Cât de național–socialist este coronismul?

Pandemia COVID-19 a impus restrângerea multor drepturi și libertăți civile. Asemenea măsuri s-au mai luat și altă dată în istorie. Se poate face o corelație între o ideologie care a determinat asemenea măsuri în trecut și cea în care s-a transformat pandemia în prezent? Pot fi găsite elemente comune între ideologia nazistă și cea… „coronistă”?

• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită
• Criză de personal în construcții și instalații
• Coiful de la Coțofenești și brățările dacice se întorc acasă

PROVOCĂRILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI POLITICE ALE VIRUSULUI CORONA

Stabilirea unor corelații între restrângerea libertăților impuse de măsurile împotriva coronavirusului și Actul de împuternicire votat de regimul național–socialist în 1933 este un exercițiu relevant, în măsura în care comparația nu aruncă în derizoriu vastele provocări economice, sociale și politice stârnite de noul virus. Este potrivit să ne întrebăm cum va încununa „coronismul” începutul unei noi ere, ca fundament teoretic căruia literatura ideologiei naziste (sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1945) i se potrivește ca o mănușă.

Din moment ce, în această fază incipientă, coronismul deține deja o prerogativă absolutistă de interpretare, orice analiză suplimentară este de prisos. Cum nu doresc să îmi consum prea mult din energie cu literatura național-socialistă – cu ideologia ei mizantropă și osanalele aduse privării de libertate -, voi trece cu vederea peste studiile științifice care fac diferența între coronism și național–socialism. În schimb, în această eră a testelor, voi recurge la testul cu rața.

Dacă arată ca o rață, înoată ca o rață și măcăne ca o rață, atunci mai mult ca sigur este o rață. Testul pentru coronismul infestat de național-socialism nu necesită rețetă, așa că simțiți-vă liberi să vă alăturați distracției.

În timp ce activiștii înverșunați pentru libertate sunt preocupaţi în primul rând de pierderea drepturilor lor fundamentale, eu sunt cu mult mai îngrijorat de noianul de reguli care în curând ne vor determina viața. Dar ceea ce cu adevărat îmi dă fiori de spaimă sunt propunerile pentru o societate cu totul nouă, pentru un nou început revoluționar.

Fie că este vorba de interacțiune umană, modele de angajare, producție, consum sau chiar de timpul liber, toate ar trebui să se supună politicii de gleichschaltung, în folosul sănătății noastre.

Tocmai această promisiune de reînnoire, a unei lumi compatibile cu noul virus, reînvie întregul arsenal al unei ideologii considerate moartă.

Dezbaterile despre relaxarea restricțiilor aduc, fără îndoială, o rază de speranță. E posibil oare ca lucrurile să revină la normal? Revenirea la normalitate este o sarcină pe cât de grea, pe atât de puțin probabilă. Semnalele de avertizare despre un nou val pandemic care se întrevede la orizont, precum și deliberările pe marginea restricțiilor cotidiene menite să ne apere de coronavirus, prevestesc un proces fără sfârșit.

Diferența dintre retorica völkisch mustind de hiper-birocrație și avalanșa de reglementări impuse în numele sănătății umane e mai mult decât vagă.

În ziua de azi, ideologia național-socialistă nu mai e preocupată de aplicarea managementului științific și a viziunilor socio-tehnologice de raționalizare a vieții în scopul rezolvării conflictelor de clasă ori a celor rasiale. Nu, în aceste zile, ea aplică aceste metode pentru a ține sub control o presupusă epidemie.

Cuprinse de mania metamorfozării, coronismul și național-socialismul sunt strâns sudate de dezbateri grotești despre viitorul individului în baza unor studii fanteziste de fezabilitate tehnică.

LA CE NORMALITATE SE VA REVENI?

În 2010, Rockefeller Trust a publicat o simulare a unei pandemii cu virusul SARS, în care se prezentau scenarii individuale care s-ar contura după suspendarea carantinei.

Deși antetul nu era împodobit cu svastici, speculațiile despre un viitor fără capitalism, cu o societate echitabilă, prietenos cu mediul înconjurător și cu un comportament de consum cumpătat, într-o lume în care toate drepturile fundamentale sunt respectate iar progresele tehnologice sunt doar de natură medicală, aveau toate ingredientele propagandei naziste.

Ar fi o eroare fatală să judecăm epoca și ideologia nazistă exclusiv prin prisma manifestărilor ei rasiste, închizând-o astfel în cărțile de istorie. Fenomenul nevoii colective, permanente a societății de modernizare merge mult mai departe înspre erodarea pluralismului cultural decât dezbaterile unor ordonanțe de urgență.

Limitarea interpretării ideologiei naziste la orientarea ei rasistă conduce, în mod îngrijorător, exact la pătrunderea unei astfel de filozofii din nou în societate.

Acest lucru este probabil generat de pierderea definitivă a libertății noastre, când în loc să trăim conform principiilor inerente vieții noastre, unice pentru fiecare individ, suntem chemați să ne supunem unor norme valorice sociale abstracte. Astfel, pierderea libertății noastre nu este manifestarea unei decizii autorizate, ci mai degrabă a unei reforme utopice a întregii ordini mondiale.

Democrația poate fi un sistem de guvernare bazat pe domnia majorității, dar ce veți face atunci când o pătură largă a populației va urmări țeluri identice cu cele ale clasei de mijloc crescute în umbra svasticii?

Observând rigorismul acerb manifestat în societate în diverse momente, devine evident că adevărata măsură a infecției endemice este renunțarea unui popor la drepturile și libertățile sale constituționale. Orice încercare de protejare a vechii ordini este fără îndoială tardivă atunci când majoritatea populației a renunțat deja la ea.

ÎNAPOI LA EGALITARISMUL FĂRĂ DREPTURI ÎNTR-O STRUCTURĂ MEGA-ECONOMICĂ

Trasând contururile lumii noastre moderne prin suprimarea nevoilor esențiale, prin tendințe nivelatoare de sacrificare a consumului în numele unor justificări morale, coronismul apare ca un nou sistem de principii.

Conflictele de clasă și invidia sunt dislocate de o boală care nu alege. În fața noului virus suntem cu toții egali. Da, acesta ar fi un preambul potrivit pentru viitoarea Constituție coronistă.

Oricât m-aș strădui, în contextul influenței pe care coronismul și național–socialismul o exercită asupra vieții comerciale nu reușesc să mai găsesc nici măcar un dram de demnitate umană.

După cum dictează soarta, apostolii sănătății – asemenea dictaturii micii burghezii maronii de altădată – își îndreaptă tunurile spre afacerile mici și mijlocii mai puțin performante, a căror eliminare este necesară pentru transformarea societății într-o structură mega-economică.

Trăiască corporatismul, lăudate fie subvențiile. Sindicatelor indezirabile le este interzis să mai organizeze adunări. Salariile se prăbușesc într-un ocean de sărăcie. Acum, ca și atunci, creșterea economică presupune exploatarea unei întregi categorii de populație care se prezintă la datorie în poziție de drepți, cu masca pe figură.

O FIINȚĂ UMANĂ SĂNĂTOASĂ ȘI MODERNĂ

Ce ironie a istoriei. În contextul unei dezbateri revoluționare de valori, mai marii guvernanți și industria farmaceutică și-au unit forțele într-o nouă alianță.

Nu pot depune mărturie pentru rugăciunile clandestine pe care giganții chimici și farmaceutici germani le murmurau spre cer în semn de mulțumire pentru slugile naziste care le-au furnizat un adevărat El Dorado de cobai umani.

Vă pot doar trimite la cărțile de istorie. Însă dacă acestea vi se vor părea prea seci, atunci vă invit să retrăiți acea alianță dătătoare de fiori acum când giganții farmaceutici și democrații ordonanțelor de urgență se reunesc, fără a vă cere permisiunea.

Este de la sine înțeles că izolând indivizii, reprimându-le viețile private pentru a-i ține departe de cei care gândesc la fel, coronismul și național-socialismul promit același lucru: o ființă umană sănătoasă și modernă. 

Prin urmare, le recomand tuturor celor care se predau în fața acestei noi ordini fără să gândească – mai gândiți-vă o dată. Ca să nu vă treziți într-o bună zi asemenea moderniștilor eșuați, smeriți și maronii de altădată. După ce au pierdut războiul, ei mint o lume întreagă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat vreodată.