András István DEMETER, Preşedinte Director General al SRR: „Politicul nu s-a amestecat în activitatea mea”

Demeter a forţat limitele vieţii şi ale politicului, rezistând, şi a făcut din SRR o instituţie credibilă.
Peste patru ani, când expiră mandatul său de preşedinte, vom face, din nou, un bilanţ. Q Magazine: În România se foloseşte obsesiv, în ultimii 20 de ani, sintagma „greaua moştenire".Cum vă raportaţi la această sintagmă, având în vedere situaţia pe care aţi găsit-o în Societatea Română de Radiodifuziune?András István Demeter: În opinia mea, această sintagmă este folosită ca pretext, pentru a ne ascunde sau pentru a sta în spatele unor scuze, de regulă, şi din păcate, accepxate.Pe mine nu mă caracterizează, şi sper ca această afirmaţie să fie valabilă şi pentru echipa mea.Q: Domnule preşedinte, vă simţiţi minoritar în Consiliul de Administraţie, având în vedere că aveţi doar un vot?A.I.D.: Da, mă simt minoritar, dar nu pentru fapxul că am un singur vot, ci pentru fapxul că atribuţiile şi responsabilităţile mele diferă cu mult faţă de ale celorlalţi doisprezece colegi.Q: Spuneţi-mi, cum vă vedeţi ca manager al celei mai credibile societăţi mass-media, în ochii opiniei publice, cu notorietatea cea mai mare, cu tradiţia cea mai mare, dar şi cu o zestre de 2.400 de oameni?A.
I.D.: Plus colaboratorii.Q: Plus colaboratorii.A.I.D.: Din punct de vedere al primului element al întrebării, mă simt oarecum în largul meu, pentru că toată viaţa am încercat ? şi încerc, în continuare ? să fiu un om credibil. În sensul acesta, compania în care mă regăsesc nu face decât, sper, cred eu, să ne completăm reciproc. În privinţa tradiţiei, acest aspect conferă o responsabilitate mărită, cred nu numai mie, ci oricui s-a aflat sau se va afla vreodată la cârma acestei instituţii. „Programul managerial nu e doar al meu"Q: Aţi venit cu un program foarte… hai să îi spunem evolutiv.
V-aţi impus ca program tocmai aducerea Radioului public românesc în prim-planul radiourilor europene, din punctul de vedere al modernităţii.Vă ştiu un om foarte corect cu dumneavoastră.Cât credeţi că veţi reuşi?Mandatul e scurt.A.I.
D.: Da, şi pe zi ce trece, e din ce în ce mai scurt.Nu am venit cu un program, ci l-am concretizat aici.Acest program managerial, care nu e doar al meu, ci este al întregului Consiliu, al echipei, până la urmă, s-a cristalizat cu fiecare zi şi se nuanţează pe zi ce trece.Dacă reuşim să păstrăm ritmul acesta alert, neobişnuit de alert într-o astfel de organizaţie, atât de mare, atunci cred, în aceeaşi cheie a corectitudinii faţă de noi înşine, că, la sfârşitul mandatului, vom putea constata o realizare într-un procentaj foarte-foarte ridicat a ceea ce ne-am propus. Q: Vorbeaţi despre echipă.Sunteţi un om de echipă, pentru că de tânăr aţi condus echipe, v-aţi ales o meserie care înseamnă echipă – întâi, meseria de actor este o meserie care presupune lucrul în echipă.
Cum aţi fost primit?A.I.D.: Deschis!Am simţit acest lucru, această deschidere încă de la început.Am simţit şi simt în continuare că majoritatea oamenilor din Radio România, din mai multe motive ? fiecare, probabil, din motive doar de el cunoscute ? manifestă deschidere.
Experienţa mea îmi spune că deschiderea este o caracteristică a unor oameni care vor ceva.Or, de ce să vrei ceva?Fie pentru că anumite lucruri nu sunt în regulă, fie pentru că, pur şi simplu, ai spirit de iniţiativă şi vrei ca lucrurile să fie mai bune.Iată, deci, explicaţia mea pentru deschiderea pe care am întâlnit-o în Radio, şi asta consonează foarte bine cu felul meu de a fi.  Inerţiile din RadioQ: Ce inerţii aţi găsit în Radio?A.I.
D.: Lentoare enorm de mare, reticenţă foarte mare, care, în primul şi în primul rând, izvorăşte, de data asta, în mod cu totul paradoxal, nu din resursa umană, ci din structură, izvorăşte din…Q: Lipsa procedurilor…A.I.D.: Înainte de toate, dimensiunile structurii, ce are darul – sau patima – de a nu fi mare doar în spaţiu, ci şi în timp, în sensul în care realităţile dintr-un colţ al ţării sunt foarte diferite de realităţile din celălalt colţ al ţării, unde, în ambele locuri, Radio România ar trebui să fie la fel de prezenţă.Deci, această supradimensionare, fie de voie, fie de nevoie, a organizaţiei cred că este cauza primordială a lentorii şi a inerţiei.Evident, într-o oarecare măsură, contribuie şi factorul uman, pentru că nu putem face abstracţie de acest element, la fel de supradimensionat.
Tocmai această realitate impune existenţa, necesitatea acelor proceduri despre care vorbeaţi şi care ne lipsesc în momentul de faţă.Q: Credeţi că sunteţi prea mic pentru un război atât de mare, într-o instituţie care nu a avut atât de mult timp proceduri?A.I.D.: Câtă vreme, pe zi ce trece, reuşesc în echipa asta să coopxez din ce în ce mai mulţi colegi, nu ne vom dovedi mici nici eu, nici echipa.Dacă acest proces început se va stopa, deturna, rămânând un demers oarecum solitar al unei grupări mai mici sau mai mari, atunci, din păcate, expresia se va dovedi aplicabilă şi în cazul nostru. Q: Timp de douăzeci de ani, deşi sunteţi foarte tânăr, aţi activat într-un domeniu ferit, cât se poate de ferit în lumea actuală, de politic.Simţiţi presiunea politicului acum?A.
I.D.: În aceste câteva luni de mandat, nu pot să dau nici măcar un exemplu de încercare a politicului de a se imixtiona în activitatea mea, a Radioului public sau a Consiliului de Administraţie.Nu pot să afirm însă că n-ar putea exista pe alte căi ? organizaţia fiind mare, complexă ? o mulţime de oameni aşa cum aţi spus…Q: Influenţe.A.I.D.: Este posibil.
Cred că fiecare om, până la urmă, din orice organizaţie, are relaţii, poate avea principii, convingeri, ideologii şi aşa mai departe.Or, pe aceste căi, nu se poate exclude pătrunderea anumitor voinţe, fie ele chiar şi politice, dar la nivel de Consiliu de Administraţie sau de instituţie a preşedintelui director general, până în prezent, nu putem vorbi despre asemenea presiuni. În plus, eu am şi norocul că am fost nominalizat de UDMR.Cei care m-au propus mi-au impus o singură sarcină: să asigur cu onoare, responsabilitate şi corectitudine actul managerial. „Acum, prezenţa mea pe scenă e sporadică"Q: A trebuit să jucaţi mult „teatru" cu autorităţile pentru a obţine fonduri?Pentru că suntem într-o perioadă de criză profundă, a trebuit, cum spune românul, să vă căciuliţi să obţineţi ceva pentru Radio România?A.
I.D.: A trebuit să aduc argumente serioase, iar aceste argumente au avut, în parte… vorbim acum despre fundamentarea bugetului pentru anul în curs, un parţial succes.Cu o argumentare mai ludică, am primit asigurarea unei rectificări bugetare.Mă refer la situaţia în care, în Parlament, am solicitat o mai mare alocaţie bugetară pentru activitatea de transport de semnal radio de la emiţător la recepxor şi invocând o motivare oarecum creativă, în sensul în care am spus: „Onorată comisie, dacă nu veţi reuşi să identificaţi resursele prin care să primim fondurile necesare în completare, putem să ne imaginăm situaţia în care cărăuşul opreşte transmiterea semnalului, şi atunci va trebui să recurgem la soluţia de a deschide geamurile de la sediu, iar astfel, măcar în împrejurimi, vom fi şi auziţi". Q: În ce măsură a trebuit să renunţaţi la meseria dumneavoastră de bază pentru a vă dedica managementului SRR?A.
I.D.: A trebuit să o reduc la o minimă rezistenţă, în sensul în care prezenţa mea pe scenă este sporadică, limitându-se la strictul necesar, pentru a avea un oarecare exerciţiu ? evident, insuficient ? şi pentru a nu fi uitat complet.Q: Există vreo întrebare pe care aţi aştepxat-o şi la care doreaţi neapărat să răspundeţi?A.I.D.: Cred că întrebarea ar putea să sune aşa: la acest moment, al interviului, sunteţi foarte liniştit şi păreţi sigur pe sine.Cum vă vedeţi la sfârşit de mandat?Q: Ei bine, cum vă vedeţi?A.
I.D.: Nu mă văd, pentru că în aceste însărcinări, sau în unele de acest gen, fiind dependent şi de voinţa politică, nu doar de rezultate, nu poţi cunoaşte când vine sfârşitul mandatului, pentru că nu ştii când intervine revocarea.Dar eu îmi doresc să mă văd, la final de mandat, la fel de calm, de liniştit şi la fel de sigur pe mine ca acum, pe baza realizărilor ce le vom lăsa în urmă, obţinute prin concursul tuturor celor din Radio România.