Avocatul Toni Neacșu: Motivarea CCR privind prescripția specială este bombă atomică

Curtea Constituţională a României (CCR) a informat miercuri că din 2018 legislaţia în vigoare „nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale” iar pentru restabilirea stării de constituţionalitate, este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale.

• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită
• Criză de personal în construcții și instalații

Judecătorii constituţionali au publicat, miercuri, motivarea deciziei din 26 mai prin care au admis mai multe sesizări venite de la instanţe din ţară şi au constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.155 alin.(1) din Codul penal, respectiv „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Pe 30 mai, Guvernul a adoptat un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care a fost modificat articolul 155 alin.(1) din Codul penal cu următorul conţinut: ‘Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului’.

„Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative”, se precizează în motivarea CCR.

De asemenea, Curtea subliniază în motivare că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art.155 alin.(1) din Codul penal la exigenţele constituţionale.

„Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art.154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale”, se menţionează în document.

În acest context, Curtea constată că ‘situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art.1 alin.(3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia 230 din 28 aprilie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.519 din 26 mai)’.

„Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege ‘cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea’, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate”, spun judecătorii constituţionali. 

Avocat: De ce a fost nevoie ca 4 ani să se soluționeze nelegal atâtea dosare penale?

„În calitate de avocat, autor al excepției de neconstituționalitate nr. 297/2018 a CCR, Parchetul de pe lângă ÎCCJ și ÎCCJ au aceeași responsabilitate precum legiuitorul care a stat în pasivitate.

În anul 2018, când Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Timișoara precum și alte instanțe judecătorești au constatat intervenția prescripției generale a răspunderii penale ca urmare a lipsei de intervenție a legiuitorului în termenul de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în casație, desființând hotărârile judecătorești legale și temeinice și au motivat că decizia CCR nr. 297/2018 este doar o decizie interpretativă și că nu se impune o intervenție a legiuitorului.

Ulterior, în anul 2019. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibile atât hotărârea pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 5/2019 și recursul în interesul legii nr. 25/2019, însă au strecurat în considerente dezlegarea, respectiv că nu este nevoie de modificarea art. 155 alin 1 din NCP.

Mă întreb de ce a fost nevoie ca timp de 4 ani de zile atâtea dosare penale să fie soluționate nelegal și atăția oameni să fie condamnați, unii chiar cu executare.

Cred că toate persoanele care au fost condamnate definitiv după perioada expirării termenului de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 și până la intrarea in vigoare a OUG 71/2022, care a modificat textul art. 155 alin 1 NCP privind cazurile de întrerupere a răspunderii penale, pot formula contestații în anulare în temeiul art. 426 lit. b Cod procedură penală, consecința fiind anularea tuturor condamnărilor definitive.”, a declarat în exclusivitate pentru Q Magazine avocatul Răzvan Doseanu.

Avocatul Toni Neacșu a catalogat motivarea deciziei CCR privind prescripția ca fiind „bombă atomică, ba chiar tatăl tuturor bombelor atomice”.

„Motivarea Deciziei CCR pe prescripția specială este bombă atomică, ba chiar tatăl tuturor bombelor atomice, e un Satan juridic!!!! Din 2018 până la recenta Ordonanță de urgență pe codul penal, care se aplică doar pe viitor, nu au existat cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale!

Decizia și deci implicit prescripția generală al cărei curs nu se întrerupe și a cărei durată nu se prelungește se aplică în toate dosarele aflate încă în stare de judecată, nesoluționate definitiv.”, a scris Toni Neacșu pe pagina sa de Facebook.

Decizia CCR lămurește ceea ce era lămurit din 2018

O altă reacție aparține judecătoarei Mădălina Dârdeci care constată hamletian și amar că in societatea noastră „e ceva putred” și că de fapt adevărul nu contează ci doar ceea ce se consideră a fi „dreptate”.

„Dreptate vs Adevăr

Gânduri amare printre rânduri

Când legile sunt declarate neconstituționale, nu cei care le-au adoptat , respectiv promulgat sunt vinovați, ci noi, judecătorii! Noi suntem sancționați, ei…revoltati!

Decizia CCR nr 358/2022, atât cât mă mai pricep în ale dreptului, lămurește pe deplin ceea ce era lămurit încă din 2018.

Ceva e putred în societatea noastră. Și nu de ieri, de azi, ci de mult timp. Și, cu toate acestea, noi continuam să băgăm praful sub preș în speranța…că ce? Protocoale, plicuri galbene, act de justiție urmărit până la finalizarea acestuia etc ne-au îngropat. Pe noi, pe voi, pe toți. Presa liberă și independentă care știa când se fac propuneri de arestare înainte ca judecătorul sa fie anunțat că trebuie sa vina la instanță, telejustitia care a înfierat cu mânie proletară. rechizitorii scăpate pe surse demne de încredere aceleiași prese, un tovarăș fost președinte care făcea circ, chemând la raport un procuror și câte și mai câte…nu ne-au îngrijorat. Dimpotrivă, ne-a bucurat pentru că se face dreptate!

Dreptate, dar adevărul? Adevărul chiar nu mai contează?

Deontologii se dau de ceasul morții având în vedere Decizia sus menționată! Se fac petiții, suntem înjurați la grămadă…totul în numele dreptății!

Dar adevărul? Adevărul îl lasam intr-o caseta, asa cum a fost lăsată și speranța în legendele copilăriei noastre…poate cineva, cândva, va lăsa și adevărul sa iasă din caseta în care noi l-am întemnițat.

Slava dreptății, adevărul nu interesează”, a scris Mădălina Afrăsinie pe Facebook.