Bibliotecă

Între cer şi pământ

de Jón Kalman Stefansson, Editura Polirom

Cu o sută şi mai bine de ani în urmă, pescarii Islandei știau prea bine ce se afla între cer şi pământ: Marea Înghețată. De-aici încolo, lucrurile erau simple: îţi făceai cruce să nu te prindă furtuna, ieșeai pe mare într-o barcă de șase oameni, aruncai undiţele, așteptai ca peştele să muște, trăgeai – de undiţe şi apoi la vâsle –, te întorceai la mal, curăţai peştele, îl vindeai. Aveai apoi ce mânca, aveai cu ce plăti datoria la prăvălia din sat, aveai chiar bani pentru o sticlă de rachiu. Pe Barður îl ucid niște versuri scrise cu o sută de ani înainte de un poet orb, despre un rai pierdut, pe care pescarul nostru vrea să le învețe pe de rost şi să le pună într-o scrisoare de dragoste. Cu gândurile pradă poeziei, flăcăul uită să-şi ia pufoaica atunci când iese în larg, iar la întoarcere pescarii sunt mai puţini cu unul: Barður a murit de frig.

Prozatorul face din celălalt erou al cărţii, numit scurt băiatul, un personaj care rămâne multă vreme în mintea cititorilor. Între cer şi pământ e deopotrivă cartea cerului plumburiu, a mării nemiloase şi romanul băiatului, al drumului său prin durerea de a-şi fi pierdut cel mai bun prieten, în încercarea de a găsi un sens pentru ceva de neînțeles când încă n-ai împlinit douăzeci de ani – adică pentru moarte.