media_144974331108678600

Orientul Mijlociu a devenit placa turnantă a relațiilor geopolitice mondiale. Aici se fac și se desfac alianțele globale. Occidentul poartă dialogul cu Rusia prin componenta militară a Moscovei din Siria.

Externe

Cum arată sistemul S-400 antirachetă

Despre interesul Turciei în zonă

Acolo, în aglomerația de echipamente militare, Turcia a devenit prima țară membră NATO care a doborât un avion rusesc, Sukhoi 24 (Su-24 un avion de bombardament/atac la sol cu două locuri, bimotor, cu sistem digital integrat de navigație/atac, cu geometrie variabilă) în ultima jumătate de secol. Avertismentul dat de Ankara, după ce mai multe zboruri ale aviației militare ruse sau ale celei siriene au violat teritoriul turc și după ce s-au derulat în timp câteva evenimente precum cele din 2012 – doborârea de sistemul S300 al apărării antiaeriene siriene – condus de specialiști militari ruși și sirieni – a unui avion F16 și moartea celor doi piloți – sau din 2013 –  doborârea unui MIG-23 de către aviația turcă – este unul care devoalează interesul enorm pe care Turcia îl are în zonă față de Siria și față de zona turkmenă din nordul provinciei Latakia, interes care se situează înaintea celui de a lupta împotriva ISIS.

Relația dintre forțele armate siriene și cele ale Federației Ruse datează de pe vremea URSS.  Hafez Assad, tatăl actualului președinte sirian, a fost pilot de avion instruit și pregătit în URSS pe avioanele MIG-17. În consecință, armata siriană are în dotare o gamă variată de echipamente militare ruse, în general, de ultimă generație, mai ales în domeniul sistemelor de rachete, fapt care duce la dificultăți în a derula operațiuni militare împotriva Damascului, pe mare sau în spațiul aerian al țării. Astfel, sistemele S-300 și complexul Bastion au fost primele echipamente desfășurate în Siria încă înainte de 2011.

De ce este important complexul Bastion? Asigură securitatea Siriei, în cazul unui atac de pe mare, al puterilor navale din zonă – Israel și Turcia –, cu care are relații încordate de zeci de ani și cu care a purtat nenumărate confruntări militare. Un complex Bastion este capabil să asigure protecţia ţărmului maritim pe o distanţă de 600 km. Complexul poate fi folosit pentru nimicirea navelor maritime de diferite tipuri, lansând câte o rachetă la fiecare 2,5 secunde. În componenţa unui complex intră 36 rachete Yakhont în containere de transportare-lansare autopropulsate, un vehicul de comandă şi control, un vehicul pentru reîncărcarea lansatoarelor, câteva vehicule auxiliare precum şi un elicopter dotat cu un sistem ce asigură direcţionarea rachetelor. Timpul desfăşurării complexului din marş în poziţie de luptă este de aproximativ cinci minute.

Răspunsul Rusiei la doborârea avionului Su-24

 

Ca răspuns la doborârea avionului Su-24 rușii au adus în zonă crucișătorul Moskva și sisteme de rachetă de ultimă generație S-400. Vasul de luptă are în dotare: 2 tunuri automate de 130 mm AK-130, 6 tunuri automate de 30 mm AK-630, 16 rachete anti-nava P 500 Bazalt, 8 rachete AA S-300 Fort, 2 rachete AA Osa-M 2, 2 tunuri lans-torpile de 533 mm, lansatoare de rachete și de bombe antisubmarin RBU 6000, un elicopter de luptă antisubmarin Kamow Ka-27. Crucişătorul Moskva a luat poziţie în largul coastelor din Latakia. Sistemele sale de avertizare timpurie şi de apărare antiaeriană (sistemul S-300 Fort) vor oferi susţinere consistentă a elementelor din cadrul Forţelor Aerospaţiale ruse care zboară în spațiul aerian al Siriei, mai ales în provincia Latakia din nordul țării. De asemenea Rusia a transferat sistemul de apărare antiaeriană S-400 Triumf la baza aeriană Hmeymim din Siria.

Ce cuprinde sistemul S-400 (codificare NATO: SA-21 Growler)?

Conceput pentru a intercepta elicoptere, avioane și rachete, inclusiv rachete de croazieră și balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, sistemul S-400 poate localiza și lovi aproape orice tip de obiect zburător. S-400 are o rază maximă de 400 km și dispune de patru tipuri diferite de rachete, în funcție de raza necesară sau de tipul de țintă avut în vedere, cu o altitudine maximă de 31km și o rază maximă, la care radarul poate detecta ținta, de 700 km. Foarte important S-400, la fel ca și variantele S 300, este proiecatat să lupte integrat cu restul sistemelor AA rusești: Tor M1, Pantsir, Tunguska, sau cu sistemele AA (apărare-antiaeriană)   mai vechi cum ar fi S 200, una din primele variante proiectate în anii ’70. S-400 Triumf este un sistem stratificat autonom AA cu patru rachete diferite, astfel: racheta 40N6 cu sistem activ și autonom de căutare a țintei – pentru o rază de 400 km, racheta 48N6 cu sistem semiactiv, ghidată de radar pe prima parte a traiectoriei – pentru o rază de 250 km, racheta 9M96E2 specializată pe ținte foarte rapide și înalt manevriere – o rază maximă de 120 km  și racheta 9M96E, o rachetă cu rază de 40 km. Modul de operare a sistemului S-400 se desfășoară în trei etape: prima este depistarea țintei, apoi stabilirea traiectoriei și faza a III-a este decizia comandantului de a trage sau nu. Un mare avantaj al sistemului este mobilitatea. Acesta poate fi instalat oriunde, pe pământ în doar 5 minute, iar pregătirile sunt realizate de numai 3 soldați. Sistemul poate identifica ținta pe o rază de 700 km și poate să o lovească atunci când aceasta se apropie la mai puțin de 400 km. Asta înseamnă că S-400 este de 5 ori mai performant decât MIM Patriot. Beijingul a achiziționat 5 batalioane S 400, fiecare batalion având în compunere opt lansatoare, un centru de comandă, radar, plus încă 16 rachete pentru reîncărcare. Beijingul intenționează să le instaleze în provincia Fujiang, peste drum de Taiwan. Rusia a desfășurat până acum 4 regimente S-400 (două la Moscova, unul în Districtul Militar de Sud și unul în Districtul Militar de Est – urmează Kaliningradul potrivit unor  surse provenite din serviciile de informații poloneze). Rusia va desfășura 28 de regimente S-400 pe întreg teritoriul până în 2020.

A fost o greșeală atacul asupra avionului Su-24?

 

Turcia este țara de care atât Washingtonul cât și Moscova au nevoie. Președintele turc Recep Erdogan a decis să speculeze la maxim momentul care îi permite să joace, între cele două tabere, după cum îi dictează interesul național. Erdogan are un set de propuneri și pentru Bruxelles, propuneri care ar apropia Ankara de aderarea la UE și ar limita, contra cost (3 miliarde euro), fluxul refugiaților rămași în taberele din Turcia (2,2 milioane), refugiați care abia așteaptă debarcarea pe plajele Greciei. Cele două tabere, Turcia și Federația Rusă, devenite inamice după o prietenie la cataramă, manifestă o atitudine diferită una fața de cealaltă în actualele condiții. Turcia a crescut numărul patrulelor aeriene din zona de graniță, în vreme ce ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a lăsat deoparte cutumele diplomatice, acuzând Ankara că a recurs la un gest premeditat. Deznodământul conflictului din Siria depinde acum din ce în ce mai mult de deciziile viitoare pe care le vor lua oficialii turci, deși Moscova își consolidează puterea militară în Latakia. În Siria rușii vor folosi în mod cert sistemul S-400 în perioada care urmează. Turcia rămâne totuși actorul principal în zona Orientului Mijlociu de a cărei decizie va depinde viitorul Siriei.

 

În loc de concluzie

România se situează în zona limitrofă a două conflicte Ucraina și Siria. Ca țară NATO suntem implicați în toate acțiunile Alianței. Ca țară din flancul estic al Europei, România ar trebui să-și consolideze alianțele cu țările situate de la Marea Baltică la Marea Neagră, adică să oficializeze o alianță a statelor participante la Forumul de la București din 2015 pe modelul Grupului de la Vișegrad cu suportul Washingtonului (este de fapt Europa Nouă, așa cum a fost denumită în 2003 de fostul Secretar al Apărării al SUA Donald Rumsfeld). Turcia rămâne partenerul strategic al României cu care împarte problemele din arealul Mării Negre.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top