Bercea Mondialu’ – O dimensiune a spiritualităţii româneşti

Desigur, după această propoziţie, cele mai sensibile caractere vor fi abandonat textul, furioase că un caz izolat totuşi, singular şi nu uşor repetabil, poate fi încărcat atât de lesne cu asemenea generalităţi.
Nimic de condamnat în gestul lor.Posibil şi că dorinţa de a sublinia unele trăsături comune semenilor noştri să mă fi împins dincolo de limita generalizării rezonabile.Totuşi.Pentru că viaţa este scurtă şi pentru că nu avem timp mereu să ne dedicăm ore şi zile întregi studiului cazului unui interlop sadea, să presupunem că tot ceea ce am citit în presă de la izbucnirea scandalului, cu Bercea Mondialu'' în rol de prim-suspect al unei tentative de omor, este suficient pentru o imagine completă şi definitivă.Aşa cum nimic nu este surprinzător atunci când studiem lumea primatelor cu apucături umanoide, pe când strămoşii noştri abia descinseseră în lumea bipedă, şi în cazul lui Bercea Mondialu'', surprinzătoare nu este tentativa de omor, până în prezent oricum nedemonstrată, aşa cum şocant nu este nici haosul declaraţiilor copiilor, ale nepoţilor şi ale altor rubedenii, ce a însoţit arestarea lui. 
Ceea ce este de-a drepxul terifiant e că un astfel de personaj a ajuns să aibă la mână, sau la îndemână, un grup de semeni dintre cei mai influenţi.De la fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, până la judecătoarea Huza, avocaţi şi magistraţi, politicieni şi afacerişti, nimeni nu i-a rămas străin lui Bercea.Dacă ne aducem aminte că în campania electorală din 2009 îl vizita pe Mircea Geoană la partid, probabil după ce tocmai se sfătuise cu „naşul"
Băsescu la telefon, avem o imagine şi mai în detaliu. Păcatul lui Bercea Mondialu'', dacă a avut vreunul, ar fi că şi-a dorit să devină şi vedetă naţională.Nu s-a mulţumit cu statutul de şef local, de om mai presus de lege şi egal cu cei mai mari oameni din stat, ci a vrut să fie şi pe micile ecrane.Aşa cum şi politicienii noştri nu se satură să fie doar bogaţi şi cu putere, ci mai vor să fie şi iubiţi şi adulaţi de popor, la fel şi Bercea Mondialu'' a vrut să fie cunoscut şi, probabil, temut de o ţară întreagă. Şi a reuşit. Trecutul lui ne arată că, orice ar fi făpxuit până acum – iar imaginaţia nici măcar nu mai pare de ajuns, doar dacă îi privim chipul în fugă -, a reuşit, prin relaţiile cu care ajunsese să îşi supună „sistemul", să facă legea în România lui.
Nu cred că în lumea lui Bercea Mondialu'' existau poliţişti, judecători, procurori sau inspectori fiscali.De fapx, la auzul acestor nume, presupunem căBercea era cuprins de o criză de râs isteric.  Întrebarea, în acest caz, nu este cum a fost posibil ca Bercea „să dea cu cuţitul" în acel tânăr, ci cum a reuşit să îşi supună aproape toţi oamenii de care a avut nevoie pentru a-şi asigura imunitatea, indiferent de ce fapxe ar fi săvârşit.Aşa ajungem la „complicii" lui.Vedeţi că prima lor trăsătură este că ei au fost aleşi în funcţie de interesele şi nevoile pe care Bercea le avea de la ei.
Un judecător, un politician şi un afacerist conectat la vârful statului.Televizor, Justiţie şi Mercedes. Fraza cu care Bercea Mondialu'' a păşit spre arest – „nu m-a arestat o ţară întreagă şi mă arestează fraţii mei şi mama mea" – spune totul.Cum să te mai aştepţi să te aresteze cineva în România, când ştii că ai toată ţara la picioare?
Ei, uite că la noi până şi interlopii plâng, atunci când viaţa îi surprinde atât de mult.