Domnule Iohannis, Domnule Cioloș, sunteți cvasi-mediocri!

Profesorul Marian Staș a făcut parte din grupul de specialiști selectați de fostul ministru al Educației, Adrian Curaj, pentru elaborarea unei noi arhitecturi curriculare de învățământ. El trage, astăzi, un semnal de alarmă, public, președintelui țării și premierului.

Vestea foarte proastă e că Educația feudală, ce toacă sistemic România, omoară în chinuri mult mai lungi decât Sănătatea feudală, ce poate livra instant aberații precum moartea domnului Lăzărescu (am folosit adjectivul consacrat recent de ministrul Vlad Voiculescu). Crude, în fond, dar eficiente pompieristic, ororile din Sănătate ne explodează în față cu atâta sânge și revoltă încât răspunsul instituțional înfricoșat poate fi, tardiv, salutar la moment.

După #colectiv a zburat un guvern întreg. După #hexipharma a zburat ministrul de resort. Școala, în schimb – mereu sub radarul necesarei chirurgii de sistem – metastazează mult prea lent, astfel încât impostura „rinocerilor” (apud Ionesco) României „limbii de lemn” (apud Françoise Thom) escamotează abil și cinic chiuretarea răului ce continuă să se propage letal, asemeni anesteziei sinucigașe din pilda broaștei fierte (boiled frog syndrome).

Doi oameni de stat au ca misiune de căpătâi salvgardarea Educației de la această perfidă și frustrantă agonie, și amândoi luftează lamentabil, inconștienți față de miza enormă a trădării menirii lor pe lume:șeful Statului și șeful Guvernului. 

Domnule președinte Klaus Iohannis, eu m-am așteptat la cu totul altceva din parte-vă, când ne-am întâlnit în vara 2014, la Club România. V-am acordat votul meu nu ca să vă bateți joc de el, ca acum, paralizat în asana non-combat. Dacă, prin absurd, credeți că marasmul de sistem din Educație așteaptă cuminte să-i veniți de hac potrivit bioritmului dumneavoastră politic și nu urgent-incandescent, tăind răul de la rădăcină ACUM, atunci sunteți într-o negare decuplată grotesc de realitatea tranșeelor din teren. Sunteți de mult în siajul rinocerilor, captiv asemeni împăratului proaspăt îmbrăcat în hainele sale cele noi și inexistente, și nicidecum în avangardă, creând jocul, mutând strategic și decisiv și forțându-i dumneavoastră pe rinoceri să vă urmeze viziunea (care viziune?), sau rupându-le capul pe loc dacă mișcă în front. Până acum ați pus în fapt cam două lulele-trei surcele. În acest moment, între ce ați scris în Strategia Națională de Apărare, anul trecut, și ce se întâmplă în fapt de atunci zi de zi nu e nici cea mai vagă legătură, whatsoever.

Ați lăsat de izbeliște comanda strategică a procesului, iar coechipierele dumneavoastră de la Educație și Cercetare au în prea mică măsură tot ce le trebuie ca să compenseze frustrantul dumneavoastră, amar, farniente. Consultare online, așa, de vară? I mean, c’mon, Sir, you kiddin’?!…

Nu ați spus un cuvânt despre cadrul strategic pentru schimbarea paradigmei Educației. Nu ați spus un cuvânt despre valorile pe care Școala are a le cultiva acum, în secolul XXI. Iar faptul că ați condus un inspectorat școlar nu mă impresionează plăcut; ba chiar îmi dă neliniști, în condițiile în care primele instituții ce trebuie stinse pentru ca școala preuniversitară să funcționeze nealienată politic sunt fix isemebeul și isejeurile, de departe cele mai îmbâcsite în miasma lor comunistă.

Într-un text despre „scutul anti-Educație”, publicat pe contributors.ro, profesorul Marian Popescu de la Universitatea din București spune așa despre proiectul dumneavoastră de suflet: „Proiectul prezidențial România educată, întins pe doi ani, pare o cremă de față de zi pentru tenul uscat de modificările nesfârșite ale legislației Educației. Ineficientă pentru fața devastată de cicatricile operate de scutierii anti-Educație. Câte o întâlnire, un simpozion, o tăcere mai consistentă, timpul trece. Dar, ia uite!, acum vine la promulgare un act legislativ care, însă, […] îi va pune în față oglinda cu argintul mâncat […] din care chipul educației românești arată un ten nesănătos, un rictus al neîncrederii că blazonul unei profesii nobile mai înseamnă ceva.” Sec, fără echivoc.

Domnule prim-ministru Dacian Cioloș, problema mea de fond cu dumneavoastră e că vă alegeți bătăliile. Le conduceți cu dublu standard și o eludați fix pe cea strategică, Educația.

Pe de o parte, acționați spectaculos și vă înconjurați de coechipieri precum Vlad Voiculescu și Cristi Ghinea (o includ aici și pe Cristiana, măcar pentru spectaculosul succes pe numele său Delta Văcărești – deși și ea își alege bătăliile, și asta nu e bine deloc!…), iar pe de altă parte, vă lăsați capturat de rinocerii lași, ipocriți și mincinoși de la Educație. Ei sunt mult mai mulți, nu doar tehnocratul în funcție.

Dumneavoastră sunteți captiv în cornul rinocerului de sistem. Nu știți sau nu vreți să știți și nu faceți nimic să evadați și să-i luați gâtul, rinocerului, așa cum faceți la Sănătate și la Fonduri Europene.

Cu farsa numită plan-cadru pentru gimnaziu, ministrul Curaj și-a bătut joc de memoria lui Solomon Marcus, care s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea făcătura de tabel din aprilie (pe cele precedente, din aceeași oală, le-a numit caricaturi în nenumărate rânduri; vă spun eu că nu pentru acest „meșteșug de tâmpenie”, apud Mircea Miclea, și-a dat viața dragul nostru academician, ci pentru o cu totul altfel de școală). Și-a bătut joc și de mine, mințindu-mă în față, dar eu sunt infinit mai puțin însemnat decât Magister Ludi Marcus (apud Hesse).

Așa ceva e inadmisibil pentru un prim-ministru integru. Cât despre extirparea selectivă a reziduului imposturii academice lăsat dâră de Ponta – demers salutar, demn de tot respectul – povestea nu mă înfioară atât de tare. Între rateul curricular monstruos pentru mine, ce continuă să pună în paranteze comunistoide devenirea școlară a sute de mii de copii, și reglarea de conturi academice apud whomever, eu mă îngrozesc de monstruozitatea rateului curricular, înainte de orice altceva.

Cei doi mai sus numiți, aici sunteți acum. Cam de câte un 5-6 amărât, fiecare.

Cvasi-mediocri, când ar fi trebuit să străluciți din secunda întâi, dând Educației chip nou, cu minți și inimi de bărbați de stat adevărați. Dacă aș fi ipocrit și corect politic, aș spune că prea puțin vă pasă. Măcar snagă de-ați avea!… În fapt, însă, nici snagă n-aveți și nici de Educație nu vă pasă, domnilor! Nu vă pasă, fi-v-ar nepăsarea de toată rușinea să vă fie!…

Închei cu extrem de puțin respect pentru comportamentul dumneavoastră de până acum în materia Educației (Educația, amenințare directă la securitatea națională a României, altfel nu o puneați ca atare în Strategie!…), în disonanță dezonorantă cu forța formidabilă a pozițiilor oficiale pe care le ocupați în statul român. Puținul meu respect este cel strict instituțional, cu care vă sunt obligat formal.

Pentru că unul sunteți șef de stat, iar celălalt prim-ministru.

Atât și nimic mai mult, până la proba contrară.

P.S.: Marți, 5 iulie, premierul Cioloș l-a demis pe ministrul Curaj. Nota 7.