Iurie Darie despre Iurie Darie

A fost răsfățat de soartă, a jucat alături de cei mai mari actori ai țării, a fost adorat de femei și a avut un fiu sclipitor. S-a stins la vârsta de 83 de ani, după o viaţă dedicată teatrului şi filmului. Q Magazine vă prezintă (auto)portretul unuia dintre cei mai renumiţi actori români.

„M-am născut în 1929, liceul l-am terminat la Timişoara, în 1948, și toată adolescenţa am trăit dilema optării între pictură şi artă dramatică. Sufletul meu era însă mai aproape de desen decât de teatru”, își începe autoportretul Iurie Darie, fiul unui basarabean şi al unei moldovence, venit pe lume în Vadul Raşcov, din Basarabia.

Junele prim, actorul timid, graficianul apreciat

La examenul de la Facultatea de Arte Plastice ajută două colege drăguţe să-şi perfecţioneze lucrările. Ele vor intra, el nu. „Nu-mi rămânea decât să încerc și la Teatru. Toma Caragiu, student în ultimul an, m-a remarcat, m-a selecţionat şi am reuşit”. Primul rol însemnat pe scenă este cel din „Iaşii în carnaval”, unde joacă alături de Liviu Ciulei. „Eram poate sortit să fiu şi să rămân un veşnic june prim”, rememorează Iura. Trece apoi la Teatrul de Comedie, chemat de Radu Beligan, însă rolul său din „Burghezul gentilom” este un fiasco. Se revanșează în cinema, unde este solicitat în câte două filme pe an, fie în roluri de „băiat bun”, fie în compoziţii mai complexe sau în numeroase coproducţii, foarte la modă în acea epocă. Între timp, pe când avea 22 de ani, intrase în redacţia revistei Licurici, zâmbind larg. „Eu desenez foarte bine”. A fost angajat, iar peste puțin timp i-a ilustrat o carte scriitorului Octav Pancu-Iaşi, devenind unul dintre cei mai apreciați graficieni români.

Scena, cinema-ul, televiziunea

În 1973, Iurie Maximciuc Darie are 44 de ani. Joacă rolul lui Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă”, sub bagheta lui Lucian Giurchescu. Alecu Popovici de la revista Teatrul îi ia un interviu pe care-l transformă într-o povestire la persoana I. Aflăm, astfel, despre începuturile celui care se făcuse remarcat, cu mai bine de zece ani în urmă, în iconoclasta comedie-avertisment a lui Ion Popescu Gopo, „S-a furat o bombă”. Despre „actorul-desenator” care se descria, nu lipsit de umor și autoironie, drept „cel mai bun desenator dintre actori, şi cel mai bun actor dintre desenatori”. Născut sub o zodie norocoasă, este admis, simultan, la arte plastice şi la actorie. În cele din urmă va alege scena, fără să renunțe vreodată la cealaltă mare pasiune a sa. „Eram un elev bun la desen şi la română. Recitam frumos şi mâzgăleam pereţii şcolii cu cărbune. După absolvirea liceului, am trimis lucrările la revista de umor Piţigoiul. Nell Cobar, celebrul caricaturist şi regizor de filme de animaţie, m-a încurajat la Poşta redacţiei: «Perseveraţi, aveţi talent!». Peste câțiva ani aveam să primesc o emisiune pentru copii, la televiziune, în care… povesteam desene”.

Iubirile, viața, sfârșitul

Destinul său va fi la fel de generos şi în viaţa personală. Rodul primei sale căsnicii, alături de actriţa Consuela Darie, Alexandru („Ducu”), se va impune printre cei mai importanţi regizori români de teatru, ajungând în prezent directorul prestigiosului Teatru „Lucia Sturdza Bulandra”. Răpusă prematur de boală, Consuela îl lasă pe Iura, cu limbă de moarte, în grija colegei şi prietenei lor fidele, Anca Pandrea, cea care avea să-i aline durerea despărţirii, dăruindu-i aceeaşi împlinire şi în cea de-a doua jumătate a vieţii.

Înainte de ultima cădere a cortinei, după mai mult de cincizeci şi cinci de ani petrecuţi pe scenă şi în faţa camerelor de filmat, actorul va mărturisi: „Nu sunt un visător. Sunt un cetăţean cu picioarele pe pământ, care încă visează şi care îşi mai foloseşte aripile şi imaginaţia din când în când”. La Gala Premiilor GOPO 2012, Iurie Darie, suferind de Alzheimer, este omagiat pentru întreaga carieră. Câteva zile mai târziu, boala intră în faza finală. Actorul în vârstă de 83 de ani leşină pe stradă şi este internat la Spitalul Floreasca. Problemele se agravează în iunie, când suferă un accident vascular cerebral, pentru ca, în luna noiembrie, cel care ne-a luminat copilăria cu zâmbetul, rolurile și desenele sale să ne părăsească definitiv.

Marii artiști dispăruți în ultimii 5 ani

În ultimii cinci ani, ne-am luat adio de la peste 30 de mari artiști – în special actori și regizori. Dintre aceștia îi amintim pe Adrian Pintea, 53 de ani (8 iunie 2007), Florian Pittiş, 63 de ani (5 august 2007) – „cea mai frumoasă voce a teatrului românesc”, Ovidiu Iuliu Moldovan, 66 de ani (12 martie 2008), Sabin Bălașa, 76 de ani (1 aprilie 2008), Colea Răutu, 96 de ani (13 mai 2008), Ilarion Ciobanu, 77 de ani
(7 septembrie 2008) – „unul dintre cei mai iubiţi actori români din toate timpurile”, maestrul Ştefan Iordache, 67 de ani (14 septembrie 2008), Anca Parghel, 51 de ani (5 decembrie 2008), Dina Cocea, 96 de ani (28 octombrie 2009), Marga Barbu, 80 de ani (1 aprilie 2009), Nicu Constantin, 71 de ani (15 septembrie 2009), Florin Bogardo, 67 de ani (15 august 2009), Ion Cojar, 78 de ani (octombrie 2009), maestrul Gheorghe Dinică, 75 de ani (10 noiembrie 2009) – „cel mai mare «rău» al cinematografiei româneşti”, Jean Constantin, 82 de ani
(26 mai 2010) – „marele «negru» al comediei românești”, Mădălina Manole, 43 de ani (14 iulie 2010), Cornel Fugaru, 71 de ani (13 iulie 2011), Johnny Răducanu, 80 de ani (19 septembrie 2011), Liviu Ciulei, 88 de ani (25 octombrie 2011) – „ultimul mare titan al scenei româneşti”, Alexandru Tocilescu, 65 de ani (29 noiembrie, 2011), Tudor Mărăscu, 72 de ani (22 ianuarie 2012), Emil Hossu, 70 de ani (25 ianuarie 2012), Ion Lucian, 88 de ani (31 martie 2012) și Cornel Todea, 77 de ani (30 august 2012). Ultimul pe această listă tristă este Iurie Darie, 83 de ani (9 noiembrie 2012).