Drama lui Cornel Dinu

Toate acestea alcătuiesc o parte din drama lui Cornel Dinu. De la fereastra spitalului Floreasca, în așteptarea operației pe cord deschis, omul care se confundă cu destinul clubului Dinamo privește (înapoi), cu detașare, nu cu mânie, viața din jurul său și antrenamentele echipei pe care a iubit-o dintotdeauna.

Problemele lui Cornel Dinu încep cu mulți ani în urmă, pe vremea când era selecționer. Este demis după eșecul suferit în fața Cehoslovaciei, cu toate că România are un parcurs aproape perfect în preliminarii. Echipa națională se califică, totuși, la Cupa Mondială din SUA ’94. Și, deși cea mai mare parte este meritul lui Dinu, roadele succesului sunt culese de Anghel Iordănescu, succesorul „Procurorului” pe banca tehnică a tricolorilor. Momentul va fi numit cea mai mare performanță din istoria naționalei (sfert de finală la un turneu final), iar Iordănescu, declarat cel mai bun antrenor român al secolului. Încet, încet, în sufletul lui Cornel Dinu se instalează depresia, iar apoi apar problemele familiale. Totul culminează în vara lui 2010, când soției sale îi este amputat piciorul stâng. Nu după mult timp, vestea morții nașului de cununie, Fănuș Neagu, îl răvășește, pentru ca noi complicații la celălalt picior al soției să-l arunce pe oficialul dinamovist în brațele disperării. În cele din urmă, doamna Silvia Dinu trece cu bine peste ultima încercare, însă necazurile nu se opresc aici.

Aniversare în spital

Cea de-a 63-a aniversare îl prinde pe „Mister” în spital, departe de forfota nebună a lumii, după ce, pe 19 iulie, suferă un infarct miocardic acut și este internat de urgență la Floreasca. I se montează un stent, iar lucrurile se liniștesc pentru moment. Acum, Cornel Dinu aşteaptă cu emoție operația pe cord deschis, care va fi efectuată de prof.dr. Șerban Brădișteanu, autorul primului transplant cardiac din România. Cu toate acestea, administratorul delegat al lui Dinamo găsește timp și resurse să le mulțumească celor care i-au fost alături în aceste zile: „Le mulţumesc tuturor. Sunt impresionat de atenţia care mi se acordă. Doctorii m-au lăsat de ziua mea  să vorbesc la telefon, iar acesta a sunat încontinuu. Sigur, starea mea de spirit e mai proastă acum, când mă aflu în pragul unei operaţii, dar am mare încredere în colectivul de aici, care este minunat. Sper să mă pun pe picioare”.

Gest emoționant din partea jucătorilor

Dacă pe vremea lui Andone, Cornel Dinu nu mai avea nici o putere de decizie la echipă, lucrurile s-au schimbat odată cu instalarea lui Liviu Ciobotariu pe banca tehnică a „câinilor”. Ciobi, fostul elev al lui „Mister”, se consultă zilnic cu Dinu, care s-a implicat din nou în strategia echipei. La rândul lor, jucătorii sunt încântați de noua atmosferă din vestiar, fapt demonstrat și de gestul emoționant pe care fotbaliștii l-au făcut în ziua în care Dinu împlinea 63 de ani. Dinamoviștii au afișat un banner pe terenul central, îndreptat spre Spitalul de Urgență Floreasca, cu mesajul „La Mulți Ani, Mister!”

Performanțele lui Dinu

„Omul – Dinamo” (s-a născut în același an în care a luat ființă clubul din Ștefan cel Mare), Dinu a jucat 454 de meciuri pentru (și numai pentru) echipa sa de suflet și a marcat de 53 de ori. La echipa națională a fost unul dintre liderii generației sale – 75 de selecții și 7 goluri. Ca antrenor, a pregătit mai multe echipe. A început cu CS Târgoviște, continuând cu ASA Târgu Mureș, Oțelul Galați, Universitatea Cluj și FC Olt. Între 1992 și 1993 a fost selecționer – în fapt, creatorul celei mai puternice echipe naționale a României (Generația de Aur), cea care a atins sferturile de finală ale Mondialului din SUA ’94. Pe Dinamo a ajutat-o în patru rânduri, de pe banca tehnică, ultima oară în sezonul 2002-2003. În plus, Cornel Dinu rămâne printre foarte puținii jucători care au primit de trei ori în carieră titlul de cel mai bun fotbalist român al anului (1970, 1972 și 1974).

Dinu și restul lumii

Charismatic și controversat, rafinat și incomod, Dinu reprezintă pentru milioanele de microbiști nu doar un mare om de fotbal, dar și un personaj extrem de spiritual. Erudiția lui extraordinară și ironiile tăioase stârnesc deopotrivă fiori de teamă și admirație, multe dintre „zicerile” lui „Mister” intrând instantaneu în folclor. La lansarea cărții autobiografice a lui Cornel Dinu, „Zâmbind din iarbă”, o colecție de întâmplări „picante” și povești unice despre fotbal, Cătălin Tolontan remarca: „La un moment dat, Dinu povesteşte cum a defilat în ghete cu crampoane în faţa boşilor de la Partid. Nu are doar farmec, ci şi onestitate. Evită autoglorificarea, test aproape imposibil de trecut pentru cei care-şi povestesc viaţa. Nu şi pentru fostul mare fotbalist. Mai mare decât se prezintă el însuşi în carte! În rest, este exact: guraliv, superior, deseori mizantrop, niciodată comun.”

De la trabuc i se trage…

Deși este una dintre cele mai celebre și mediatizate persoane din România, Cornel Dinu  este, paradoxal, mai cunoscut sub poreclele sale, „Procurorul” sau „Mister”, decât sub numele din acte. Soția sa, Silvia, ne-a explicat proveniența acestor nickname-uri: „După ce a terminat Dreptul, ministrul de atunci, Popovici, pe care l-a prins Revoluţia procuror general, i-a zis lui Cornel că dacă vrea să renunţe la fotbal, îi ţine un loc de consilier la minister, iar apoi la Procuratură. Lumea a auzit de chestia asta și i-a zis „Procurorul”. Cât despre „Mister”, porecla asta vine de la un trabuc! „La un moment dat, s-a luat după un prieten din Belgia şi a început să fumeze trabuc. L-au văzut prietenii și i-au zis că parcă ar fi un gentleman cu trabucul în gură. Iar, apoi, de la Gentleman la Mister n-a mai fost decât un pas.”

O competiție va purta numele lui Cornel Dinu

Oficialul dinamovist va avea, din acest an, o competiţie dedicată lui. Cupa ce-i va purta numele se va desfăşura în perioada septembrie-noiembrie 2011 și este dedicată companiilor din România. Meciurile se vor juca pe terenuri artificiale, într-o zonă selectă a Capitalei. La startul competiţiei inaugurale vor fi angrenate 28 de echipe, numărul acestora putând fi suplimentat până la 32, în funcţie de solicitări.

„E prea deştept pentru secolul ăsta!”

„Cornel Dinu este o enciclopedie a fotbalului românesc, un om care ştie foarte multe. Pentru mine este un simbol al lui Dinamo, căruia nimeni nu îi poate răpi din merite. Cornel Dinu e un tip neînţeles. Am avut cu dumnealui şi discuţii în contradictoriu, dar pe urmă mi-am dat seama că aşa a gândit despre mine şi că antrenorul are întotdeauna dreptate. Puţini fotbalişti îl înţeleg când vorbeşte și de aceea mulţi îl judecă. Poate e de vină şi nea Cornel că e prea deştept pentru secolul ăsta!”

Dănuț Lupu (fost jucător Dinamo)

„Cornel îşi va reveni, pentru că e un învingător”

„Îi urez lui Cornel multă sănătate şi curaj. Am trecut printr-o experienţă similară, de care nu vreau să îmi amintesc. Niciodată nu mi-a plăcut sentimentul de compasiune de care te loveşti când eşti bolnav. Lumea a fost alături de mine, aşa cum cred că este acum şi alături de Cornel. El şi familia lui au acum nevoie de linişte, de intimitate. Cornel îşi va reveni, pentru că este un caracter puternic, un învingător.”

Mircea Lucescu (fost coechipier cu Dinu la națională)

„Aveam 12 ani și visam să ajung ca el”

„Cornel Dinu a fost şi va rămâne o somitate în materie de fotbal. Pentru mine a fost un model. La Mondialul din Mexic, când aveam doar 12 ani, visam să ajung ca el, să ating nivelul lui. Stăteam până noaptea târziu la televizor, când începea transmisia, să îl urmăresc pe Dinu. Apoi, am avut onoarea să stau în cameră cu dumnealui, într-un turneu al naţionalei în America de Sud. Eram un puşti, iar el era deja mare când l-am cunoscut. Atunci, la Mondialul din ’94, s-au bucurat alţii de munca lui. Eu cred că nea’ Cornel are puterea să revină. Fotbalul românesc are nevoie de el şi țin să îi transmit, prin intermediul Q Magazine, multă sănătate!”

Rodion Cămătaru (câștigătorul Ghetei de Aur, în 1987, cu Dinamo)

„Mister, te rog fii puternic!”

„Mister, te rog fii puternic! Suflarea dinamovistă are nevoie de tine! Eu mă întorc acasă, hai să ajutăm Dinamo! Dinamo are nevoie de tine… Te rog, Doamne, ţine-l sănătos.”

Florentin Petre (fost jucător Dinamo)

„La Dinamo, Dinu a atins perfecțiunea”

„Ca antrenor, Dinu a avut un merit important în obținerea performanțelor Generaţiei de Aur, fiind unul dintre cei mai bine pregătiţi selecţioneri ai noştri. Ca jucător a fost un model, un fotbalist care nu a trişat niciodată în teren. A fost primul la toate capitolele: fizic, mental, valoric, personalitate. La Dinamo, Dinu a atins perfecţiunea. El se confundă cu culorile clubului, un om de excepţie. În plus, a fost și rămâne un intelectual în lumea fotbalului. Cornel mai are multe de spus, atât la Dinamo, cât şi în emisiunile tv de specialitate.”

Mircea Rădulescu (directorul Şcolii Federale de Antrenori)

„Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”

„Prin credinţă m-am vindecat mental şi uneori chiar fizic. Merg la biserică, dar mai presus de mersul la biserică mi se pare rugăciunea pe care o rostesc în fiecare seară. În ultimii ani, am adăugat în rugăciunile mele şi vorbele lui Nicolae Steinhardt: «Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!»”

Cornel Dinu

EXCLUSIV:

Silvia Dinu: „Pe Cornel l-a îmbolnăvit nerecunoştinţa oamenilor!”

Într-un interviu acordat în exclusivitate Q Magazine, soţia lui Cornel Dinu, Silvia, dezvăluie de unde au pornit problemele de sănătate ale simbolului dinamovist şi demontează mitul discordiei dintre „Procuror” şi Mircea Lucescu, dar şi pe cel conform căruia Cristi Borcea a fost adus la Dinamo, de Mister”.

Q Magazine: Cum v-aţi întâlnit cu Cornel Dinu?

Silvia Dinu: Eram la aceeași facultate. Ne-am văzut, ne-am plăcut și, în 1977, la doi ani după terminarea facultății, ne-am căsătorit. Naş ne-a fost Fănuş Neagu, un om minunat. Băiatul nostru, Corneluş, a venit pe lume în 1988. Suntem căsătoriţi de 35 de ani, ceea ce este destul de fantezist pentru un fotbalist.

Q: Povestiţi-ne despre începuturile soţului dumneavoastră.

S.D.: Mama lui Cornel era refugiată. S-a născut aici, din părinţi sârbi. O chema Radulovici. A avut un frate şi o copilărie frumoasă, fără lipsuri. Tatăl său era judecător în Târgovişte, iar într-un oraş de provincie, ca Târgovişte, judecătorul era una dintre cele mai importante persoane. Provine dintr-o familie de oameni culţi, cu studii juridice. De mic copil, Cornel a avut două mari pasiuni, fotbalul și lectura. Este la Dinamo de la 16 ani și a jucat numai pentru Dinamo de-a lungul carierei sale, câștigând şase titluri de campion. Când stătea în cantonament îşi lua cărţi la el şi citea pe rupte. Îi plăcea foarte mult și să scrie. A început să publice la Scânteia Tineretului, încă de când era jucător. Avea curajul să spună lucrurilor pe nume, indiferent că era vorba de fotbal sau de politică, fapt care l-a transformat rapid într-un tip extrem de incomod. Pe urmă a scris la Flacăra lui Păunescu. Ne aveam bine cu poetul, făceam revelioane împreună cu el, cu Ştefan  Andrei, ministrul de externe…

Q: Unde v-a prins Revoluţia?

S.D.: Oh… Eu eram la spital, atunci, la Grigore Alexandrescu, iar el se pregătea să îl ducă pe Ilie Năstase la aeroport că pierdea avionul.

Q: Aveți numai prieteni celebri…

S.D.: Da, Cornel a avut dintotdeauna vocația prieteniei. A fost și este prieten cu scriitori, artiști, mari oameni din sport, politică și afaceri. Se întâlnea cu Toma Caragiu, cu Gheorghe Dinică, este prieten bun cu Năstase și Țiriac. Țiriac s-a oferit să-l ducă la Viena să îl opereze. Dar Cornel nu a dorit, fiindcă are mare încredere în doctorul Brădişteanu, unul dintre cei mai buni chirurgi din lume la ora actuală. El este, de altfel, și primul chirurg din România care a făcut un transplant de inimă la noi, cu mulți ani în urmă.

Q: Cum a fost aniversarea de 63 de ani a soţului dumneavoastră?

S.D.: Păi, cum să fie, el pe la spital şi noi pe lângă el. Nu au fost oameni mulţi, pentru că e mai dificil când te afli la Terapie Intensivă. A primit însă multe telefoane, jucătorii i-au pus un banner pe teren, care se vede de pe geamul salonului lui.

Decăderea lui „Mister”

Q: De cât timp durează situaţia dificilă în care vă aflaţi?

S.D.: Situaţia durează de anul trecut. Aştept să îmi termine odată proteza şi să pot merge din nou pe picioarele mele, să conduc maşina, să mă plimb în voie. Să redevin cea care am fost cu puțin timp în urmă. Până atunci însă, sunt nevoită să merg în scaun.

Q: Multă lume spune despre domnul Dinu că, de la un timp, s-a închis în sine, că traversează o nesfârșită depresie…

S.D.: Supărările și depresia lui au început după demiterea de la Națională. Atunci echipa României s-a calificat, calificarea în America făcându-se pe munca lui, dar toată lumea l-a ridicat în slăvi pe Iordănescu. Cornel a avut nouă meciuri şi a calificat echipa, erau pe locul 2 când l-au dat afară. Iordănescu a avut trei meciuri. Dinu a fost uitat prea uşor… De atunci au început problemele. Mă rog, au mai fost decepţii. Să fii preşedintele clubului, să te roage să iei până la sfârşitul campionatului echipa, şi să spună ulterior: „Păi ce, ai vreo hârtie în sensul ăsta?”. Dinu, atunci, în trei luni, a câştigat Cupa şi campionatul cu Dinamo. Apoi, să vină alde Borcea şi alţii… Ce caută Borcea, cu buteliile lui, în fotbal? Sau Becali (Giovanni, n.n.) care juca în Germania alba-neagra? Eu mă crucesc când văd cine decide, de ani de zile, la o echipă ca Dinamo. Mă deranjează și ziariştii că nu gândesc, că nu-și pun întrebări: „Cine e ăsta, de unde vine?”, ci doar se mulțumesc să consemneze niște detalii superficiale.

Q: Ne-aţi spus de Borcea. Dar pe Borcea, din câte știm,
l-a adus la Dinamo chiar domnul Dinu. E adevărat?

S.D.: Nu, nu este adevărat. Pe Borcea l-a adus Cico Dumitrescu, care era secretar de stat la Interne. Rolul lui era să facă Loteria Americană. Asta însemna că, atunci când vindea biletul pentru meci, cel care cumpăra era obligat să ia şi un bilet pentru loterie. Așa a ajuns Cristi Borcea la Dinamo. Păi, vine într-o zi, mă întâlnesc cu Borcea şi îmi spune: Ştiţi, doamna Silvia, eu am făcut şi facultate! L-am întrebat: Ce facultate? Nici nu ştia cum se numeşte. Şi spun: Nu te duci şi tu la examene? Mi-a zis: E, doamna Silvia, ce să mă duc, trimit carnetul cu caşcavalul în el şi la revedere!

Q: Cum e relația dintre Dinu și Lucescu?

S.D.: Noi nu avem nimic cu el, deşi toată lumea spune că Lucescu şi Cornel sunt certaţi. Nu e absolut nimic. Acest scandal dintre ei l-a inventat Chirilă. Lucescu era la Hunedoara, Cornel voia să îl aducă în Bucureşti, dar Ministerul de Interne s-a opus. Atunci, Ioan Chirilă a zis că cel care nu dorește de fapt este chiar Dinu. Care, repet, nu avea nimic împotriva lui, ba dimpotrivă. Ce-i drept, Lucescu a făcut odată o mică găinărie la adresa noastră, pe vremea lui Ceauşescu. Cornel era în Italia cu Dinamo, şi a dat un interviu în Gazzetta dello Sport şi a spus că la noi nu se dau bani la jucători ca în Vest, că nu au aşa condiţii… Și el a adus ziarul în ţară, l-a tradus, şi l-a trimis la ministru. Dar Cornel nu i-a făcut scandal. Şi-a asumat ce a declarat. Aţi văzut că acum nici nu mai dă interviuri, tocmai pentru că spui ceva şi apare altceva…

Nici nu vrem să ne gândim că aici ar putea fi sfârșitul drumului

Q: V-aţi pierdut speranţa?

S.D.: Nu, de ce să mi-o pierd? Am avut ghinionul să mă îmbolnăvesc. Ca şi Cornel. Nici el nu se aştepta, dar l-a dat peste cap schimbarea din funcţie. Și să vă mai spun ceva. Meseria de administrator delegat cred că nici nu există în nomenclatorul Ministerului Muncii. Nu am auzit pe nicăieri de o astfel de funcție. Pur și simplu, mi-e ruşine să întreb la minister dacă așa ceva există sau nu, pentru că mi-e teamă că mă fac de rușine. Funcția asta e doar o scorneală de-a lui Borcea.

Q: V-aţi întrebat, în timpul acestor zile, dacă mai există Dumnezeu? Aţi avut îndoieli?

S.D.: Dumnezeu există! Dar sigur că mai ai şi îndoieli. Bine, uneori şi-o mai face şi omul cu mâna lui.

Q: V-aţi dorit vreodată să vină sfârşitul mai repede?

S.D.: Nu, nu vreau! Cum să vreau așa ceva? Am un copil care abia s-a însurat, vrem să ne facă nepoţi. Nici nu ne gândim la sfârșit. Suntem amândoi foarte optimişti şi sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să trecem peste toate aceste necazuri. Eu, dacă îmi pun proteză, sunt ca orice om. Şi sunt absolut sigură că şi Cornel va depăşi această încercare. Mai avem atâtea de făcut.