Securitatea Republicii Moldova și pilda Semănătorului

Geopolitic, Republica Moldova reprezintă o zonă de interes pentru România pentru că cele două popoare sunt surori și pentru că securitatea României este legată intrinsec de un obstacol natural, râul Nistru.

Republica Moldova este importantă și pentru Statele Unite ale Americii pentru că se situează în cordonul sanitar pe care Rusia l-a creat (incluzând Georgia și Ucraina) și de unde își poate manifesta interesele de securitate, atât în mediul naval cât și terestru.

Republica Moldova este importantă pentru Uniunea Europeană, dovadă fiind și semnarea Acordului de liber schimb, pentru că fiindu-i geografic  în proximitate, conflictul trans-nistrean îi creează o stare de angoasă.

Importantă pentru marii actori internaționali și pentru vecini, Republica Moldova nu are percepția rolului său și nu îl reflectă într-o geostrategie care să-i stabiliească drumul și mijloacele de manifestare a intereselor.

Lipșește geostrategia

Geostrategia Republicii Moldova ar trebui să reflecte câteva elemente importante în planul dezvoltării și consolidării statului economic, social, militar și politic (lăsat la urmă pentru analiză aprofundată).

Securitatea economică a Republicii Moldova este aproape inexistentă, pornind și de la simplul fapt că mare parte din exporturi, agricole în special, sunt la dispoziția Rusiei, aceasta fiind cea în măsură să folosească orice tertipuri pentru a bloca produsele în vămi.

Statistic vorbind, peste 30% din exporturile moldoveneşti sunt asimilate de piaţa rusă, în timp ce importurile moldovenești din Federaţia Rusă reprezintă peste 15%. Suma totală a investiţiilor ruse în economia moldovenească este de aproximativ 200 de milioane de euro, reprezentând aproximativ  10 % din investiţiile străine directe.

Securitatea energetică este condiționată de energia din Transnistria, unde companiile ruse producătoare de energie condiționează prețuri, politici și importurile de gaz din Rusia.

Procentul acțiunilor deținute la compania Moldova-Gaz  sunt la Gazprom de 50% din companie, naționale de 35%, transnistriene  de 15%, ceea ce ne arată cât de critică este situația.

Securitatea socială a moldovenilor este parțial la îndemâna guvernului, dacă vorbim de sistemul de educație și sănătate și sunt totalmente la bunul plac al Rusiei, dacă vorbim despre migrația determinată de căutarea unui loc de muncă.

Așa cum arată statisticile, cel puţin 300 mii de cetăţeni moldoveni muncesc temporar sau permanent în Federaţia Rusă, iar cifra transferurilor expediate de aceştia acasă  a fost de aproape o jumătate de miliard de euro. Statistici recente arată că aproximativ 40% din populaţia activă a Republicii Moldova se găsește în poziția de imigrant pe termen scurt și 15% din populaţia ţării este plecată în străinătate pe termen lung.

Mai mult, abordată din punct de vedere social, securitatea culturii și informării corecte a cetățeanului, a rămas la îndemâna Rusiei, nu doar pentru că există o serioasă minoritate rusă, ci pentru că majoritatea posturilor audio-video emit în limba rusă.

Un studiu arată că pe două din cele patru frecvenţe de stat sunt retransmise programe TV cu conținut străin.

Securitatea limbii române în Republica Moldova reprezintă un mare risc de securitate, având în vedere faptul că minoritatea găgăuză care are dreptul să studieze în învățământ gratuit de stat, în limba maternă, studiază în limba rusă.

Deși limba oficială a Republicii Moldova este limba română, rusa predomină în multe sfere ale vieţii de zi cu zi, precum și în cinematografe, cluburi de noapte și centre comerciale, ceea ce le oferă televiziunilor ruse un mare avantaj.

Dacă abordăm securitatea militară, având în vedere statutul de neutralitate al republicii, constatăm că statul nu a reușit să realizeze o Strategie de Apărare Națională actualizată.

Având un buget centrat pe plata salariilor și întreținerea militarilor conscripți, dotarea se bazează în mare parte pe donații, iar dezvoltările în infrastructură pe finanțări SUA.

Numai prin Inţiativa Globală pentru Pace, Ministerul Apărării din Republica Moldova a primit, pentru investiții în infrastructură, peste 2 milioane de dolari, la care se adaugă fondurile asigurate prin Iniţiativa de Reasigurare Europeană și Programul de Parteneriat Strategic, dezvoltat cu Garda Naţională din Carolina de Nord.

Greu de a fi definită politic

Politic, Republica Moldova nu poate vorbi nici de ideea de strategie și nici depre posibilitatea de a-și promova interesele economice, financiare, sociale sau de altă natură, în relația cu alte state, pentru simplul motiv că Republica Moldova nu are capacitatea de a face o politică coerentă.

În această situație Republica Moldova seamănă în preocupări și manifestări și mai ales în rezultatele preconizate, cu ceea ce se întâmplă în pilda Semănătorului. Deși este dificil să vedem cine este semănătorul, în cazul nostru îl putem vedea atât în România, prin președinte și guvern, în Uniunea Europeană, prin aportul financiar al Comisiei Europene și criticile Parlamentului European, în SUA, prin ajutorul financiar pentru infrastructură și pentru dezvoltarea sistemului de securitate și cu certă siguranță, în Rusia, prin presiunile politice pe care le pune pe moldoveni.

Citând pilda Semănătorului aflăm că ,,…o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult, a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pămînt adînc. Dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, spinii au crescut, şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă,un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci. Cine are urechi de auzit, să audă.” (Matei 13:3-9)

Republica Moldova este o națiune care, în ultimii douăzeci și șase de ani, a dat dovadă de un stoicism de invidiat, a arătat că indiferent de presiunile politice interne sau externe, țara nu dă înapoi. Este adevărat că acestă țară nu merge înainte pentru că în clasa politică există tot felul de terenuri neroditoare și pline de spini, în care eforturile făcute de cei care-i doresc binele s-au pierdut în praful drumului.

Președintele Dodon- omul Rusiei

Analizând comportamentele actorilor politici constatăm că președintele Igor Dodon este terenul ,,lângă drum,,. Această afirmație are la bază atitudinea sfidătoare pe care președintele o are față de mediul occidental, în special față de România, modul în care manifestă dispreț pentru ajutorul asigurat de UE sau de SUA și mai mult, are un comportament obedient față de Rusia și de președintele Vladimir Putin.

În recenta întâlnire cu președintele rus, la Soci, președintele Dodon afirma că felicită Rusia pentru prezența trupelor sale în Transnistria, ca garant al păcii, că așteaptă sprijinul Grupului 5+1, pentru soluționarea conflictului, mulțumind și pentru colaborarea în CSI, unde Moldova, din spusele președintelui, dorește să aibă statut de observator.

Declarația președintelui, publicată pe pagina de facebook a președinției, confirmă faptul că oricât de germinatoare ar fi sămânța, ea va dispărea în stomacul Rusiei: „Guvernul şi majoritatea parlamentară, controlată de ţările din Occident, depun tot efortul pentru a submina relaţiile dintre ţările noastre. Am declarat că dezaprob categoric orice manifestări antiruse ale autorităţilor Moldovei, gen – deportări din Moldova a demnitarilor, jurnaliştilor şi artiştilor din Federați Rusă, propaganda antirusească în mass-media. L-am asigurat pe Preşedintele Rusiei că nu voi semna nicio lege antirusească, chiar dacă majoritatea parlamentară o va vota repetat. Acest lucru este valabil și pentru proiectul de lege cu privire la interzicerea difuzării pe teritoriul Moldovei a buletinelor de știri şi a emisiunilor informaţional-analitice produse în Rusia.”

Oare ce alte argumente sunt necesare pentru a vedea cum parte din discursul și interesul politic al republicii Moldova și-a ales un drum care merge clar spre un model de democrație pe verticală cum este cel din Rusia a lui Putin.

Vina nu-i aparține în întregime, pentru că drumul ales de Dodon a fost pavat de pasivitatea pe carea arătat-o România și UE în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale, lăsând Moldova ca teren de luptă între cei cu vederi pro-occidentale și serviciile de securitate ruse.

Mai mult, pusă în fața faptului împlinit, România, prin vocea președintelui Iohannis, l-a ostilizat mai mult pe noul președinte, dându-i lecții de conducere și sugerându-i să mai învețe cum se guvernează o țară.

Rezultatul a fost mai mult decât așteptat, vizite dese la Moscova, întâlniri cu președintele rus în orice ocazii internaționale, proiectarea unor acțiuni, cum ar fi asociarea la CSI, care îndepărtează republica Moldova de UE.

PSRM, kalașnicovul lui Dodon

Locurile stâncoase ale Republicii Moldova sunt partidele politice care susțin ideile și strategia președintelui, direct sau indirect și ele vin din zona stângii, fie socialiști sau comuniști.

Deși nu este la guvernare, Partidul Socialist din Republica Moldova, are un comportament care arată foarte clar că pentru el contează mai mult puterea decât reprezentarea intereselor cetățenilor moldoveni.

Legătura lor cu Rusia este demonstrată de predispoziția pentru alianțe externe cu suporteri ai acesteia cum ar fi Partidului Republican al Muncii şi Dreptăţii din Belarus, Uniunea Rusă din Letonia, Mişcarea Democratică Georgia Unită, precum şi cu fracţiunea Partidului Social-Democrat din Kârgâzstan. Tot în tabloul comportamental clar îndreptat spre Rusia, se află şi Partidului Nostru, condus de Renato Usatîi, Partidul Popular Socialist din Moldova, Partidul Renaştere şi Partidul Ruso-Slavean din Moldova.

Nu este lipsit de importanță faptul că acest partid are și susținerea preoţilor în frunte cu Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, ierarh subordonat Patriarhului Khiril al Moscovei. Această relație între partid și biserică este o dovadă clară că, așa cum afirma președintele Vladimir Putin, Biserica Ortodoxă Rusă este un “partener natural” al puterii politice.

Partidul comuniștilor condus de Vladimir Voronin, este și el departe de cetățeni și acest lucru s-a văzut în jocurile făcute în 2015 când prim-ministrului  Vlad Filat i-a fost retrasă imunitatea parlamentară cu votul a 79 de deputaţi ai fracţiunilor PDM, PL, PCRM şi PSRM. Fără a gândi la nevinovăția lui Filat, trebuie observat faptul că vorbim de un prim –ministru care era îndeajuns de conștient de rolul României și UE în dezvoltarea Republicii Moldova și care milita pentru un drum european.

Nici modificarea Constituției republicii, în sensul afirmării drumului spre democrația europeană și modificarea articolui care stabilește ca limbă de stat, limba română, nu este un punct de interes pentru comuniști.

Jocul dublu a lui Vlad Plahotniuc

Locul cu spini al Republicii Moldova este partidul lui Vlad Plahotniuc, Partidul Democrat, aflat la guvernare și care este permanent atent la modul în care lumea înconjurătoare ar putea fi manipulată.

Vlad Plahotniuc este reprezentativ pentru cei douăzeci și șase de ani de așteptare în Moldova, pentru că a învățat și i-a învățat pe cei din jur să joace permanent la două capete, căutând să-i împace pe toți cei cu care se află în relație.

Jocurile pe care Plahotniuc le face direct cu americanii, dându-se ca fiind singura persoană de încredere, după ce l-a înlăturat pe Vlad Filat, modul în care capacitează guvernul să dezvolte legăturile cu UE și SUA, precum și modul în care reușește, prin interpuși să gestioneze relațiile cu România, fără a provoca prea mult Rusia, este o dovadă că terenul este fertil, dar acoperit de interese oligarhice.

Ambasadorul american la Chişinău, James Pettit, afirmă că SUA nu-l susţine oficial pe Vlad Plahotniuc, aşa cum ar fi încercat să sugereze unele voci din spaţiul public, fapt care dovedește că duplicitatea acestui lider este deja cunoscută.

Modul în care partidul democrat reușește să dialogheze cu celelalte partide, modul în care manipulează atât cetățenii cât și spectrul politic cu privire la viitoarele alegeri, sunt note clare că pentru viitor, indiferent de dorințele socialiștilor, pentru Republica Moldova se va discuta cu Vlad Plahotniuc.

Slabi și dezbinați, dar unioniști în cuget

Pământ bun, care a dat roadă, se găsește destul de fragmentat în Republica Moldova, pentru că cei slabi sunt înainte de toate orgolioși și ușor de ținut departe unul de celălalt.

Partidul Acțiune și Solidaritate, condus de Maia Sandu, fost candidat la președinția republicii, gândește strategic afirmând că geopolitica poate fi transformată într-un instrument de îmbunătăţire a bunăstării cetăţenilor,iar  obiectivul principal este construirea unei Republici Moldova europene.

Analizând elementele de program, se constată că drumul ales de acest partid este legat de cel al României, parteneriat strategic cu SUA, dezvoltarea Acordului de schimb cu UE și relații de bună vecinătate cu Ucraina, dar analizând comportamentul liderilor, putem sesiza inconstanța și lipsa ideii de unitate a pro-europenismului.

Liderul partidului, declara că unirea poate fi facută doar printr-un proces democratic, prin voinţa exprimată de majoritatea cetăţenilor. Nici unirea, nici integrarea europeană nu pot fi realizate până nu vom avea un stat de drept, funcţional şi prosper, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor să nu fie îngrădite…

Partidul Platforma Dreptate și Adevăr, condusă de Andrei Năstase, militează pentru aderarea la Partidul Popular European și crearea unui pol antioligarhic, declarându-se astfel adversarul clar a lui Plahotniuc.

Pentru a-și dovedi intențiile, Năstase declara că „cei care au votat cu Dodon recunosc că au greşit … am greşit atunci când am crezut că va face ordine în ţară, va întoarce miliardele… a promis că ne va scăpa de Plahotniuc”. 

Partidul urmărește orientarea Republicii Moldova spre Uniunea Europeană pentru asigurarea propriilor interese naţionale, în special în domeniul dezvoltării economice şi securităţii naţionale.

Partidul Unităţii Naţionale, condus de Anton Șalaru, a apărut din necesitatea de a crea, la nivelul Republici Moldova, un curent pro-româneasc şi pro-european care să se opună războiului hibrid pe care Rusia îl desfășoară și care vizează atât identitatea naţională, cât şi decuplarea de la drumul spre o posibilă integrare în spațiul euro-atlantic. Şalaru afirmă public că  vrea să colaboreze cu partidul Maiei Sandu.

Terenul trebuie curățat

Dacă ar fi să luăm în calcul atât modul de manifestare a Uniunii Europene în relația cu statele din Parteneriatul Estic, precum și declarațiile președintelui Comisiei Europene, privind lipsa unei preocupări pentru extindere, atunci am putea spune că Republica Moldova poate fi considerată o cauză pierdută.

Dacă analizăm pragmatismul fostului președinte Traian Băsescu, care afirma că Republica Moldova va avea parteneriat estic, s-ar putea să fie invitată la un moment dat să adopte regulile Schengen la frontieră sau, probabil, ar putea fi invitată să fie parte în sistemul de apărare al Uniunii Europene, dar niciodată membru al UE, cel puțin în următoarele două, trei decade.

Spusele lui Traian Băsescu au acoperire în experiența pe care a dobândit-o în relația cu Bruxell-ul, dar mai ales în ceea ce președintele are ca percepție a prezentului din UE și Republica Moldova și trebuie să îi dăm dreptate.

Drumul Republicii Moldova trebuie să fie abordat comprehensiv de la București, Bruxel și Washington, care împreună vor trebui să treacă la curățarea locului cu spini, fie prin aducerea la numitorul comun, fie prin înlăturarea lui Vlad Plahotniuc și aducerea Partidului Democrat în ordinea europeană, rupându-l definitiv de oligarhii ruși.

O asemenea rețetă trebuie să includă o întărire a partidelor unioniste, alături de o mai mare presiune pe Guvernul de la Chișinău condus de prim-ministrul Filip, care deși pare că este centrat pe cetățean, are tendința permanentă de tergiversare a unor decizii economice care leagă Moldova de Rusia.

Vlad Plahotniuc  poate fi condiționat din orice zonă, fie românească, europeană sau americană, dar se pare că cei care pot condiționa un anumit comportament și se lasă amăgiți de gândul că o vor face anul viitor, în cadrul alegerilor, dar alegerile prezidențiale ne-au arătat că va fi prea târziu.

Plahotniuc poate face cu PDM mai mult decât pot face toate partidele unioniste, chiar dacă acestea vor fi conduse de către fostul președinte al României Traian Băsescu, pentru că acum când toată lumea se gândește la alegeri, guvernul Republicii Moldova, condus din umbră de președintele PDM, lucrează și lucrează bine cu sprijin financiar atât din România cât și de la Bruxelles.

Nu prin amânări sau refuzuri de fonduri financiare, din partea UE sau a României, poate fi pedepsit Plahotniuc, ci printr-o întărire a relațiilor dintre ministere, dintre organismele administrative și mai ales cele ale justiției, Republica Moldova poate fi curățată de spini și poate deveni pământ bun, care dă roadă, un grăunte  să dea o sută, altul şaizeci şi altul treizeci..

„Cine are urechi de auzit, să audă ”

(Matei 13:3-9)