Oamenii timpului nostru

De curând, prim-solistul Operei Naţionale din Bucureşti a primit Premiul LyaHubic, ca o recunoaştere a activităţii în domeniu.

Mai reprezintă muzica de operă o atracţie pentru tânăra generaţie?

Desigur! Vedem din ce în ce mai mulți spectatori tineri în sălile de spectacole şi, de asemenea, sunt prezentate tot mai multe spectacole pentru publicul tânăr şi foarte tânăr.

Când s-a petrecut momentul debutului şi cine v-a ghidat?

Am debutat la Salzburg, interpretând atunci, pentru prima dată, Contele de Luna din Trubadurul. Studiam la Academia de Muzică Mozarteum, cu maestrul Boris Bakov, ca bursier al guvernului austriac. Emoţia mă cuprinde şi acum când mă gândesc la profesorul Ioan Pop, de la Academia de Muzică din București, un om căruia îi mulţumesc că m-a şlefuit, ori la marele tenor Ludovic Spiess, care a contribuit din plin la formarea mea artistică.

Care sunt rolurile cele mai dragi ale carierei dumneavoastră?

Toate rolurile îmi sunt dragi, fiindcă în ele am pus câte-o fărâmă din sufletul meu. Pentru că, atunci când e pe scenă, dorinţa cea mai arzătoare a unui artist e aceea ca publicul să-i simtă dăruirea, să-i înţeleagă zbaterea… Mă gândesc însă la Contele de Luna din Trubadurul, la Scarpia din Tosca ori la rolul principal din Olandezul Zburător. Un loc aparte în sufletul meu îl ocupă rolul Oedipe din opera lui George Enescu. Este rolul care mi-a adus recunoașterea națională și internațională. L-am cântat în peste 30 de montări, în şase producţii diferite, având ca regizori, dirijori şi parteneri de scenă mari personalităţi ale muzicii din întreaga lume, şi am reuşit să-l imprim pe un CD apărut în Statele Unite. Am debutat cu acest rol în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, în anul 2003, și de atunci am fost invitat la toate edițiile festivalului, inclusiv la ediția din acest an… Nu numai cu Oedipe, evident. La fel de dragi îmi sunt şi lucrările vocal-simfonice Carmina Burana, Recviemul lui Verdi, Recviemul German al lui Brahms ori Simfonia a IX-a de Beethoven. Încă de pe acum, vă lansez invitaţia de a mă vedea, în cadrul ediţiei din acest an a festivalului, în rolul lui Jago din Otello, noua producţie a Operei Naţionale din Bucureşti, precum şi la tetralogia wagneriană, un concert susţinut la Sala Palatului din Bucureşti împreună cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin.

Aţi primit de curând premiul LyaHubic, o recunoaştere a activităţii în domeniu. Ce reprezintă pentru dvs. acest premiu?

Îmi confirmă faptul că ceea ce fac este făcut bine. Că activitatea mea are valoare, iar mesajul meu ajunge deopotrivă la public şi la specialişti. Cu un an în urmă am primit Premiul pentru cel mai bun artist de operă al anului 2011, la Gala Premiilor VIP, după ce îl mai primisem o dată în anul 2003.

Ce aşteptări are baritonul Ştefan Ignat de la spectatorii români?

Să vină în sala de spectacol. Trebuie să afle că artiștii români sunt foarte valoroși și trebuie apreciați așa cum se cuvine, atunci când sunt pe scenă. Bucuria noastră cea mai mare este întâlnirea cu publicul, iar răsplata cea mai valoroasă o reprezintă aplauzele. Am un mesaj şi pentru tinerii care vor să îmbrăţişeze o carieră muzicală: Pregătiţi-vă cât mai bine, fiţi perseverenți și aveţi încredere că această minunată meserie vă va aduce mari satisfacţii!

Ce ne puteţi spune despre colaborarea cu Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța?

Constănțean fiind, bucuria de a fi „acasă” este imensă. De un an, doamna Daniela Vlădescu m-a cooptat în echipa de conducere. După cum o știm, delicată pe scenă, dar inimoasă și energică în spatele ei, doamna manager a reușit să ridice nivelul spectacolelor oferite. Pe scena Teatrului din Constanța cântă în mod frecvent artiști importanți din țară și din străinătate. Dovada cea mai bună este, ca întotdeauna, publicul, care a început din ce în ce mai mult să vină la spectacolele oferite de teatrul nostru.