Alegeri în Spania. Pierd progresiștii, câștigă conservatorii

Duminică, 28 Mai, în Spania au avut loc alegeri regionale pentru alegerea parlamentelor locale în 12 din cele 17 comunități autonome (Spania este organizată pe model federal, cu parlamente și guverne regionale, puterile și domeniile de guvernare fiind împărțite între comunitățile autonome și guvernul central de la Madrid). Au fost puse în joc 787 de scaune de deputați regionali (excepții notabile: regiunile Catalonia și Andalucia, care au avut alegeri decalate). Rezultatele de până acum arată că Partidul socialist (PSOE), partidul aflat la putere la Madrid înainte de alegeri, precum și în 9 din aceste 12 comunități, a pierdut masiv, rămânând la putere numai în 3 dintre acestea.

• Criză de personal în construcții și instalații
• Coiful de la Coțofenești și brățările dacice se întorc acasă
• Simina Tănăsescu: Digitalizarea excesivă este un pericol
• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși

Virajul spre dreapta

Simultan s-au desfășurat și alegerile locale (municipale) pentru alegerea primarilor și consilierilor în toată țara. S-au pus la bătaie 8131 scaune de consilieri. Demn de precizat  este faptul că în Spania nu există alegeri separate pentru primar – primarul ales este de regulă persoana din capul listei de candidați a partidului ce obține majoritatea.

Procentual, PSOE, partidul de guvernământ al lui Pedro Sanchez a scăzut doar un punct (de la 29% la 28%), dar a pierdut mulți consilieri și deputați (3000 de funcții, de la un total precedent de aproximativ 23000).

Atât în alegerile regionale din cele 12 comunități, cât și la cele locale, Partidul Popular (conservator) poate fi considerat marele câștigător al alegerilor de duminică. Per ansamblu, PP a crescut de la 22% la 31%. Un scor remarcabil a obținut si VOX (partid apărut abia în 2013 în urma unei dizidențe a PP, partid considerat de mulți de „extremă dreaptă” – de fapt un partid conservator „old style”),  care a sărit de la 3.7% la 7.2% și a reușit să își tripleze numărul de consilieri locali. Practic, VOX a devenit al treilea partid al Spaniei. De remarcat că VOX obținut la primele alegeri la care a participat, în 2015, numai 0.2%!

De remarcat că în orașul Malaga (comunitatea Andalucia), primarul actual, Francisco de la Torre (PP) a obținut al șaselea mandat consecutiv, de data asta cu majoritate absolută, la vârsta de 81 de ani. De la Torre este edilul-șef al municipiului încă din anul 2000, dată la care Malaga era un oraș în pragul sărăciei, dar pe care a reușit să-l transforme într-o destinație de frunte a turismului european. Rezultatele sunt cel mai bun mesaj electoral daca ai fost la putere.

Alegeri generale anticipate

Oarecum speriat de votul de duminică, premierul Sanchez a anunțat imediat alegeri generale anticipate pentru 23 iulie (prevăzute inițial pentru decembrie), sperând probabil să poată opri declinul socialismului. În afară de PSOE, au obținut scoruri proaste și fostele speranțe liberal-progresiste Ciudadanos (un fel de USR), care au scăzut de la 9% la un pic peste 1%, precum și marxiștii de la Podemos.

„Sensul votului de ieri este clar și merge dincolo de alegerile locale. Îmi asum aceste rezultate în mod direct. Ele cer o clarificare asupra cursului pe care trebuie să-l urmeze guvernul și singura metodă prin care o putem face este apelul la democrație”, a declarat Pedro Sanchez, anunțând alegerile anticipate.

Alberto Núñez Feijóo, liderul PP, comentează: „Cu această victorie a fost făcut primul pas pentru a deschide un nou ciclu politic”, iar Santiago Abascal, vădit mulțumit de scorul obținut, afirmă: „Vox a devenit indispensabil pentru a-i înlătura pe socialiștii lui Sánchez, PP nu poate să o facă fară noi.”

În așteptarea alegerilor din iulie, se pune întrebarea dacă acest vot recent înseamnă o reorientare reală a spaniolilor către dreapta sau doar un vot de pedeapsă la adresa socialiștilor.

O țară cu politică dificilă

Răspunsul nu este ușor de dat, Spania având mereu o politică aparte față de de restul continentului în ultima sută de ani. Scăpată de blestemul celor două războaie mondiale care au devastat majoritatea țărilor europene, dar afectată de un război civil sângeros în anii `30 și apoi de dictatura generalului Franco până în 1975, când celelalte țări occidentale aveau deja la activ 25 de ani de democrație și capitalism; confruntată cu conflicte inter-etnice, mișcări teroriste (ETA) și tendințe separatiste până foarte recent (Țara Bascilor și Catalonia), cu o economie bazată pe agricultură și turism, cu o infrastructură de invidiat (peste 17 000 km de autostrăzi și trenuri de mare viteză), cu birocrație complicată și sufocantă, care face pe mulți antreprenori și cetățeni să piardă zile întregi pentru a-și rezolva probleme minore; cu un sistem bancar încă nerefacut complet după zguduirea de acum 15 ani, cu șomaj mereu în zona a 20%, cu emigrație pestriță, provenind din trei surse principale – Europa de Est, America de Sud și Africa de Nord, Spania a suferit pierderi economice masive în timpul recentei pandemii COVID, turismul și serviciile fiind puternic afectate de sincopele produse de măsurile sanitare restrictive. Peste turbulențele din pandemie, imigrația ilegală, provenită în special din populația sub-sahariană care forțează trecerea Mediteranei sau intrarea în cele două enclave spaniole de pe coasta marocană (Ceuta și Melilla) a amplificat tensiunile sociale și a sporit criminalitatea, teme ce au fost imediat integrate în retorica partidului conservator-naționalist VOX.

S-a întâmplat așadar ca perioada COVID să fie administrată la nivel național de socialiști, care sosiseră la putere profitând la rândul lor de acuzațiile de corupție contra guvernelor precedente , conduse de PP. Privind în trecutul recent (ultimele două decenii), constatăm că alternanța la putere între PSOE și PP este regula firească a jocului, abia de curând apărând în peisaj forțe noi, precum Ciudadanos, Podemos, iar acum VOX, fără ca vreunul din noile partide să reușească să spargă plafonul de 10% din susținerea electorală.

Este greu așadar de afirmat că Spania virează spre dreapta. Spaniolii sunt pe de o parte catolici tradiționaliști, pe de altă parte așteaptă multe de la stat. Amintirea franchismului este încă proaspătă, corupția și birocrația sunt la ordinea zilei, clima foarte caldă nu încurajează prea mult activitățile intense… Economia are desigur nevoie de un suflu nou, pentru a produce locuri de muncă și prosperitate, iar asta ar explica oarecum rezultatele de la alegerile recente. Dar mai degrabă aș zice că avem de-a face cu o clasică pendulare democratică, prin care electoratul dezamăgit își pedepsește liderii pentru neîndeplinirea contractului social, oferindu-le o perioadă de reflecție.