Unul dintre cei mai mari scriitori ai României, Dumitru Radu Popescu, a încetat astăzi din viață, la vârsta de 87 de ani.
- Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
- Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
- Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
- Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită
- Criză de personal în construcții și instalații
Anunțul a fost făcut de scriitorul Radu F. Alexandru, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
„ACEST ÎNGER TRIST…
Azi, 2.01.23, ora 04.30, a părăsit această lume tristă acad. DUMITRU RADU POPESCU (D. R. P.) unul dintre cei mai mari scriitori ai României. Ne-a îmbogățit cu o operă monumentală, de o valoare excepțională: proză, teatru, poezie, critică literară. Și-a trăit viața într-o desăvârșită onestitate. A fost un coleg și un prieten ireproșabil.
Durerea e prea mare și cuvintele sunt prea sărace pentru a cuteza acum, și în acest loc, evocarea binemeritată.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i dea liniștea de care atât de multă vreme a fost vitregit.”, a scris Radu F. Alexandru pe Facebook.
Diplomatul și scriitorul Teodor Baconschi l-a omagiat pe D.R. Popescu, care a lăsat o operă literară remarcabilă, dar care după 1989 s-a retras din viața publică din decență.
„Cu studii incomplete de medicină și absolvent de Filosofie, D.R. Popescu avea să devină un prozator și dramaturg excelent, descoperit și promovat de A.E. Baconsky, pe când patrona revista Steaua. Autorul Vânătorii regale ne-a părăsit la o vârstă patriarhală (87 de ani) și lasă literaturii române o solidă operă, greu de neglijat.
Păcat, desigur, că a fost – trei decenii – membru al Comitetului Central PCR și a condus Uniunea Scriitorilor în faza finală, uluitor de absurdă și de sumbră, a dictaturii lui Ceaușescu. Spun păcat nu pentru că omul DRP n-ar fi făcut, inclusiv din pomenitele funcții, destule lucruri bune pentru obștea sa, ci pentru că PCR avea mai mare nevoie de el (pentru a se legitima) decât invers…
Cert este că, după 1989, a rămas productiv, dar s-a estompat deliberat din viața publică, deși a primit un fotoliu de academician. Această decență expiatorie – într-o vreme când atâția alți foști atacau furibund începutul sinuos al democrației – va salva, sper, memoria acestui ardelean fundamental onest, orgolios, talentat și inovator.
Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris Baconschi pe Facebook.
Cine a fost DRP
Scriitorul Dumitru Radu Popescu (semna şi D.R. Popescu) s-a născut la 19 august 1935, în satul Păuşa din judeţul Bihor, într-o familie de învăţători. A fost nuvelist, romancier şi dramaturg, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori români ai literaturii contemporane.
A debutat în 1958 cu volumul de nuvele şi schiţe „Fuga”, iar dintre romanele sale mai importante sunt „Vara Oltenilor” (1964), „F“ (1969) (Premiul Uniunii Scriitorilor), „Vânătoarea regală” (1973), „O bere pentru calul meu” (1974), „Ploile de dincolo de vreme” (1976), „Împăratul norilor” (1976), „Podul de gheaţă”(1982) „Oraşul îngerilor” (1985), “
A semnat la revistele „Steaua”, „Tribuna” şi „Contemporanul” din Cluj, la ultimele două fiind şi redactor-şef.
A scris şi piese de teatru – „Vara imposibilei iubiri” (1966), „Vis” (1968), „Aceşti îngeri trişti” (1969), „Pădurea cu pupeze”, dar şi scenarii de filme – „Prea mic pentru un război aşa de mare” (1970), „Duios Anastasia trecea” (1980).
A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1964, 1969, 1973, 1975, 1978, 1979 şi 1980 şi cu premiul I.L. Caragiale al Academiei în 1970.
A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din 1981 până în 1989, iar din 24 octombrie 1997 a devenit membru corespondent al Academiei Române. Din 2006, a fost membru titular al Academiei Române. Din acelaşi an a fost director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.














































