala de război (war fatigue) prin care se explică scăderea interesului sau diminuarea susținerii opiniei publice pentru Ucraina, fie prin economiile al buget, nu convinge.

Alegeri locale organizate simultan cu cele europene vor mai avea loc în alte 6 state membre ale UE, și anume în 7 iunie în Irlanda (alegeri municipale), în 8 iunie în Malta (tot municipale) și pe 9 iunie în Italia (consiliul local din Piemont), Germania (consiliile locale în Baden-Württemberg, Brandenburg, Mecklenburg-Vorpommern, Rheinland-Pfalz, Saarland, Sachsen, Sachsen-Anhalt), în Belgia (alegeri regionale, dar și alegeri legislative federale) și în Ungaria. Dar Ungaria este singura țară care mută data alegerilor din octombrie în iunie, toate celelalte state organizând alegerile la timp în funcție de calendarul electoral normal și de propria tradiție electorală.

DESPRE EXTREMISM

Unul dintre argumentele evocate în justificarea anticipării alegerilor locale la data alegerilor europene este și combaterea extremismului.  Și tocmai aici apare efectul mecanic de care este vorba în titlu. Calendarul electoral, așa cum apărea înainte de anticiparea alegerilor, favoriza partidele antisistem, și în special extrema dreaptă. Faptul că alegeri intermediare, cum sunt denumite alegerile care nu sunt considerat importante în plan național, atrag în mai mare măsură votul de protest și antisistem este un fapt. De exemplu, UKIP și Brexit, partide antisistem britanice, obțineau scoruri bune la alegerile europene, dar nu intrau în Camera Comunelor.

De altfel, așa se explică și scorul bun al USR la alegerile europene din 2019, care nu a fost urmat de un rezultat asemănător la alegerile prezidențiale din toamnă. Însă, datorită calendarului electoral, un posibil succes al extremiștilor la alegerile europene din iunie ar fi antrenat, datorită efectului de contagiune cumulat cu organizarea alegerilor locale doar trei luni mai târziu, nu doar o schimbare a ierbăriei partidelor, ci și o criză politică.

De altfel, nu doar la noi, ci peste tot în Europa atmosfera din jurul alegerilor europene, care se vor desfășura în intervalul dintre 6 și 9 iunie, va fi influențată mai mult decât în trecut de confruntarea dintre naționalism, care astăzi se camuflează sub forma suveranismului, și cosmopolitism, atacat acum sub eticheta globalismului liberal. Dar, de fapt, sub o altă formă sunt reluate mai vechile clișee fascizante de acum un secol care au fost dezghețate și doar puțin adaptate.

De fapt, ceea ce este relativ nou în acest context electoral este tocmai afirmarea plenară a unei identității europene liberale. Dar cum partidele sistem de la noi se tem de dezbaterile ideologice, dar se confruntă totuși cu creșterea extremismului, nu adaptarea unor teme europene la contextul național și contracararea antieuropenilor pe acest teren a fost răspunsul, ci metoda mecanică a organizării simultane a alegerilor locale și europene.

Căci la alegerile electorale avantajul competitiv al partidelor sistem ar putea fi determinant: existența unor organizații locale puternice, dar mai ales a unei armate de primari și consilieri care se vor mobiliza pentru propria lor supraviețuire politică. Iar cel mai câștigat va fi PNL, căci poziția sa părea să fie atacată de extremiști.

Doar că toată această demonstrație privind combaterea extremismului se evaporă dacă alegerile prezidențiale vor avea loc în septembrie și vor presupune un candidat unic al actualei coaliții guvernamentale. Iar listele comune de la europarlamentare, care par să fi fost impuse de PSD partenerului liberal ca o compensație pentru comasarea alegerilor ar putea avea drept scop tocmai prefigurarea unei colaborări la alegerile prezidențiale.

Ori, dacă la prezidențiale va fi un candidat unic al coaliției, atunci, cum politica are oroare de vid, extremiștii vor putea trimite un candidat în turul al doilea tur și astfel se vor relegitima și vor fi relansați pentru alegerile parlamentare. Dar poate chiar asta vor partidele sistem: să perpetueze pericolul extremist.